LOADING

Type to search

Fondurile nerambursabile versus povara amortizării

Cover Story

Fondurile nerambursabile versus povara amortizării

admin mart. 1, 2016
Share

În urma unui studiu efectuat verbal de-a lungul timpului cu majoritatea furnizorilor de echipamente de print și de finisare, am constatat care sunt doleanțele lor în ceea ce privește vânzarea acestora unor clienți care au accesat fonduri nerambursabile. Constatând că este un subiect sensibil în piață, ne-am propus să îl abordăm riguros și le-am trimis acestora câteva întrebări pentru a afla detaliile.

Dan CĂLIN

Dintre cei cărora le-am trimis cele cinci întrebări ne-au răspuns nouă: Cristian Hațăgan (director executiv la Euro Top Grafix), Stelică Magiru (Sales Manager la Eurocom), Ioan Bălașa (director general la Mons Medius), Levente Szakacs (Managing Partner la Pergamon), Cornel Păuna (Managing Partner la Dacora), Liviu Ionescu (director general la Total Media), Cristian Dumitru (General Manager la Z Spot Media), Cezar Croveanu (director general la Sama Consul) și Bogdan Vasilescu (director general la Grup Transilvae). De la ei am aflat că, în general, cei care achiziționează echipamente cu fonduri nerambursabile solicită și servicii de mentenanță și consumabile. Mai sunt și excepții cu tipografi care, neavând presiunea amortizării, nu introduc foarte bine utilajul în procesul de producție.
Tot excepții sunt și tipografiile care oferă clienților prețuri nerealiste datorită faptului că au accesat fondurile nerambursabile. Se pare că din această categorie fac parte firmele aflate la început de drum în industria poligrafică. Dar există furnizori de echipamente care încearcă să preîntâmpine aceste „strategii” prin acordarea de consultanță. În ceea ce îi privește pe cei care cumpără tehnologie cu ajutorul fondurilor nerambursabile cu scopul de a o vinde după terminarea „perioadei de grație”, se pare că ei sunt maximum 10-15% din totalul dosarelor aprobate. Ceea ce poate fi mult sau puțin ori chiar o strategie bună de afaceri. Depinde doar din ce punct de vedere privești situația. Dar dacă vorbim despre utilitatea acestor fonduri și despre cui li se potrivesc cel mai bine, toți respondenții au fost de acord: ele sunt bune pentru industrie și sunt perfecte în orice etapă a dezvoltării unei firme dacă sunt realizate conform cu un plan de afaceri.

