LOADING

Type to search

Eppur si muove!

Actualitate

Eppur si muove!

admin dec. 23, 2011
Share

Într-un moment în care industria se îndoiește de viitorul său, Dan Teodorescu, directorul manroland România, este convins că manroland restructurat va fi mai puternic după ieșirea din perioada de insolvență. În interviul acordat în exclusivitate revistei „Print Magazin”, șeful filialei locale manroland ne oferă o altă perspectivă asupra viitorului fabricantului german de echipamente de tipar offset, una în care optimismul nedisimulat este dublat de argumentele încrederii în strategia de redresare dusă de conducerea companiei. Ce-l face pe Dan Teodorescu să fie convins că totuși manroland se mișcă în direcția cea bună aflați din interviul de mai jos.

Aflați pe o piață în care vânzările de echipamente de tipar au căzut la aproape jumătate față de anii de glorie 2007-2008, marii fabricanți încearcă cu eforturi și sacrificii considerabile să supraviețuiască atât crizei economice mondiale, cât și declinului propriei industrii.

Primii trei lideri mondiali ai sectorului utilajelor de tipar offset (companiile germane Heidelberg, KBA și manroland), legați istoric de un început comun acum aproape 200 de ani, par a fi intrat de câțiva ani în sarabanda unor experimente de redresare fără succes, din care în presă mai răzbat răzleț cifrele unor credite împovărătoare de zeci de milioane de euro și sute de disponibilizări operate an de an.

La doar doi ani de momentul în care era la un pas de a fuziona cu Heidelberg, compania manroland AG a surprins industria tipografică depunând pe data de 25 noiembrie 2011 la tribunalul din Augsburg cererea de intrare în procedură de insolvență. Lipsită de susținere financiară din partea celor doi acționari principali – Allianz Capital Partners GmbH (deținător a 75% din acțiuni) și MAN SE (23% din acțiuni) – și refuzată de bănci pentru noi credite, conducerea manroland AG a ales să ceară protecție financiară prin intrarea în programul de insolvență, obiectivele fiind continuarea procesului de restructurare și evitarea falimentului.

Însă ceea ce toți au interpretat a fi sfârșitul fabricantului german – până mai ieri numărul doi mondial – pare a fi mai degrabă o operație fără anestezie care, deși dureroasă, are toate șansele să însănătoșească organizația. Mai mult, la nici o săptămână după depunerea cererii de intrare în insolvență, manroland reușește să obțină prin administratorul de insolvență Werner Schneider un credit de 55 de milioane de euro de la UniCredit Bank AG, dar și interesul mai multor investitori internaționali, încă nenominalizați.

Dan Teodorescu, director general manroland România. Foto: Timi Slicaru

Domnule Teodorescu, manroland a început anul 2011 în forță și l-a terminat cu o surpriză nu tocmai fericită prin intrarea în insolvență. Ce s-a întâmplat de fapt la manroland?

Situația este deja cunoscută de toată lumea: începând de vineri, 25 noiembrie, manroland a cerut intrarea în insolvență pentru a se pune la adăpost de pericolul falimentului. A procedat conform legilor germane, care, din câte știu, te obligă să faci acest pas cu cel puțin 6 luni înainte de intrarea estimată în incapacitate de plată. Au fost numiți un administrator de insolvență și cei care vor conduce acest proces de insolvență.

Foarte important, cred eu, pentru scopul real al acestei intrări în insolvență este faptul că intrarea în insolvență s-a acordat sub administrare proprie, deci conducerea grupului manroland a rămas mai departe în funcție. Spun important, pentru că obiectivul declarat al conducerii este continuarea procesului de restructurare a companiei sub protecția acestui proces de insolvență. Este, evident, un proces de restructurare dureros, care continuă procesul de restructurare început în 2009. Realitatea pieței arată că piața a scăzut la mai bine de jumătate față de boom-ul din 2007-2008.

S-a așteptat cineva ca piața să scadă atât?

Estimările au fost ceva mai optimiste, și de aici cred că a apărut o oarecare surpriză. Inițial s-au făcut niște calcule și planuri de restructurare bazate pe o previziune mai optimistă a evoluției pieței. La fel cum, dacă e să facem o paralelă, toată lumea a sperat că în 2011 se va ieși din criză, și semnele din prima jumătate a anului au fost foarte optimiste în acest sens, cel puțin la nivel european. Iată că, din contră, criza pare a se adânci. Lucrul ăsta se repercutează imediat asupra industriei echipamentelor de tipar, pentru că, știm bine cu toți, la valorile pe care le au aceste echipamente de tipar ai nevoie de o finanțare. Or, la nivelul actual, banii au devenit atât de scumpi în Europa încât aproape nimeni nu-și mai poate permite să obțină o finanțare de câteva milioane de euro pentru a achiziționa utilaje de tipar.

