LOADING

Type to search

Industria tipografica si revolutia digitala

Actualitate Default

Industria tipografica si revolutia digitala

admin sept. 22, 2010
Share

La începutul anilor `90, nimeni nu se gandea serios la rolul determinant pe care-l vor avea tehnologiile digitale în industria tipografica. Chiar si analistii industriei tipografice internationale priveau cu oarecare neîncredere noile inventii prezentate de producatori la editia Drupa din 1995. Din acest motiv, urmatorele pasaje extrase din articolul publicat de Seybold Report în iunie 1995 sunt edificatoare:

„Acesta editie Drupa a avut o multime de pretentii, produse futuriste care suna ispititor, dar care niciodata nu vor vedea o sectie de tipar, precum si argumente si contra-argumente despre ceea ce functioneaza sau nu functioneaza, despre cele care vor reusi sau despre cele care nu vor reusi si asa mai departe.

[…] Este miscarea catre Computer-to-plate chiar realista? De unde le-a venit ideea atat de multor furnizori ca lumea este gata sa renunte la film, la cutter-ele de montaj, la pensulele de opacizare si la un întreg flux de pregatire a formei pentru o lume atat de diferita cum este cea a transferului imaginii direct pe placa de tipar? Si cati din acesta multime de candidati din piata de CtP-uri vor mai ramane în business anul urmator?”

 

De la Drupa `95 au trecut 15 ani, iar peisajul industriei grafice s-a schimbat radical, tehnologia CtP detronand treptat tehnica pregatirii formei pe baza filmelor de separatie.

Pastrand proportiile, în curand vom spune ca este la fel de dificil sa mai gasesti pe cineva care sa-ti realizeze o separatie pe film, la fel cum se întampla în cazul probelor de culoare analoge gen Cromalin, disparute de cativa ani de pe piata – cel putin în Romania… De altfel, acest lucru este valabil si pentru fotografie, domeniu unde, datorita exploziei camerelor digitale, clasicele filme încep sa dispara sau devin din ce în ce mai scumpe.

Odata cu ele dispare un întreg proces, si nu în ultimul rand, un întreg business, cel al laboratoarelor de developare a filmelor si de expunere a imaginilor. Tot datorita camerelor foto digitale, acelasi lucru s-a întamplat si cu scanerele profesionale care, desi au evoluat de la masivele utilaje cu tambur de cristal (tehnologia PMT) la cele mai performante flatbed-uri, au disparut aproape complet din departamantele tipografiilor sau ale centrelor de prepress în doar o decada. In treacat fie spus, la Drupa `95, principalii producatori de scanere profesionale, cum ar fi Linotype Hell, Crosfield sau Screen înca credeau într-un viitor al scanarii în procesul de prepress. Cu aceeasi ocazie, Kodak si Creo se lansau în lupta pentru revolutionarea aceluiasi flux de prepress, introducand pe piata propriile solutii de CtP-uri termale.

Fara doar si poate, toate aceste echipamente revolutionare care astazi sunt lansate sau îmbunatatite la diferente de cateva luni de zile si nu în ani – asa cum se întampla anterior – sunt „fructul“ imensului efort de cercetare si dezvoltare depus de cercetatori si ingineri în peste 50 de ani de activitate.

In mod determinant, niciuna dintre descoperirile sau inovatiile produse în ultimii 50-60 de ani nu s-ar fi putut întampla sau dezvolta ulterior fara ceea ce numim computere.

Cine se gandea acum mai mult de o jumatate de secol, în 1938, ca inventia lui Chester Carlson (inventatorul procesului de copiere electrofotografica) care a construise un echipament de copiere pentru a usura munca de prelucrare a teancurilor de documentantie de la compania Mallory & Co, acolo unde lucra, va revolutiona procesul imprimarii? Cu siguranta, nimeni nu se gandea ca acest echipament cu motoras atasat la vedere va revolutia comunicarea, va crea un nou domeniu industrial în toata lumea sau ca va constitui baza tehnologica pentru imprimantele laser – întamplator sau nu, dezvoltate pentru prima oara în 1969, tot de catre continuatorul muncii lui Carlson – laboratoarele Xerox.