Cât de mulțumiți sunteți de colaborarea ulterioară vânzării cu cei care apelează la fondurile nerambursabile? Acești clienți solicită mentenanță și/sau consumabile conform așteptărilor?
Cristian Hațăgan: Colaborarea ulterioară vânzării depinde, în primul rând, de calitatea utilajului vândut și abia apoi de serviciul post-vânzare oferit de producător, respectiv de agent. Nu contează dacă vorbim sau nu despre echipamente achiziționate cu fonduri nerambursabile. Toți clienții noștri ne solicită să le asigurăm mentenanța și piesele de schimb. Nu avem anomalii în această zonă.
Stelică Magiru: În general, suntem mulțumiți de colaborarea ulterioară vânzării către clienții cu proiecte finanțate cu fonduri nerambursabile. Da, aceștia solicită mentenanță și consumabile. Proporția celor care nu se încadrează în acest tipar este de sub 20%.
Ioan Bălașa: Firma noastră are în portofoliu în special echipamente din zona profesională și, de aceea, cei care le achiziționează, cu ajutorul fondurilor nerambursabile sau nu, sunt în majoritatea cazurilor deja prezenți pe piața de print digital și semnalistică. În general, după achiziția echipamentelor relația comercială se dezvoltă.
Levente Szakacs: Întâlnim două categorii foarte distincte de clienți care apelează la fondurile nerambursabile. Prima, cea mai importantă pentru noi și ne dorim să fie cât mai mulți din această categorie, sunt cei care își completează, „catalizează” afacerea prosperă cu banii proveniți din aceste fonduri. Au un plan de afaceri bine gândit, își optimizează sau își extind producția actuală cu tehnologie de top care poate nu ar fi în acel moment justificată sau sustenabilă din punct de vedere financiar ori accesează piețe noi. Faptul că „scapă” pentru o perioadă de timp de povara amortizării (deci scad costurile) prin investiția susținută din fonduri nerambursabile le dă mai mult curaj. Aceștia au și o politică internă de mentenanță și de aprovizionare cu consumabile. În concluzie, avem o colaborare satisfăcătoare. De a doua categorie hai să nu vorbim.
Cornel Păuna: Avem o rată foarte mică de clienți care achiziționează echipamente cu ajutorul fondurilor nerambursabile. Datorită faptului că multe dintre cele pe care le vindem de la Epson, HP, KIP, Summa sau Neolt au valori sub 30.000 de euro, peste 95% dintre clienții noștri au preferat achizițiile directe, leasingul sau închirierea. Cu ceilalți, cu care am colaborat pe fonduri europene, lucrurile decurg normal după vânzare.
Liviu Ionescu: Nu toți clienții sunt la fel. Am un exemplu elocvent pe care îl repet mereu: pe o stradă pot fi cinci brutării care folosesc aceleași cuptoare și malaxoare, aceeași făină și apă etc. Totuși, peste un timp, vor rămâne, cel mai probabil, doar două. De aceea, nu aș vrea să fac diferențierea între clienții care au achiziționat echipamentele cu fonduri nerambursabile și cei care au apelat la resursele proprii. Avem clienți care s-au dezvoltat foarte bine și dintr-o categorie, și din cealaltă.
Cristian Dumitru: Din experiența noastră, am observat că există diferențe considerabile între clienții care achiziționează echipamente cu fonduri proprii și cei cu fonduri europene. Primii sunt mult mai preocupați să-și protejeze investiția pe termen lung și să o recupereze printr-o producție accelerată. Ei înțeleg faptul că asimilarea și utilizarea rapidă ale noilor tehnologii reprezintă cea mai sigură cale de a-și dezvolta afacerea, astfel că, în majoritatea cazurilor, apelează la noi pentru servicii de mentenanță și training suplimentar. Mai mult decât atât, introducerea echipamentelor în procesul de producție generează către noi comenzi ulterioare de consumabile.
Comparativ, clienții care au apelat la fonduri nerambursabile, nu au aceeași promptitudine în acțiune și nu profită îndeajuns de noile tehnologii și echipamente achiziționate pentru a-și dezvolta afacerea. Neavând obiectivul amortizării investiției, aceștia pierd din vedere posibilitățile pe care le oferă mașinile și le utilizează insuficient sau le țin în inactivitate. Astfel, ajung să comande un minimum de consumabile, ceea ce ne împiedică să dezvoltăm relații durabile de parteneriat. O mare parte dintre clienții Z Spot Media sunt noi în acest domeniu de activitate, neavând multe cunoștințe despre producția publicitară sau piața de print. Considerăm că tocmai ei au cea mai mare nevoie de traininguri suplimentare și de consumabile care să le permită lansarea unor activități noi. Fără acestea, fondurile nerambursabile nu reușesc să își atingă cu adevărat scopul.
Cezar Croveanu: Avem o colaborare foarte bună post-vânzare. Clienții comandă servicii și consumabile conform previziunilor, ba chiar unii dintre ei au depășit așteptările.
Bogdan Vasilescu: Sunt trei categorii de clienți în ceea ce privește accesarea de fonduri nerambursabile. Cei care au nevoie de investiții ca urmare a creșterii cererii de a livra produse clienților sau pieței țintă, aceștia fiind remarcabili, ajungând să crească repede și sustenabil cu consumuri ridicate de consumabile. Ei ne permit și nouă să creștem alături de ei, chiar dacă avem marje mai mici, însă putem compensa oarecum în volume. O altă categorie o reprezintă cei care investesc folosind fonduri europene pentru că este o oportunitate, dar fără a avea o cerere prealabilă din piață sau fără să fie parte a unei creșteri organice. Ei sigur vor avea un consum modest atât timp cât nu reușesc să găsească o desfacere adecvată. Pentru unii, puțini, investiția devine chiar un obstacol căci un echipament industrial insuficient folosit nu-și acoperă costurile colaterale sau mai apare un efect – producția realizată și trimisă în piață cu plata la termen le cauzează probleme serioase de flux de numerar, fără o sursă bună de finanțare a creșterii. Această categorie de clienți ajunge, fie și fără să fi plănuit asta, să vândă utilajele pe piața secundară la terminarea celor trei ani în care sunt obligați, în general, să le păstreze în folosință.
Din a treia categorie fac parte cei care nu folosesc fonduri nerambursabile, din păcate, și rămân vizibil în urmă, din neîncredere în sistemul de alocare a fondurilor, din motive cum ar fi datoriile către stat sau altele similare care-i împiedică să acceseze finanțarea. Trebuie menționat aici faptul că, probabil, va deveni și mai greu să supraviețuiești în piață fără fonduri nerambursabile. Putem observa deja firme cărora fiscul le retrage dreptul de deducere de TVA pentru păcate din trecut. În ceea ce privește solicitarea de servicii de mentenanță, toate categoriile de clienți profită de garanție și apelează cât mai puțin la noi după aceea, căutând soluții mai ieftine, dar niciodată calitativ similare, și care, nu de puține ori, duc la deprecierea echipamentelor. Noi ne-am dublat capacitățile de service în ultimul an. Sperăm că nu am greșit. Abia când nu mai furnizezi servicii clienții înțeleg care era valoarea ta adăugată și beneficiul lor de a avea la îndemână oameni calificați la un tarif rezonabil.

