LOADING

Type to search

Contraeditorial Articol

Default Editorial

Contraeditorial Articol

admin mart. 17, 2011
Share

M-am gândit câteva zile bune să-i dau o replică colegului cu care împart aceeași mansardă cerebrală, combătându-i omenește și mai puțin gazetărește doza de idealism pe v-o injectează număr de număr în pagina aflată la antipodul acestei rubrici defavorizate.

Personal, am obosit să-l urmăresc pe redactorul-șef al „Print Magazin” bătând apa în piuă și aducând obsesiv în discuție cele câteva idealuri și principii predilecte. Dacă dumnealui crede că prin profesionalizarea industriei vom deveni mai prosperi și vom ieși din criză, se înșală…

Născut în zodia Săgetătorului, cu câteva sutimi de secundă înaintea mea, probabil că dumnealui îi dă mâna să creadă în idealuri profesionale și-n toate bazaconiile alea cu standardizarea… Din fericire pentru trupul pe care-l împărțim frățește, eu sunt cel care țin picioarele pe pământ, aducându-i mereu colegului aminte că filosofia trece prin stomac…

Mie, spre deosebire de dumnealui, colegul editorialist, nu-mi displace să văd că oamenii se descurcă-n viață și nu țin cont de toate prostiile astea pe care le auzi doar în sălile de facultate și la cafenelele literare…

Domnul redactor-șef al revistei se aseamănă cu celebrul Cornel Dinu, care atunci când comentează un meci de fotbal confundă Republica lui Platon cu stadionul… Stimabile, nu fairplay-ul și spectacolul sportiv sunt motivele care-i mobilizează pe crăpătorii de semințe să umple stadioanele patriei și să le plătească salariile jucătorilor!… De exemplu, pentru mine, profesionist este cel care, la fel ca-n fotbal, joacă pe mulți bani – că de aia le zice fotbaliști profesioniști…

Vecinului din cartierul circumvoluțiunilor îi recomand s-o lase mai moale și cu tot acel tam-tam pe care-l face pe seama colegilor de condei… Spre deosebire de dumnealui, care încă crede că valoarea unei reviste stă în calitatea conținutului și-n profesionalismul autorilor, eu sunt sigur că un preț mai omenesc pe pagina de publicitate, cât friptura T-Bone de la Osho, și un stil à la OTV al articolelor i-ar dubla audiența… În plus, ar putea citi și tanti legătoreasa câte ceva pe înțelesul ei…

De altfel, nici nu pricep de ce colegul de scufie vrea musai să strice tihna lucrurilor din această industrie prin balivernele cu iz revoluționar pe care le-a împrumutat de la tot felul de personaje care-l îndoctrinează cu teorii tehniciste… Dacă ar dori binele acestei industrii, ar înțelege, măcar în ultimul ceas, că în această țară am rezistat de mii de ani doar fiecare cu aia a mă-sii (scuzați expresia!), și nu adunați ca oile în organizații profesionale…

Colegul meu idealist mă acuză în editorialul din acest număr că una vorbim și alta fumăm… Sincer, eu nici nu prea văd legătura între ceea ce îndrugă dumnealui în textul cu pricina și faptul că eu am terminat un pachet de țigări în timp ce mă uitam la un talk show pe tema despărțirii Oanei de Pepe…

Bag de seamă că, aflat în imposibilitatea de a mă mai înțelege cu personajul amintit – care sunt sigur că vă stresează și pe dumneavoastră -, voi fi nevoit în curând să scriu la concurență. Parol!

Leave a Comment