„Revolutia digitala” produsa în industria grafica a ultimului sfert de secol al XX-lea se bazeaza în mare parte pe cuceririle tehnologice din universul IT&C, însa trebuie sa recunoastem ca, fara aportul importantelor inventii si inovatii tehnologice din domeniile mecanicii, electrotehnicii, chimiei sau opticii, lucrurile nu ar fi evoluat atat de departe.

„Rebeliunea” anilor `80

Anii `80 reprezinta, în fapt, punctul de cotitura care a aprins scanteia „revolutiei digitale” produsa în anii `90. Chiar daca au avut o contributie determinanta la pregatirea acestui moment crucial în istoria industriei grafice, producatorii consacrati de sisteme hardware sau software, precum Xerox, IBM, Hewlett Packard etc., au fost pusi în umbra de elanul noului val de companii foarte tinere, asa cum erau Apple, Adobe, Aldus sau Quark la începutul anilor `80.

Produsele lansate în aceasta perioada nu numai ca avut succes comercial dar, luate global, pot fi considerate astazi ca fenomenul care a revolutionat un întreg proces tehnologic – pregatirea formei – marcand trecerea de la un flux de lucru în mare parte manual la unul digital. În plus, echipamente precum seria de computere Apple Macintosh, imprimanta Apple LaserWriter sau produsele lansate de Aldus (PageMaker, FreeHand) si Adobe (limbajul PostScript, TypeManager, Illustrator, Photoshop) au permis accesul unor categorii foarte largi de utilizatori, fara specializare tipografica, la un domeniu rezervat dintotdeauna profesionistilor.

Insusi termenul de „desktop publishing”, al carui acronim DtP este folosit astazi pe plan mondial, este inventia lui Paul Brainerd de la Aldus…

Daca sistemele hardware si software de prelucrare a imaginilor si cele de paginare pot fi considerate nucleul care a pregatit „revolutionarea” industriei grafice, trebuie sa mai amintim un alt element esential: aparitia si dezvoltarea sistemelor de masurare si control a culorii – fie ca vorbim de cele utilizate pentru sistemele digitale de captare, afisare sau transfer al imaginilor color, fie ca ne referim la toate procesele de imprimare, clasice sau digitale.

Stabilirea unor sisteme de referinta pentru masurarea si controlul culorii, valabile pe plan mondial si recunoscute de standardele ISO, reprezinta însa o alta faza a „revolutiei digitale” aflata înca în desfasurare…

Aparitia sistemele CtP si începutul unei noi epoci

Pentru industria tipografica, zorii victoriei „revolutiei digitale” s-au aratat în momentul lansarii pe piata a sistemelor Computer-to-Plate, la începutul anilor `90. Aparitia acestor echipamente în tipografii nu numai ca a permis cresterea eficientei si acuratetii, mult superioara procedeelor clasice de pregatire a formei bazate pe filme de separatie, dar a încheiat practic o epoca – cea a pre-pressului realizat manual.

Beneficiile tehnologiei CtP sunt nenumarate, dar elementul esential ramane faptul ca, fiind un proces legat indisolubil de un flux digital, poate fi controlat, în mare parte, tot digital.

Camerele foto digitale

Un alt moment de important care a precedat „revolutia digitala” din ultima decada a secolului al XX-lea l-a constituit fotografia digitala. Lansarea în 1988 de catre Fuji a primei camere fotografice cu adevarat digitale a deschis o noua era pentru fotografie si mai ales pentru industria grafica. În 1990 a fost lansata camera Dycam Model 1 (vanduta si ca Logitech Fotoman), dispozitiv care încorpora un senzor de imagine CCD, salva imaginile digital si putea fi conectata direct la un computer pentru a descarca fotografiile.

