LOADING

Type to search

„Legea Poligrafiei” încinge industria tipografică

Actualitate Default Organizatii Stiri

„Legea Poligrafiei” încinge industria tipografică

admin dec. 11, 2010
Share

Motivul pentru care ediţia lunii noiembrie a Print Magazin apare cu întârziere – şi ne cerem scuze pentru acest lucru –, este chiar subiectul acestui articol. Aşadar, conform unor declaraţii sub anonimat ale unor surse din rândul membrilor Asociaţiei Tipografilor „Transilvania” (ATT), organizaţia cu sediul la Cluj încinge la maxim spiritele comunităţii de afaceri a domeniului printr-un proiect de lege asupra căruia planează mari semne de întrebare. Este vorba despre intenţia ATT de a întocmi şi de a iniţia, cu sprijiinul Ministerului Justiţiei, un proiect de lege care urmează a fi aprobat prin Hotărâre de Guvern (H.G.), denumit generic „Legea poligrafiei”, demers prin care organizaţia transilvăneană intenţionează să obţină şi statutul de „autoritate naţională în vederea clasificării, certificării şi autorizării tipografiilor precum şi a certificării profesionale a experţilor poligrafi”, cităm dintr-un document al asociaţiei. Pentru moment, detaliile acestui proiect de lege sunt destul de neclare, chiar şi pentru o parte a membrilor ATT. Ţinând cont că, prin natura sa, acest subiect fierbinte este extrem de important pentru întreaga industrie poligrafică, am ales, cu riscul de a depăşi termenul de apariţie al revistei, să aflăm mai multe spre informarea dumneavoastră.

După cum ne-au confirmat şi reprezentanţii ATT, şi aşa cum am putut observa după consultarea raportului Adunării Generale a asociaţiei, desfăşurată la sfârşitul lunii noiembrie la Braşov, povestea care stă în spatele planurilor asociaţiei de a pregăti o „Lege a poligrafiei” şi, nu în ultimul rând, de a deveni „autoritate naţională” peste destinele industriei poligrafice româneşti îşi are originile într-o solicitare venită din partea Ministerului Justiţiei acum aproape un an. Prin cererea transmisă, ministerul îi solicita ATT-ului recomandări pentru a găsi specialişti în poligrafie care ar putea fi cooptaţi în aşa-numitul Corp al Experţilor Tehnici Judiciari, organism care funcţionează în cadrul Justiţiei. În acest sens, este esenţial de menţionat şi faptul că, deşi are alocate posturi de experţi judiciari pe probleme de poligrafie, Ministerul Justiţiei nu beneficiază în acest moment de niciun expert judiciar. Totodată, din câte am reuşit să aflăm, ministerul nu are pregătită nici metodologia tehnică necesară organizării concursului de ocupare a acestor posturi (deşi prevederile legale cu referire la experţii tehnici judiciari mai menţionează că în cazul unor specialişti cu notorietate profesională într-un anumit domeniu nu este necesară susţinerea unui concurs). Prin urmare, în conformitate cu prevederile legilor României, solicitările reprezentanţilor Justiţiei sunt absolut fireşti, mai ales dacă avem în vedere şi că, în prezent, organizaţia cu sediul la Cluj este singura asociaţie profesională activă în acest domeniu.

Vă veţi întreba ce legătură are demersul Justiţiei cu adoptarea unei proxime „Legi a poligrafiei”?… Explicaţia ar fi că pentru a obţine statutul de expert tehnic judiciar, legislaţia prevede că solicitantul trebuie să aibă studii superioare pe domeniul pentru care candidează, în speţă de poligrafie. Însă, aşa cum bine ştim, în România nu mai există de 36 de ani nicio Facultate de Poligrafie. Pornind de la acest paradox, în care statul român solicită specialişti cu studii superioare pe un anumit domeniu, dar a refuzat în mod repetat să reînfiinţeze vreo facultate poligrafică, mai marii asociaţiei ATT au considerat această ocazie ca fiind cea mai bună oportunitate de a forţa mâna Guvernului în urgentarea aprobării unei şcoli superioare de specialitate. De ce ar fi nevoie de o întreagă lege pentru a reuşi în acest demers? Aparent, aceasta ar fi unicul mod de rezolvare a problemei învăţământului tehnic poligrafic universitar, deşi, în industriile ţărilor din Uniunea Europeană realitatea este cu totul alta…

„Studiul comparativ cu legislaţia europeană demonstrează că în restul ţărilor europene nu există asemenea reglementări deoarece acest domeniu de activitate are învţământ universitar şi postuniversitar care asigură acestei activităţi: experţi, norme şi ghid de bune practici” – se specifică în raportul întâlnirii ATT de la Braşov. No comment!… Aşadar, în loc să învăţăm ceva din experienţa ţărilor cu tradiţie, reinventăm apa caldă. Mai departe, textul transmis de ATT membrilor săi mai ţine să adauge că: „în acest vid de şcolarizare specifică superioară în domeniul poligrafic în România, Ministerul Justiţiei are alocat domeniul poligrafic pentru experţii judiciari tehnici, dar nu are nominalizat niciun expert poligraf, deoarece condiţia de calificare a unui expert este să aibă studii superioare. Din acest motiv, la nevoie, în România, orice instanţă de judecată este obligată să apeleze la asociaţia profesională existentă în domeniu, care să numească punctual un expert poligraf pentru speţa pe care o are în cauză.” Suntem perfect de acord, însă lecturând următorul paragraf nu putem să nu avem şi reale semne de îndoială asupra demersului asociaţiei, şi anume: „Acesta a şi fost precedentul în urma căruia ATT a hotărât să folosească această situaţie pentru a fi ATT cea care să constituie Corpul experţilor poligrafi şi să autorizeze profesional activitatea din domeniul poligrafic în România ca Autoritate Naţională de autorizare, clasificare şi certificare a firmelor care-şi desfăşoară activitatea în domeniu. Însăşi prin existenţa ATT ca asociaţie patronală şi profesională în domeniul poligrafic în România are competenţa să facă acest demers. Demersul de intenţie fiind făcut, la Ministerul Justiţiei trebuie depus, până în 15.12.2010, şi draftul pentru HG şi pachetul pentru Legea poligrafiei în care să fie definit atât domeniul cât şi standardele şi definirea experţilor în domeniu.”