De aceea cred că lucrurile s-au înrăutățit în această branșă. În fapt, nu doar manroland, ci și ceilalți doi producători germani de echipamente de tipar sunt în continuare pe pierdere, în ciuda proceselor de restructurare. Din ce am citit recent în presa germană, Heidelberg raporta la sfârșitul trimestrului 3 o pierdere undeva între 60 și 70 milioane de euro, iar KBA undeva la 20 de milioane, dar la un volum de vânzări cam de două treimi din volumul Heidelberg Druckmaschinen.

Ce credeți că se va întâmpla la sfârșitul perioadei de insolvență cu manroland?

manroland și-a propus, după discuțiile eșuate chiar în ultima clipă cu un potențial investitor interesat să investească în industria tiparului – unul care n-a avut o prezență în acest segment al industriei -, să-și continue procesul de restructurare. Eu cred că această decizie este, dacă vrei, tot răul spre bine. Acest pas surprinzător, care, evident, îi sperie pe mulți, este de fapt o măsură realistă, manroland continuându-și procesul de restructurare sub protecția programului de insolvență. Pentru că sunt un optimist din fire, cred că manroland va fi primul producător german care va ieși din această criză și din acest proces de restructurare mai mic, dar mai sănătos, mai puternic, mai bine adaptat pieței, așa cum se arată ea de fapt, mai pregătit să trăiască economic sănătos la volume mult mai mici de vânzări decât am fost obișnuiți în ultimii ani.

Asta este realitatea de moment a pieței – cauzată, pe de o parte, de migrarea din ce în ce mai puternică către digital, pe de altă parte, din cauza dificultății de a obține finanțare pentru proiecte de investiții din partea instituțiilor financiare. Iar dacă piața își va reveni și va crește peste câțiva ani, atunci cu atât mai bine, manroland va putea să culeagă roadele acestei restructurări, fiind mai pregătit să producă echipamente de tipar la nivelul pieței cum sperăm noi că va fi. Până atunci, manroland își respectă obligațiile.

1.500 de participanți au participat la „Sheetfed Summit”-ul manroland organizat la Offenbach in luna mai 2011

Dincolo de rezonanța nu tocmai plăcută a cuvântului „insolvență”, am înțeles că activitatea în fabricile manroland se desfășoară normal. Cum se traduce acest lucru pentru filiala din România?

manroland funcționează mai departe ca și până acum. Mai mult decât atât, toți angajații care se aflau în program scurt de lucru au fost rechemați la muncă începând cu lunea trecută. Fabrica funcționează ca și până acum. Au reușit foarte repede să obțină de la UniCredit Bank AG acel Massenkredit (instrument financiar similar cu finanțarea de tip Debitor În Posesie) care să asigure finanțarea procesului de producție, plata furnizorilor și achiziționarea de materii prime și materiale pentru producția curentă. Prin urmare, fabrica își continuă producția, își respectă termenele de livrare pentru echipamentele de tipar pe care le avem contractate și în curs de livrare, își respectă obligațiile de a furniza clienților care posedă mașini de producție manroland piese de schimb și consumabile ca și până acum. Din punctul acesta de vedere nu s-a schimbat nimic, iar noi, în România, ne continuăm ca și până acum activitatea, pe service, pe piese de schimb, pe consumabile tipografice, și suntem la fel de pregătiți cu toată partea logistică ca și în trecut. Evident, această primă săptămână după cererea de intrare în insolvență a însemnat o întârziere în derularea comenzilor de piese de schimb. Pur și simplu toate procedurile după care funcționa fabrica înainte de declararea cererii de intrare în insolvență au trebuit să fie verificate, acceptate, confirmate ca fiind valabile, sau modificate de către administratorul de insolvență. Așa că pot exista mici întârzieri în livrarea pieselor de schimb din cauza acestor treburi administrative. Altfel nu s-a schimbat absolut nimic din toată funcționarea noastră.

Pe noi, manroland România, acest moment ne-a prins într-un moment bun, pentru că am fost obligați de piață să ne facem propriul program de restructurare în cursul anului 2010. Iar 2011 a fost pentru noi un an de cotitură. Dacă anul 2010 l-am încheiat pe pierdere, anul 2011 avem toate șansele să-l încheiem pe profit, și asta cu toate că am suportat o serie întreagă de pierderi venite din urmă. După cum arată luna noiembrie, am credința că 2011 va fi un an încheiat cu cifre negre – pe profit – de către manroland România.