Dupa numai un an, în 1991, Kodak a lansat pe piata camera DCS-100, echipamentul care a constituit începutul unei lungi serii de aparate profesionale DCS SLR, construite în cea mai mare parte pe structura camerelor cu film (în cea mai mare parte Nikon). Aparatul beneficia de un senzor de 1,3 megapixeli si costa aproximativ 13.000 de dolari SUA…

Un alt amanunt important care a permis evolutia rapida a camerelor digitale sunt si standardele de imagine JPEG si MPEG stabilite în 1988, elemente esentiale pentru înmagazinarea informatiei digitale în memoria camerei.

Anul 1999 este un alt moment important pentru fotografie digitala, odata cu lansarea de catre Nikon a camerei Nikon D1, de 2,74 megapixeli, primul aparat SLR dezvoltat integral de catre un producator major. Costul acestei camere a fost, la data lansarii, de aproximativ 6.000 de dolari SUA. Cel mai important aspect legat de lansarea acestei camere este faptul ca le-a oferit fotografilor posibilitatea sa foloseasca obiectivele cu montura F de la alte aparate Nikon pe care le mai detineau.

Astazi, dupa 10 ani de la lansarea camerei cu performante modeste din punctul de vedere al rezolutiei – asa cum era senzorul de 2,74 megapixeli ai lui Nikon D1 -, marii producatori mondiali de aparatura foto ofera echipamente capabile sa înregistreze imagini cu rezolutii de pana la 50 megapixeli, în cazul sistemelor profesionale.

Dezvoltarea într-un ritm alert a fotografiei digitale din ultimii ani, scaderea continua a pretului acestor dispozitive în acelasi timp cu cresterea performantelor au adus beneficii enorme industriei grafice si mai ales utilizatorilor amatori. Reversul acestui proces este disparitia nevoii de a folosi camerele cu film si, indirect, a utilizarii scanerelor pentru negative si diapozitive.

Imprimarea cu toner

Cu toate ca este legata în mod cert de procesul electrofotografic inventat de Chester Carlson la sfarsitul anilor `30, imprimarea digitala pe baza de toner a atins un nivel de calitate apropiat, daca nu identic, tehnologiei tiparului offset. Viteza de lucru, stabilitatea imprimarii sau solutiile de management a culorii sunt doar cateva dintre „cuceririle” acestui domeniu.

Trecand peste inovatiile tehnologice pe care le au marii producatori de echipamente din domeniu, precum Xerox, Canon, Océ, Xeikon, Konica Minolta si altii ne-enumerati aici, trebuie sa amintim si de acesta data ca fara evolutia procesoarelor si a sistemelor RIP – realizate de alti producatori importanti, – ca de exemplu EFI, Harlequin etc. – nici acest sector al imprimarii digitale nu ar fi putut sa evolueze pana la nivelul de astazi.

Spre deosebire de tehnologiile clasice de imprimare, în care forma de tipar nu poate fi modificata în timpul imprimarii, sistemele de tipar digital permit folosirea datelor variabile pentru fiecare exemplar tiparit. Trecand peste toate celelalte avantaje oferite de aceste echipamente, acesta este poate cel mai important.

Nu ne ferim însa sa facem si urmatoarea observatie. Promovate pe scara larga de catre producatori ca fiind o solutie complementara la productia offset, în special pentru tirajele scurte, tehnologiile de productie digitala pe baza de toner se confrunta înca cu problemele legate de finisare sau cu cele generate de compatibilitatea dintre vehiculele de transfer a imaginii (tonere) si spectrul foarte larg de substraturi.

Indiferent daca în ultimii ani au existat progrese semnificative, unele chiar inovative, problemele înca exista. Diferenta dintre performantele masinii clamate de producator si realitatea din sectia de productie este, nu de putine ori, destul de dura.

Pe partea tiparului digital bazat pe tonere, în acest moment exista foarte putine prese care sa ofere o alternativa reala la tiparul offset. Experienta din productie demonstreaza fara echivoc ca nu orice lucrare de tipar se preteaza imprimarii cu toner, cele mai multe dintre acestea fiind cele care sufera operatiuni multiple de finisare, cum ar fi stantari, biguiri sau lacuiri partiale. Chiar si cele mai performante prese digitale ale momentului, asa cum este de exemplu Xerox iGen, au limite în ceea ce priveste compatibilitatea cu substratele imprimate. Cauzele sunt multiple, fiind legate în mare masura de particularitatile tehnologiei de reproducere electrofotografica (xerografica) si nu în ultimul rand cu incapacitatea utilizatorilor de a respecta ciclurile de mentenanta si chiar procedurile de operare ale masinilor. Insa, dupa cum aminteam, progresele facute de tehnologia imprimarii cu toner sunt evidente si o parte din probleme au fost rezolvate.