Cât de mulți clienți care nu au folosit fonduri nerambursabile pentru achiziții de echipamente s-au plâns de concurență neloială din partea celorlalți (de exemplu, practicarea unor prețuri de dumping)?
Cristian Hațăgan: Nu am întâlnit acest fel de opinii.
Stelică Magiru: Relativ puțini. Iar cei care se plâng au argumente „subțiri”. Nu i-a oprit nimeni să acceseze aceste fonduri, fiind alegerea lor privind politica de investiții și de retehnologizare.
Ioan Bălașa: Am auzit frecvent astfel de plângeri și pot spune că există un fundament în spatele lor. Însă, în opinia mea este vorba despre o amplificare a unui fenomen existent de multă vreme în piață, acela al firmelor nou intrate în domeniu care nu își fac calculele de rentabilitate în mod corect și, de aceea, oferă prețuri nerealist de mici. Faptul că unele au avut acces la fonduri așa zis „gratuite” i-a determinat să facă erori de calcul și de strategie și mai mari.
Levente Szakacs: Da, sunt și astfel de cazuri. Dar este o oportunitate de afaceri care trebuie exploatată. Ca alternativă, pot fi achiziționate echipamente la mâna a doua care pot contracara oarecum efortul și responsabilitatea implementării unui proiect de investiție prin fonduri nerambursabile, având, bineînțeles, și părți mai puțin avantajoase. Însă mi-ar plăcea să cred că facem pași către o economie bazată pe tehnologie performantă, susținută de calitatea actului de business.
Cornel Păuna: Nu am remarcat o opinie negativă la adresa celor care au obținut fonduri europene.
Liviu Ionescu: Nu avem astfel de exemple printre clienții noștri. Iar noțiunea de „preț de dumping” nu mi se pare că ar avea ce căuta într-o piață liberă, în mod normal. Este drept că totul este, în acest moment, reglementat într-o măsură mai mare sau mai mică în funcție de domeniul de activitate. Dar, în mod normal, cel puțin în opinia mea, fiecare ar trebui să-și poată vinde produsul cu ce preț dorește sau poate, fără restricție. Dacă poate vinde un ac cu un milion ar trebui să nu i se interzică, iar dacă dorește să îl ofere gratuit ar trebui să i se permită. Așadar, nu văd de ce cineva ar trebui să se plângă de faptul că altcineva oferă prețuri mai mici. Acel cineva care oferă prețuri prea mici va da probabil faliment – sau invers. Clienții unuia vor fi preluați de celălalt. Asta este piața liberă. Sau poate că vrem să avem un mercurial al prețurilor, încă o agenție peste toate cele care există și care să spună cu cât pe metru pătrat să se vândă „X” produs sau „Y” cerneală. Cine știe, poate ajungem și la etapa aceasta a dezvoltării…
Cristian Dumitru: În urma feedbackului primit, am aflat despre câteva cazuri de concurență neloială din piață. Însă, numărul lor nu este mare. Noi încercăm să prevenim apariția acestor cazuri prin oferirea de consultanță și know-how, instruire la livrare și sfaturi de început, inclusiv în ceea ce privește politica de prețuri. În general, clienții sunt receptivi și respectă, cel puțin în prima perioadă de după achiziție, recomandările noastre de a-și alinia prețurile la cele din piață.
Cezar Croveanu: Nu am avut clienți de genul acesta.
Bogdan Vasilescu: Clienții se plâng permanent de prețuri extrem de scăzute la diverse licitații mari. Nu au legat declarativ în mod direct aceste cazuri de investițiile cu fonduri europene, dar pe de altă parte putem vedea cum lucrările se concentrează în companiile care fac investiții semnificative în utilaje noi, indiferent de sursa de finanțare, și este normal să fie așa – un utilaj nou aduce, teoretic, doi ani de creștere și unul de stagnare înainte să se uzeze moral sau tehnologic.