Imagine din fabrica de rotative offset manroland din Augsburg, Germania.

Pe plan îndelungat, constituie această intrare în insolvență o lovitură de imagine pentru manroland?

Nu sunt de acord că este o pierdere de imagine pe termen lung. Probabil că pe termen scurt și poate mediu imaginea este puțin șifonată. Acum se vorbește despre o pierdere de încredere, prin faptul că manroland a intrat în insolvență, existând un grad absolut de înțeles de nesiguranță din partea celor care posedă și tipăresc pe echipamente manroland. Dar, odată ce procesul va fi dus la bun sfârșit și manroland va ieși din insolvență, eu cred sincer că va fi un câștig de imagine pentru compania noastră. Pentru că va avea loc un câștig de încredere, adică: uite, au ieșit de sub umbrela negativă, au făcut ce aveau de făcut, au produse foarte competitive, produse avansate tehnologic, produse dorite, iar know-how-ul înmagazinat în cei 165 de ani de existență a grupului continuă să existe mai departe înglobat în compania manroland.

Echipa, care a crescut odată cu grupul și care reprezintă puterea noastră, este aceeași, așa că roata se va învârti în continuare. Toată această neîncredere, care este absolut normal să apară în momentul de față – și care probabil că va mai plana asupra noastră niște luni de zile -, va fi transformată într-un capital de încredere.

Despre noi, echipa manroland România, nu pot să spun decât că cel mai important lucru care trebuie să ne preocupe este să ne vedem de treabă ca și până acum, să ne îndeplinim obligațiile asumate față de clienții noștri în întreținerea mașinilor de tipar, în aprovizionarea cu piese de schimb, astfel încât ei să își poată desfășura mai departe activitatea la parametrii optimi. Dacă noi facem aceste lucruri cu seriozitate și abnegație, lumea va vedea că, într-adevăr, chiar dacă manroland este într-un proces de restructurare și insolvență care își urmează cursul firesc, lucrurile sunt sub control și nu există motive de îngrijorare.

Am o întrebare, care îi preocupă cu siguranță pe toți fanii manroland. Vom avea ocazia să vizităm standul manroland la drupa 2012?

Este o întrebare bună, la care am un singur răspuns: foarte sincer, nu știu. În schimb, știu că manroland a făcut pregătiri foarte serioase pentru drupa înainte de intrarea în insolvență. Cred că în clipa de față nu depinde strict de conducerea manroland, ci în primul rând de modul în care administratorul de insolvență va accepta cheltuirea fondurilor. În clipa de față, nici chiar cei de la Augsburg nu știu ce să spună.

Bănuiesc că manroland a pregătit ceva lansări importante la drupa. Mă înșel?

Chiar aveam niște lucruri foarte interesante.

Dan Teodorescu alături de tipografii de la C.N.I. Coresi. Foto: Timi Slicaru

În secunda în care manroland are niște ași în mânecă pe care vrea să-i etaleze la drupa și, cu această ocazie, să-și amplifice considerabil vânzările, ce administrator de insolvență ar refuza să autorizeze participarea manroland la o expoziție care are loc din patru în patru ani? Personal, cred că s-ar pierde o șansă enormă, imposibil de cuantificat pe termen lung.

Absolut. Eu mă gândesc la golul pe care l-ar lăsa la drupa absența manroland, dar, pe de altă parte, experiența mea personală de până acum îmi spune că nimic nu este imposibil. Gândindu-mă la branșa auto, în care am lucrat mulți ani, am mers la multe târguri SIAB și altele care costau din ce în ce mai mult și din care, în afară de o cheltuială de imagine – una promovată la cel mai ieftin nivel cu putință -, nu te alegeai cu nimic. La un moment dat au existat o serie de neînțelegeri cu organizatorii SIAB-ului din București și multe firme au refuzat să mai participe. În schimb, au preferat să-și organizeze expoziții proprii unde să își cheme clienții. Și vreau să spun că a fost o decizie foarte bună și economic, și ca concentrare. În clipa în care mergi la salonul auto și vezi într-o singură zi 20 de mărci și 150 de modele auto, nu reții nimic. Dar în clipa în care auzi că Volkswagen organizează ceva și se duc toți acolo să vadă doar modelul ăla, e mai eficient. Și eu cred, revenind la întrebarea ta cu drupa, că dacă vor decide să nu participe la drupa vor ști să organizeze o serie de evenimente ulterioare care să compenseze.