Ca si în cazul altor metode de imprimare, utilizatorii si clientii lor trebuie sa perceapa deopotriva beneficiile si limitarile acestor masini, si mai ales spectrul de lucrari care se potriveste cel mai bine acestei tehnologii digitale. Este, daca vreti, comparabil cu a încerca sa folosesti un camion de mare tonaj pentru a alerga la curse si o masina sport pentru a cara marfuri grele…

Inkjet

Conceptul tehnologiei inkjet, cel putin daca ne referim la cea cu jet contiuu, are 143 de ani, primul patent apropiat de ceea ce numim astazi inkjet fiind atribuit Lordului Kelvin în 1867. Pana în anul 1951, cand Siemens a lansat primul echipament comercial inkjet, destinat înregistrarii datelor medicale, au mai trebuit sa treaca 84 de ani, si înca 110 ani pana cand tot Siemens a lansat, în 1977, prima imprimanta inkjet comerciala, adresata în principal nevoilor marilor companii.

Utilizatorii „civili” au mai trebuit si ei sa astepte înca 10 ani pana la lansarea de catre Hewlett Packard (prin imprimanta DeskJet), Canon si Epson, a ceea ce a devenit astazi instrument indispensabil în casele si birourile noastre.

Aproape fiecare dintre marii producatori internationali din domeniul tehnologiilor IT&C au abordat tehnologia inkjet, la nivel experimental sau chiar lansand anumite echipamente pe piata, o parte a acestora fiind chiar inventatorii unor concepte originale de procedee inkjet: Epson pentru sistemul piezo-electric etc.

Intrata în forta în anii `90, adevaratul succes al tehnologiei inkjet la nivelul aplicatiilor grafice industriale s-a produs însa dupa aproape înca 10 ani, moment în care mai toti producatorii internationali ofereau solutii avansate pe segmentul inkjet large format. Un sector foarte important, cu un spectru urias de aplicatii.

Daca pe segmentul imprimarii inkjet în format lat lucrurile au deja o oarecare istorie, ultimii ani ne-au dat ocazia sa asistam la evolutia unor echipamente inkjet care raspund nevoilor tiparirii unor aplicatii ocupate traditional de tehnologia litografiei offset. Numai anul acesta la Ipex, liderii mondiali ai industriei echipamentelor digitale au introdus cateva prese inket cu capabilitati superioare – unele cu alimentare în rola (vezi HP T200) altele cu alimentare în coala (vezi Screen Truepress JetSX sau Fujifilm Jet Press 720).

Una dintre realizarile remarcabile petrecute în domeniul imprimarii inkjet pe care trebuie sa o amintim, o reprezinta depasiea unei bariere tehnologice pentru care s-au investit importante resurse si timp: imprimarea cu pigmenti metalici – Roland DG si, de curand, Mimaki, lansandu-si pe piata propriile solutii.

Tehnologiile de finisare digitala

Daca prepress-ul si tiparirea se pot considera a fi „rasfatate” de inventiile si inovatiile din sfera tehnologiei digitale, sectorul finisarii are mai putine motive de satisfactie.

Explicatia este data de faptul ca cele mai multe dintre tehnicile de finisare intervin mecanic asupra unei lucrari tiparite: biguire, brosare, stantare etc. Din acest motiv, tehnologiile au ramas în cea mai mare parte aceleasi, singurele beneficii majore ale finisarii tipografice de pe urma inovatiilor din domeniul IT&C fiind la nivelul automatizarii foarte ridicate a echipamentelor si integrarea in fluxurile digitale de control a productiei.

