LOADING

Type to search

Internet of things

Analiza

Internet of things

admin oct. 20, 2015
Share

Sintagma “Internet of things” apare tot mai des în discursurile corporațiilor emblematice în online. La ce se referă exact nu este încă foarte clar, cel puțin pentru publicul larg, trimiterile fiind compuse mai degrabă într-un registru metaforic vizionar. Deși, pentru neofiți, conceptul pare doar o fantezie promițătoare, în mediile specializate se poartă deja dezbateri pro și contra asupra potențialului efectelor pe care le va atrage.
de Maria Savu

Business Thinking

Business Thinking

Conceptul “Internet of things” pare deocamdată doar o viziune, însă una care devine tot mai afirmativă și anunță a se materializa în viitorul cât se poate de apropiat. Pe scurt, sintagma se referă la crearea unei conectivități ubicue, asigurată prin desprinderea de dependența de display-urile cu care este momentan asociată. Marea rețea va deveni rețeaua rețelelor, iar accesarea ei nu va mai fi condiționată de interfețele cu care suntem astăzi familiarizați.

Concret, orice obiect și chiar ființele vor deveni părți direct conectate prin intermediul senzorilor, codurilor și a infrastructurii care le va integra pe toate.

Ceea ce pentru unii este definit în proiecții ca transfigurare benefică și salt evolutiv exponențial este văzut de mulți drept o amenințare a eului profund. Între chestionările situate la extreme asociate ori cu comportamente exagerat de entuziaste ori cu unele marcate excesiv de rezistență în fața schimbării inevitabile, începe să se contureze o linie de dezbatere de mijloc. Evitarea polarizării opiniilor este însă un demers anevoios, căci este aproape imposbil să ponderezi optimismul excesiv și scepticismul absolut și să le aduci la o masă comună de discuții. Un lucru este cert: de fiecare parte a taberei există câteva argumente viabile.

Binecuvântare sau blestem?
Susținătorii materializării conceptului “Internet of things” vorbesc despre o viitoare lume, neînfrânată de limitele curente, unde orice lucru va fi posibil și orice dorință îndeplinită prin intermediul tuturor obiectelor din jurul nostru, care vor căpăta o nouă dimensiune, de baghetă magică. Toate obiectele vor avea integrat atributul conectivității- de la umbrelă, care va licări în culoarea albastră când se va anunța prognoză de averse, până la frigider, care ne va avertiza de fiecare dată când am rămas fără un anume aliment și ne va face zilnic liste de cumpărături și evident că se va ocupa chiar și de aprovizionare. Întreaga casă va deveni un sistem interactiv, dinamic, conectat online și în permanent dialog cu noi. Viața ni se va simplifica teribil și vom avea acces non stop la un flux continuu de comunicare care ne va transforma în supra oameni.
De cealaltă parte, tabloul viitorului e zugrăvit în tonuri sumbre. Primul efect inerent, blamat de sceptici, este intenția mascată de cultivare a unui consumerism exacerbat. În viziunea acestora, ne vom încărca cu și mai multe obiecte inutile și vom fi complet la dispoziția marilor corporații care vor avea putere absolută asupra influențării obiceiurilor noastre de consum. Contestatarii anticipează că acele obiecte inteligente vor fi, de fapt, niște spioni permanenți care ne vor monitoriza până la cele mai intime aspecte și ne vor manipula fără scrupule. În plus, tot ceea ce compune viața noastră de zi cu zi, de la comportamente și obiceiuri până la obiectele ce reprezintă posesiunile noastre materiale va fi expus hackerilor, ceea ce ne va face infinit mai vulnerabili decât în prezent.

Calea de mijloc
Nu trebuie să fii vreun expert ca să observi că ambele scenarii suferă de exagerări, chiar dacă te revendici, prin predispoziții, dintr-o tabară sau alta. Varianta optimistă devine ridicolă prin componenta magică cam prea îngroșată, în care toți vom deveni coabitanți fericiți într-un fel de Hogwarts digital. Varianta sceptică exacerbează nemăsurat latura distopică a conceptului, insistând prea mult pe intențiile de exploatare și manipulare. Așa cum sunt ele descrise, niciuna dintre variante nu poate fi atrăgătoare pentru cineva. Între internetul lucrurilor stupide și internetul lucrurilor malefice există câteva nuanțe de mijloc, care lasă loc și altor opțiuni, ceva mai realiste.
Abandonarea unei astfel de idei ar fi total contraproductivă, dar mai ales contraintuitivă. Oricât de mari ar fi scăpările acestui scenariu posibil al viitorului, nu poate fi ignorat potențialul uriaș de evoluție pe care-l conturează. Mințile mai lucide, care preferă o zonă mai neutră de analiză, susțin că primul pas înțelept pentru dezamorsarea conflictului de idei este detașarea de conceptul de obiect. Potrivit acestora, trebuie să încetăm să mai facem o obsesie din obiectele super inteligente și să explorăm mai degrabă perspectiva în care oamenii sunt puși în centrul acțiunii. Un lucru este cert: nu se mai poate face abstracție, de acum încolo, de dependența umanității de spațiul online. Cele două entități nu mai pot fi privite separat de ani buni, deci o proiecție viitoare care să eludeze această realitate imuabilă este o proiecție absurdă. Pe de altă parte, tehnologia curentă suferă de neajunsuri, în pofida salturilor enorme pe care le-a făcut. Suntem dependenți de ecrane, iar această simbioză vine la pachet cu prețuri de care nu suntem încă pe deplin conștienți sau le ignorăm cu bună știința.