În ce fel credeți că au ajutat ori au încurcat fondurile nerambursabile piața poligrafică autohtonă?
Cristian Hațăgan: Nu știu să fi încurcat în vreun fel. Ajutorul oferit este evident în utilaje și tehnologii noi pentru a putea oferi un produs competitiv.
Stelică Magiru: Cred că au susținut destul de mult această piață. Per total, sunt mult mai multe lucruri bune decât cele rele. Sunt furnizori care nu s-ar fi descurcat fără aceste fonduri europene.
Ioan Bălașa: Menirea acestor fonduri este, în esență, una pozitivă, aceea de a accelera dezvoltarea unor domenii. Însă întârzierea în rezolvarea dosarelor de finanțare a dus la situația în care aplicanții au gândit în unele cazuri fondurile ca pe o opțiune „dacă iese bine, îmi iau ceva în plus, dacă nu, îmi văd de treabă ca și până acum”. Atitudinea este firească în condițiile în care circuitul unui dosar de finanțare poate să depășească și trei ani. Într-un domeniu dinamic cum este cel al printului digital nu poți rămâne competitiv așteptând trei ani să achiziționezi o tehnologie nouă. Dacă circuitul unui dosar de finanțare (depunere, aprobare, implementare) ar fi de maximum un an, atunci am putea vorbi despre un impact pozitiv mult mai important al acestor finanțări.
Levente Szakacs: Capitalul ieftin vărsat într-o economie ajută întotdeauna. Ajută beneficiarul, furnizorul, clienții sau executorul judecătoresc, după caz. Măsura în care l-a ajutat într-adevăr pe cel care a implementat proiectul sau doar pe cei din amonte sau din aval este dată de încadrarea într-una dintre cele două categorii amintite la prima întrebare. Cei care adaugă fonduri nerambursabile pe lângă un plan de investiții al unei afaceri profitabile cu o strategie bine gândită și bazată pe o înțelegere a pieței dau de o mină de aur. Dispun de tehnologie mult avansată față de media pieței, reduc costuri, au capacitate de producție pentru vârfuri. Plus că, odată trecută perioada de grație, dispun de sursa de capital, bineînțeles respectând angajamentele față de finanțator.
Cornel Păuna: Fondurile europene nu încurcă pe nimeni, ba dimpotrivă ajută enorm. Mie îmi pare rău că nu avem mulți clienți care să acceadă la ele și să le și obțină.
Liviu Ionescu: La prima vedere, aș spune că au ajutat toate programele cu finanțare nerambursabilă. În România nu poți lua credite cu dobânzi mici sau doar pe baza unui plan de afaceri (poate că e chiar bine că este așa). Astfel că fondurile nerambursabile au oferit finanțarea care lipsea de pe piață. Totuși, să nu ne amăgim. Aceste fonduri nu ni le dă nimeni, ci sunt plătite cu vârf și îndesat de firmele care își achită taxele și impozitele. România nu doar a primit fonduri de la UE, ci a și plătit sume foarte mari ca și contribuții către UE. Mi-e teamă că balanța nu ne este mult prea favorabilă. Cât despre fondurile guvernamentale, într-adevăr le dă guvernul din sacul pe care stă, dar sacul este umplut cu impozitele plătite de noi toți sau mă rog, de unii. Așa că poate ar fi bine să se pună următoarea întrebare: oare dacă s-ar lăsa firmelor mai mulți bani (impunerea a mai puține taxe și impozite) nu ar fi poate mult mai bine, mai profitabil, pentru toate firmele, nu doar pentru acelea – puține – care au reușit să beneficieze de aceste fonduri nerambursabile?
Cristian Dumitru: În mod cert fondurile europene au ajutat economia românească în anii trecuți. Într-o perioadă fără credite și cu resurse financiare scăzute sau indisponibile, fondurile europene au reprezentat pentru mulți beneficiari o oportunitate de a începe o afacere nouă sau de dezvoltare a uneia existente, iar pe noi ne-au ajutat să creștem cifra de afaceri. Pe de altă parte, credem că fondurile europene au și încurcat puțin spiritul antreprenorial românesc. Multe firme au decis anii trecuți să nu mai investească din fonduri proprii și au amânat achiziții importante sperând în obținerea unor fonduri europene. Câteodată acestea n-au venit, iar lipsa investițiilor s-a făcut resimțită în mersul afacerii, dar și la nivel general în piață. În alte cazuri, fondurile au fost aprobate târziu, atunci când proiectul își pierduse din avantajele economice.
Chiar și acum, planurile de investiții pe termen lung ale multor firme românești sunt strâns legate de disponibilitatea și accesibilitatea fondurilor europene, iar acest lucru afectează coerența și cursivitatea mediului de afaceri. În ciuda acestor dezavantaje, piața de print și producție publicitară a crescut datorită acestor fonduri, atât prin facilitarea apariției unor jucători noi pe piață, cât și prin retehnologizarea cu echipamente performate a unor jucători vechi.
Cezar Croveanu: Din punctul meu de vedere, au ajutat foarte mult în achiziția unor echipamente și tehnologii performante inaccesibile multora fără fonduri europene. Un mic impuls „european” într-o piață atât de „fragilă” cum este cea din România cred că este bine venit.
Bogdan Vasilescu: Nu încape nicio îndoială că piața a fost ajutată de fondurile europene. Cel mai mult au profitat cei care au înțeles adevăratul scop al acestora și anume cel de creștere a competitivității spre nivelul european și, implicit, deschiderea unei portițe de export către UE pentru produsele finite. Cei care au rămas în competiția internă au beneficiat și ei de accesarea fondurilor și au astăzi companii mai solide, cu active semnificative. Bineînțeles că au fost și efecte perverse, cum este cazul prețurilor de dumping rezultate din costuri reduse de amortizare sau alte practici similare, ori impactul echipamentelor care apar pe piață după trei ani ca second-hand, cu un vârf prognozat pentru 2017-2018. Ne pare rău când vedem clienți buni, corecți, pricepuți care au rămas în urmă doar din cauza faptului că nu au accesat fonduri. Pe ansamblu, nu pot spune că fondurile nerambursabile sunt cauza scăderii generale de prețuri, ci doar o parte a acesteia. Însă acum avem capacitate de producție mai ridicată în industrie decât au alte țări, dar ne mai lipsește, uneori, calitatea cerută și capacitatea de desfacere a produselor la export.