Exista însa si segmente din sfera finisarii tipografice în care tehnologia imprimarii digitale si-a pus cu succes amprenta. Una dintre aceste nise este lacuirea selectiva, domeniu în care exista deja cateva echipamente inovative – amintim aici utilajele off-line de lacuire selectiva UV produse de francezii de la MGI (vandute deja cu succes în toata lumea) si de mai noul intrat pe piata Scoodix, lansat recent la Ipex 2010 si care permite depunerea unui strat de lac UV în relief. Trebuie amintit ca ambele utilaje folosesc tehnologia inkjet pentru lacuirea UV. Marele beneficiu al acestor echipamente, atat pentru utilizatori cat si pentru clientii finali, este dat de faptul ca lacul UV folosit este special formulat pentru a fi utilizat atat pentru lacuire selectiva a tipariturilor imprimate cu toner sau prin inkjet, cat si a celor tiparite offset.

Alaturi de aceste masini de lacuire selective post-press, exista si cateva echipamente de tipar digital care permit lacuirea selectiva inline pe baza unor tonere transparente.

Pe acest segment, viitorul apropiat ne va oferi alte cateva noi solutii inovative, unele venite chiar din partea producatorilor de echipamente digitale, altele dinspre fabricantii de utilaje de lacuire traditionale, cum ar fi cei de la Autobond…

Un alt segment important din domeniul finisarii îl reprezinta mesele de taiere, o parte a acestora fiind foarte bine adaptate productiei, în special a celor pentru lucrari Point-of-Purchase, dar nu numai. Pentru a exemplifica, amintim utilajul Esko Kongsberg XP cababil sa taie cu o înalta precizie si la o viteza uimitoare materiale dintr-un spectru care include atat cartoanele grafice sau pe cele ondulate cat si substraturile plastice si compozite rigide, inclusiv pe cele care contin straturi de aluminiu, gen Dibond.

Desi la început s-au adresat microproductiei sau departamentelor de design, noile mese de taiere permit atasarea unui sistem de alimentare automat, capabil sa asigure functionarea echipamentelor în regim de productie.

Hibrizii offset

Producatorii de echipamente de tiparire offset au sesizat noul val al „digitalizarii” din domeniul tipografic, cu ceva timp înainte de anii `90, multi dintre ei investind masiv atat în sisteme proprii de imprimare, oarecum hibride, cat si în unele echipamente digitale (colaborarea dintre Heidelberg si Kodak pentru dezvoltarea sistemului de imprimare digitala Nexpress încheiata acum cativa ani).

Pentru ca am început acest articol vorbind despre Drupa `95, trebuie sa mai amintim ca acesta este si momentul cand Heidelberg a reusit sa dovedeasca unei piete aflate înca în dubiu, ca noua masina Quickmaster DI bazata pe sistemul de pregatire a formei prin Direct Imaging (de unde si acronimul DI) si folosind imprimarea offset-ului uscat, este cu adevarat eficienta si ofera rezultate similare cu cele ale tiparirii offset care foloseste placi metalice. De altfel, Heidelberg a încercat înca din 1991 sa promoveze aceasta solutie, bazata atunci pe un concept tehnologic putin diferit, însa fara prea mare succes.

Astazi, cateva mii de exemplare ale masinii Quikmaster DI sunt instalate în tipografiile din toata lumea, Heidelberg dovedind ca a avut viziune investind în aceasta solutie. Motivul principal pentru care o parte a tipografilor aleg acest masina sta în faptul ca masina este foarte compacta, imprima în policromie si se preteaza foarte bine tirajelor scurte.

Daca procedeul de direct imaging folosit de Heidelberg pentru masina Quikmaster DI are, mai mult sau mai putin, legatura cu inovatiile altor producatori (precum Presstek), un alt competitor al producatorului numarul 1 mondial în domeniul masinilor offset, a lansat un alt sistem de pregatire a formei direct pe masina, cu adevarat revolutionar: Manroland DICOweb.