Statisticile arată că orele petrecute în fața ecranelor devin tot mai multe și tot statisticile arată că ele ne scurtează durata de viață prin efecte devastatoare asupra sănătății: obezitate, afecțiuni ale coloanei vertebrale, insomnie, depresie, slăbirea vederii. Dispozitivele mobile nu fac decât să crească dependența și să perpetueze obiceiul nociv. Paradoxul lor- cu cât conectivitatea devine mai mobilă, cu atât utilizatorii devin mai imobili și blocați.

Ceva trebuie să se schimbe. Demersuri au existat, însă nu au înregistrat succesul scontat în anticipări. Google Glass a fost un eșec zgomotos, iar Apple Watch este departe de predicțiile entuziaste din pre lansare. În plus, oricum au încercat să redefinească conectivitatea, au fost asociate tot cu niște ecrane și privite ca niște declinări inutile, care împovărează nejustificat încheietura mâinii și fața.
Cu toată dependența pe care ne-au dat-o ecranele inteligente, felul nostru primordial de a interacționa nu se regăsește deloc în fața acestora. Este o relație artificială, însă una care s-a dovedit, cel puțin până acum, una de succes. Cel mai bine răspundem însă la interacțiunea directă cu mediul înconjurător, lucru pe care-l facem automat și intuitiv, fără condiționări și proptele. Nu conștientizăm în mod direct și profund, atunci când apucăm un ciocan sau o minge și le folosim că acestea sunt niște obiecte inteligente sau inerte. Le luăm și le folosim intuitiv, fără a fi conștienți că acțiunile noastre ar putea fi prinse și definite prin milioane de calcule și formule matematice. Pe această premisă se bazează o parte a tezei ce creionează Internet of Things ca un pas firesc în evoluția noastră, umăr la umăr cu tehnologia. Obiectele din jurul nostru, pe care le percepem inconștient ca fiind la îndemână, se vor prezenta într-un registru mai disponibil. Cu alte cuvinte, multitudinea de informații pe care le poartă în ele obiectele din jurul nostru vor deveni accesibile așa cum nu se întâmplă în lumea digitală bidimensională cu care suntem familiarizați. Necunoscuta acestui proces evolutiv este cum anume se va transpune tot acest demers într-o materializare cu valențe care să ne facă existența mai plină de sens.

O nevoie neînchipuită
În ciuda rezistențelor justificate sau nu, potențialul internetului tuturor lucrurilor nu poate fi negat. Rețeaua viitorului ar putea pune, cu adevărat, tot bagajul uman de cunoștințe să lucreze în favoarea noastră, unind lumea materială cu cea digitală într-un flux care ne-ar face infinit mai performanți. În plus, într-o formulă utopică, ne-ar da posibilitatea controlului informațiilor care ne parvin, integrându-le contextual și independent de contextul politic, economic și social. În această lume ideală, internetul ar fi în slujba respectării drepturilor omului și ar lucra pentru coeziune. Nu ar fi internetul tuturor lucrurilor, ci o rețea inteligentă, creată de oameni pentru oameni. Este aproape imposibil să ne imaginăm cum ar arăta, materializat, un astfel de concept, mai ales unul care nu este delegat de marile corporații și oportuniști manipulatori. Într-o astfel de lume, designerii, filosofii, juriștii și psihologii, s-ar implica laolaltă alături de ingineri și it-ști în modelarea unui spațiu virtual digital cu adevărat comun, respirabil și benefic.

Anesteziați de ubicuitatea sa și de faptul că a devenit o parte aproape organică a existenței noastre de zi cu zi, tindem să ignorăm și să uităm că internetul se află încă la o vârstă infantilă. Este doar un prototip timpuriu a ceea ce ar putea fi, iar ceea ce va urma nu trebuie să fie neapărat o prelungire firească a ceea ce știm acum. În plus, internetul viitorului ar putea fi radical diferit de cel de azi, tot mai monopolizat, opac și plat. Dacă ar fi să ne raportăm strict la aceste trăsături și să ne detașăm de familiaritea sa, ne-ar deveni evidentă nevoia de schimbare de care are nevoie.

Tags:

0 Comments

  1. Tudor apr. 22, 2016

    Discutiile despre IoT sunt la limitate dintre fantezie si realitate. Depinde doar de informatiile pe care le detii in acel moment. Cert este un singur lucru. Trebuie sa invatam sa ne protejam in noua lume. Conform studiului „2016 Index Intelligence Cyber ​​Security” realizat de IBM, in 2015 au fost mai multe atacuri în domeniul serviciilor medicale decât în sistemul bancar.

Leave a Comment