Căror firme credeți că se potrivesc cel mai bine aceste fonduri și în ce etapă a dezvoltării ar trebui folosite?
Cristian Hațăgan: Cred că tuturor celor care au nevoie și își doresc tehnologizare, fondurile europene le sunt de ajutor.
Stelică Magiru: În general, au ajutat firmele cu o politică clară de investiții (tehnologie și creștere a capacităților de producție). Sunt relativ puțini cei care au reușit ca start-up.
Ioan Bălașa: Cred că distorsiunile de piață cele mai mari au fost introduse de finanțările 100% nerambursabile și de cele pentru firmele debutante. Companiile începătoare trebuie ajutate, dar și monitorizarea lor ulterioară ar trebui făcută mai atent, astfel încât să folosească finanțările pentru o lansare pe termen lung și nu să trăiască numai din efectele pe termen scurt ale finanțării. Efectul maxim cred că poate fi obținut din finanțarea firmelor prezente pe piață care justifică foarte bine necesitatea unor investiții noi. Ponderea ajutorului de numai 50–70% ridică iarăși calitatea proiectelor și a derulării ulterioare a investiției prin responsabilizarea superioară a aplicanților. Condiția esențială ar fi, repet, scurtarea ciclului de aprobare a finanțărilor.
Levente Szakacs: Fondurile nerambursabile îi fac pe cei bogați mai bogați și pe săraci mai săraci. Cam ca toate lucrurile în general și finanțările în special. Se potrivesc oricui își face calcule riguroase, cunoaște piața, vrea diferențiere prin tehnologie altfel neaccesibilă. Pot profita cel mai mult cei care au intenția oricum să investească, din fonduri proprii sau atrase, particularitatea de nerambursabilitate dându-le un plus de profitabilitate, curaj sau căi de diferențiere. Nu le recomand start-up-urilor, nici chiar departamentelor noi de pe lângă o afacere existentă și, în niciun caz, celor în criză de lichidități. Banii „gratis” pot costa mult.
Cornel Păuna: Apreciez foarte mult acele companii pentru care fondurile europene sunt doar o formă de finanțare a echipamentelor ce fac parte dintr-un plan de dezvoltare deja creat. Aceste companii și-ar pune planurile în aplicare indiferent dacă obțin sau nu fonduri europene. Ele constituie un exemplu de la care care cu toții avem de învățat și denotă educație de business.
Liviu Ionescu: Fondurile nerambursabile se potrivesc, în mod evident, acelor firme care doresc să se dezvolte și trebuie folosite, din nou evident, exact în acea etapă în care firma se dezvoltă.
Cristian Dumitru: Dacă vorbim despre fonduri pentru achiziția de utilaje și echipamente, considerăm că ele ar trebui acordate firmelor cu experiență în domeniu. În zona de print și producție publicitară experiența practică este cheia succesului. În plus, sunt necesare alte resurse financiare pentru stocuri și consumabile, clienți și procese de lucru, angajați calificați care să fie instruiți să utilizeze atât echipamentele, cât și aplicațiile software complexe. În cazul unor start-up-uri sau al unor beneficiari fără experiență în domeniu, ar fi fost ideală alocarea separată de fonduri pentru cursuri intensive și repetate de instruire în utilizarea echipamentelor și în asimilarea întregului proces tehnologic, cu implicarea pe termen lung a angajaților beneficiarilor. Nu este vorba despre diplome și teorie, ci despre instruire practică, know-how pe utilajele pe care le va utiliza zilnic beneficiarul.
Cezar Croveanu: În special firmelor mici fără potențial de investiții pentru a-și pune în valoare ideile de afaceri. Momentul ideal este când aceste idei au fost verificate (de exemplu, cu servicii externalizate) și doresc să-și creeze propria capacitate de producție.
Bogdan Vasilescu: Sunt firme mici care accesează fonduri mai mari decât cifra lor anuală de afaceri și care riscă să se înece din motive ca TVA-ul și fluxul de numerar deoarece nu înțeleg că este nevoie de fonduri proprii sau de o bancă dispusă să finanțeze creșterea companiei. Cu măsură, fondurile europene sunt utile în fiecare etapă a dezvoltării, atât timp cât nu ne dorim mai mult decât putem duce.

