LOADING

Type to search

Criza îngroaşă oferta de printere second-hand

Analiza

Criza îngroaşă oferta de printere second-hand

admin sept. 28, 2009
Share

Atunci când încasările merg prost, plăţile evoluează asemenea. În lipsă de alte surse de alimentare a cashflow-ului, furnizorii de producţie publicitară se văd nevoiţi să amâne cât mai mult plăţile către furnizori. Printre acestea se numără şi ratele de leasing la echipamentele de producţie achiziţionate. După câteva luni de negociere cu compania de leasing inevitabilul se produce: finanţatorul îşi ia echipamentul înapoi. Ce rămâne în urmă? Un echipament care nu funcţionează sau o face prost, un producător lipsit de un mijloc de producţie, un distribuitor care nu se înghesuie să îşi adauge noi produse în oferta de second-hand şi un finanţator care devine din ce în ce mai precaut la finanţarea viitoarelor proiecte care vin din aceast domeniu. Pe scurt, toată lumea are de pierdut.

Cel mai afectat domeniu este cel care a avut şi cea mai mare creştere anul trecut: echipamentele de imprimare digitală de format mare.

Creşterea acestei pieţe s-a făcut în mare parte pe o achiziţie masivă venită din partea fimelor mici şi a noilor veniţi în acest domeniu. Tot aceştia au fost şi primii loviţi de valul recesiunii, astfel că, fie lipsiţi de consiliere în momentul achiziţiei, fie văduviţi de un portofoliu de clienţi consistent, încasările acestora s-au diminuat.

În consecinţă, companiile finanţatoare au activat clauza de confiscare a echipamentului. Fenomenul nu este străin pentru o companie de leasing, singura diferenţă fiind aceea că un printer de mari dimensiuni nu este un autoturism deşi, în marea majoritate a cazurilor, au valori de finanţare similare. Pe măsură ce numărul de astfel de echipamnete returnate a crescut, problema a devenit mai acută. În acest moment, finanţatorul apelează la furnizorul echipamentului, în speranţa recuperării investiţiei. “Există două tipuri de înţelegere pe care le companiile de leasing le încheie cu furnizorii: una care prevede acordarea unui suport tehnic şi de consiliere în vederea revânzării echipamentului şi o a doua modalitate care este, de fapt, un contract de buy-back, prin care furnizorul acceptă să preia contra-cost echipamentul returnat de client” detaliază Lavinia Pop, managerul filialei din Bucureşti a Grupului PIN. Deşi aparent, cea mai convenabilă situaţie este aceea de a se situa în postura de a oferi suport şi consiliere pentru revânzarea echipamentului, o atare postură nu este convenabilă distribuitorilor, aceştia fiind nevoiţi să aloce spaţiu de stocare şi o evaluare calitativă a echipamentului. A doua variantă, a contractului de buy-back, îl asigură pe finanţator, mutând presiunea pe umerii furnizorului. În aceste situaţii, furnizorul caută sprijinul producătorului echipamentului încercând să împartă cu acesta povara revânzării echipamentului.

Dan Cătăneţ, director de vânzări la Mons Medius, declară: „Pentru echipamentele cu valoare de achiziţie mai mică de 100.000 de euro ne asumăm singuri responsabilităţile procedurii de buy-back. În celelalte situaţii avem sprijinul partenerilor externi. În fapt, se încearcă revânzarea echipamentului pe alte pieţe şi de cele mai multe ori acest lucru reuşeşte”. Atunci când furnizorul îşi asumă responsablitatea unui buy-back, supune compania care achiziţionează echipamentul unui set suplimentar de evaluări. “Pe lângă informaţiile de bonitate financiară pe care le solicită compania de leasing, încercăm să aflăm care este gradul de risc pe care ni-l asumăm. În final, acest lucru se traduce într-un proces complex de consiliere a clientului” conchide Cătăneţ.

Nu există date clare despre echipamentele intrate în posesia finanţatorilor. Companiile de leasing contactate nu au dorit să facă publice aceste informaţii. Indiferent de numărul acestora fenomenul riscă să ia amploare în câteva luni, deoarece companiile de leasing nu activează din start clauza de consfiscare a echipamentului şi încearcă să renegocieze cu chiriaşul alte condiţii. Un astfel de fenomen poate face ca în câteva luni oferta de echipamente second-hand să devină mult mai consistentă decât acum. Ionuţ Şişu, general manager al Ad Line Solutions explică:

„Ne-am confruntat cu o solicitare de revânzare din parte acompaniei de leasing pentru echipamente pentru care, cel care le achiziţionase plătise avansul şi două rate, iar echipamentele au intrat în posesia firmei de leasing după 1 an”

Alte articole pe teme similare:
Second-hand, first option?
Mai este leasingul o soluţie de finanţare?

Tags:

Leave a Comment