Chiar dacă intrarea manroland AG în insolvență a avut efectul unui cutremur pentru vânzările filialelor sale din toată lumea, unda de șoc provocată după anunțul din 25 noiembrie pare că i-a zgâlțâit bine pe toți marii producători de utilaje tipografice din toată lumea. Atât timp cât fiecare dintre aceste mari companii depinde de deciziile investitorilor, stă sabia lui Damocles agățată asupra capului tuturor?

Atât timp cât toți suntem actori pe aceeași scenă, toți ne batem pe cotele unei piețe care se restrânge din ce în ce mai mult și nimeni nu știe până unde, toată lumea suferă. Poate este mai bine să decizi tu când să ceri protecție și când să faci niște lucruri care sunt urâte și dureroase decât să tot aștepți să te împingă piața într-un colț și să ai și mai puține opțiuni când nu mai ai cale de întoarcere.

Acest fenomen se întâmplă nu numai la nivelul industriei echipamentelor de tipar. Noi suntem activi în zona asta. Dar, dacă te uiți pe orice site german, ThyssenKrupp are anul ăsta 1,2 miliarde euro pierdere. În industria oțelului, în industria constructoare de mașini, într-o zonă complet diferită. Ei nu au nici o tangență cu zona utilajelor pentru tipar, decât poate că furnizează laminate sau materie primă în lingouri pentru turnătoria manroland, Heidelberg sau KBA. Și sunt mai multe exemple de genul ăsta. ThyssenKrupp voia să vândă în 2012 șantierul naval Blohm & Voss, dar îl vinde anul ăsta. Probabil că nici șantierele navale nu se simt foarte bine și probabil că și ThyssenKrupp are nevoie de bani pentru a acoperi o parte din pierderi. Ăsta e doar un exemplu pe care l-am citit dimineața, căutând să văd ce a mai scris presa germană despre situația manroland.

Iarăși, faptul că băncile au venit atât de repede să acorde cele 55 de milioane de euro credit cred că spune totuși destul de mult că situația manroland nu este o situație dramatică, ci este o situație destul de stabilă, că există acolo niște valori care pot fi păstrate și care pot fi transformate într-un produs nou.

Prezentare din timpul „Sheetfed Summit”-ului manroland organizat la Offenbach in luna mai 2011

Decizia unei companii de a cere insolvența este, din câte înțeleg, un lucru firesc într-o țară ca Germania. La noi pare o catastrofă să ceri intrarea în insolvență.

Bine, legislația românească este extrem de fluidă în poveștile astea cu insolvența. Nicăieri în Europa de Vest – cred eu -, și mai ales în Germania, nu o să întâlnești o firmă care se târâie zece ani prin insolvență.

Din câte mi s-a comunicat de la fabrică, există un termen clar de șase luni. Dacă tu știi că în șase luni firma ta intră în incidență de plăți, nu mai poate plăti furnizorii, ești dator să ceri această intrare în insolvență, pentru ca administratorul de insolvență să încerce în perioada asta să restructureze, să achite datoriile către respectivii furnizori, astfel încât să nu atragi după tine și alte firme în criză financiară. Este o responsabilitate față de parteneri, nu doar morală, ci și personală. Un membru din conducerea firmei care nu a luat la timp această măsură poate răspunde și personal. Știu de la colegii din Polonia, care la rândul lor au trebuit să își facă analiza situației firmei față de obligațiile pe care le au în piața poloneză, vizavi de clienții lor și de mașinile livrate aflate în garanție.

Doriți să le transmiteți vreun mesaj clienților manroland din România?

În primul rând le doresc atât clienților noștri, cât și tuturor celor care lucrează în industria tipografică a României să aibă un an cât mai prosper și, în plan personal, multă sănătate și bucurii. Totodată, doresc să le transmit clienților noștri că se pot bizui în totalitate pe serviciile și produsele manroland ca și până acum, asigurându-i că tot acest proces de insolvență nu constituie decât un pas spre mai bine și un demers necesar. Compania va putea duce la bun sfârșit procesul de restructurare la finalul căruia sunt sigur că va găsi un investitor serios care să-i asigure continuarea activității de producție.

Personal, cum ați caracteriza decizia luată de conducerea manroland?

Personal, consider o dovadă de curaj și de realism din partea celor care conduc destinele manroland că au decis să facă acest pas și nu au mai tărăgănat situația. Deși poate fi dureros, uneori este mai sănătos să te duci la doctor și să scoți măseaua stricată, în loc să o tot plombezi de 100 de ori…

Vă mulțumesc pentru amabilitate și doresc să vă urez un an cât mai bun, la sfârșitul căruia să ne vedem alături de o companie manroland ieșită cu bine din acest impas.

 

Leave a Comment