Sistemul offset hibrid lansat de Manroland la sfarsitul anilor `90, are la baza conceptul Direct-to-Cylinder, nemaifolosind placi de tipar pentru pregatirea formei de tipar. Explicat pe scurt, sistemul este capabil sa pregateasca o lucrare pentru tipar în aproximativ 10 minute, prin intermediul unui dispozitiv care acopera cu o pulbere termoplastica cilindrul port-forma si a unui modul laser care are rolul de a transfera imaginea prin eroziune direct pe cilindru. Dupa terminarea imprimarii, un alt dispozitiv sterge acoperirea termoplastica de pe cilindru pregatind masina pentru o alta lucrare.

Un alt avantaj al masinii DICOweb este si faptul ca este alimentata din rola. Conform datelor publicate de Manroland, echipamentul poate avea pana la sase grupuri de imprimare, poate imprima în sistem offset coldset sau heatset la o viteza de aproximativ 6 m/s. De asemenea, trebuie amintit ca, asa cum declara producatorul, forma de tipar are o durabilitate pentru 30.000 de imprimari, putand suporta o rezolutie a imaginii de 3.200 dpi.

Nici KBA nu a stat deoparte de tehnologiile de direct imaging, producatorul german lansand la sfarsitul anilor `90 si începutul noului mileniu propriile sisteme precum Karat 74, o masina care, spre deosebire de cea a competitorului Heidelberg, este capabila sa imprime în format 50 x 70 cm si foloseste placi din aluminiu. Tot KBA a lansat în ultimii ani si KBA-Metronic Genius 52 UV, un alt sistem bazat pe tehnologia direct imaging, perfect adaptata imprimarii unor substraturi „inaccesibile” tehnologiei offset traditionale, cum ar fi materialele plastice.

In momentul de fata, majoritatea marilor producatori internationali de echipamente tipografice offset, si chiar unii chiar din zona echipamentelor digitale, si-au lansat propriile masini bazate pe tehnologia offsetului uscat si a pregatirii formei de imprimare prin direct imaging.

Cum si cat vor evolua aceste sisteme în viitor, ramane de vazut…

In loc de încheiere

Progresul si chiar însasi existenta industriei tipografice, asa cum o vedem astazi, vor depinde într-o mare masura de modul în care va evolua acelasi element esential care a ajutat-o sa se dezvolte: comunicarea electronica si forma sa cea mai complexa – Internetul.

Semnele care anunta o restructurare radicala a modului în care comunicam la nivel inter-personal, lucram, învatam, facem afaceri sau ne distram, încep sa devina tot mai dependente de universul intangibil al informatiei electronice. Pentru industria tipografica semnalul de alarma vine chiar din presa scrisa, ale caror publicatii migreaza încet, dar sigur, catre forma electronica.

Cu siguranta, Internetul si celelalte forme de comunicare electronica nu vor reusi sa acapareze întreg spectrul de aplicatii apartinand în mod traditional comunicarii tiparite, cel mai elocvent exemplu fiind segmentul ambalajelor, singurul de altfel care nu are motive de temere pentru multi ani de acum înainte.

Istoric vorbind, revolutiile au fost gandite de o mana de oameni, dar au afectat, pe întreg mapamondul, alte sute de milioane. Ca si în politica, aceste revolutii schimba radical si, de cele mai multe ori brutal, peisajul realitatilor cu care ne-am obisnuit – social, economic sau cultural. Insa, spre deosebire de revolutiile politice, revolutia digitala aduce societatii umane si nu în ultimul rand industriei grafice, beneficii uriase. Chiar daca, pentru acest lucru, tributul platit a însemnat disparitia chiar a unor meserii – mai ales a celor din pregatirea formei.

Valoarea acestor cuceriri tehnologice poate fi însa înteleasa si pretuita cel mai bine aceia dintre noi care au prins zetariile tipografiilor, imprimarea pe tipar înalt si alte asemenea tehnologii despre care multi nici nu stiu cum aratau sau macar ca ar fi existat.

¿Hasta la revolución, siempre?

 

ERATA: Din motive accidentale, varianta finala a acestui articol a aparut intr-o forma eronata in editia tiparita a Print Magazin. Ne cerem scuze cititorilor pentru aceasta greseala.

Leave a Comment