De ce credeți că unii tipografi au cumpărat echipamente cu fonduri nerambursabile doar pentru a le vinde imediat după terminarea „perioadei de grație”?
Cristian Hațăgan: Nu știu pe nimeni să-și fi vândut un utilaj achiziționat cu fonduri europene imediat ce s-a terminat perioada „de grație”.
Stelică Magiru: Evident, există și astfel de exemple. Dar nu știu dacă sunt multe sau puține. În raport cu ce? Numărul total de proiecte sau al celor care nu știu să facă afaceri ori au luat echipamente după ureche?
Ioan Bălașa: Am întâlnit și noi un astfel de caz. Ar fi vorba, în opinia mea, de 10-15% cazuri de eșec al finanțărilor cu fonduri nerambursabile.
Levente Szakacs: Nu cunosc astfel de cazuri de la noi, iar din alte țări am auzit doar zvonuri. Câtă vreme își respectă angajamentele față de finanțator în perioada de monitorizare, nu cred că este o problemă. Nici măcar pentru furnizor.
Liviu Ionescu: Apropo de acest gen de beneficiari de fonduri nerambursabile care au achiziționat echipamente doar cu gândul de a le revinde atunci când legea le permite, părerea mea este că foarte bine au făcut. Poate fi o afacere bună. De ce nu? Atât timp cât au respectat cerințele din caietul de sarcini și le-au îndeplinit, bravo lor! Cu profitul obținut vor putea fie să investească în altceva util firmei, fie în achiziția unor bunuri personale, toate acestea aducând sume din TVA și alte taxe la bugetul de stat. Cheltuielile lor înseamnă venituri pentru alte firme care, astfel, au surse de finanțare pentru a se dezvolta. Nu cred că ar fi fost mai bine ca fondurile respective să se fi dus în alte țări din UE.

Tags:

Leave a Comment