Şi uite aşa, de la nevoia Justiţiei pentru experţi tehnici judiciari, dăm în cea a nevoii imperative pentru o „autoritate naţională” care să autorizeze profesional activitatea din domeniul poligrafic şi, mai ales, care ar urma să autorizeze, clasifice şi certifice firmele care-şi desfăşoară activitatea în industrie… Motiv pentru care, singurul gând potrivit care ne-a venit în minte a fost ilustra expresie folosită de Caragiale în „O scrisoare pierdută”: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi… Am zis!”

Ce urmează să se întâmple, tot materialul ATT-ului ne spune:

„1. Demersuri la Ministerul Justiţiei în vederea constituirii ATT ca asociaţie profesională de ramură şi autoritate naţională în vederea clasificării, certificării şi autorizării tipografiilor precum şi a certificării profesionale a experţilor poligrafi.

2. Întocmirea proiectului de H.G. pentru a fi propus Ministerului Justiţiei şi implementare pct.1.

3. Legea poligrafiei… la care am punctat următoarele:

A. EXPUNERE DE MOTIVE

A1. Definiţie: ce este activitatea poligrafică;

A2. Distincţia între activitatea poligrafică şi cea de suport poligrafic (furnizorii);

A3. Clasificare şi definiţii;

A4. Criterii de standardizare;

A5. Standard de calitate în tipografii;

A6. ATT – autoritate naţională în vederea certificării şi standardizării tipografiilor;

A7. Definiţia activităţii de expert poligraf;

A8. Corpul experţilor poligrafi – Autoritate în vederea autorizării experţilor poligrafi;

A9. Atribuţiile expertului judiciar poligraf:

4. Ghidul bunelor practici în domeniul poligrafic;

5. Studiu comparativ cu legislaţia în domeniu la nivel european.

La prima vedere, demersurile asociaţiei ATT au toate şansele să pună pe jar întreaga comunitate de afaceri din mediul poligrafic, deoarece există temeri că, în timp, pot apărea anumite forme de control a pieţei tipografice venite din partea anumitor persoane sau grupuri de interes – şi chiar, în anumite instanţe, din partea diferitelor formaţiuni politice aflate la guvernare. Având în vedere experienţele istoriei noastre post-decembriste, aceste nelinişti sunt parţial justificate, chiar şi doar la nivel teoretic.

Dacă ideile ATT-ului vor căpăta o formă legică, este evident că fiecare paragraf al prevederilor îşi va exercita efectul asupra unei întregi ramuri industriale, indiferent de calitatea legii. Pornind de la acest aspect, aceasta este chiar motivaţia şi scopul demersului nostru jurnalistic, cea de a ridica spre dezbaterea comunităţii poligrafice oportunitatea acestor acţiuni. Admitem, de asemenea, şi faptul că aceste iniţiative ale asociaţiei transilvănene sunt perfect legitime, chiar şi contextul în care judecăm totul din punctul de vedere al reprezentativităţii la nivel naţional. Până la urmă, este vina restului industriei tipografice din celelalte zone ale ţării, mai ales a celei din Bucureşti, că nu are determinarea de a înfiinţa o altă organizaţie, având şi suficiente resurse umane şi, de ce nu, financiare.

Aşadar, din discuţiile pe care le-am purtat cu jucători din industria tipografică bucureşteană pe această temă, s-a reliefat, din start, o reacţie de ostilitate faţă de orice legiferare, sub orice formă, a modului de funcţionare a unui domeniu faţă de care statul român nu a manifestat niciun fel de sprijin în ultimii 20 de ani, ba din contră.

Multe din temerile jucătorilor din industria tipografică bucureşteană cu care am discutat sunt generate în principal şi de lipsa de comunicare de care dă dovadă ATT. Dar, aşa cum îmi spunea un prieten, apropiat asociaţiei transilvănene, citez din memorie „dacă privim aceste demersuri prin prisma teoriei conspiraţiei ne vom da seama că nu vom fi în stare să realizăm nimic bun pentru industria asta în care nu s-a făcut nimic la nivel de reglementări interne, standarde şi alte lucruri. Totul este perfectibil şi va fi neapărat nevoie de aportul întregii comunităţi profesionale din poligrafie. Este lăudabil că cineva a conştientizat că este absolut nevoie să facem lucrurile să se mişte acum altfel, peste 5 ani va fi prea târziu. Înţeleg temerile celor din afara asociaţiei, însă, sincer, cred că este vorba doar de o lipsă de comunicare şi, de ce nu, de expunerea stângace a unor obiective în materialele la care încă se lucrează. Ar fi mai bine dacă, de dragul orgoliilor, nimeni n-ar mişca un deget?…” Este o părere cu care sunt doar parţial de acord dacă nu ar exista dorinţa ATT-ului de a se transforma în autoritate naţională…

Personal, nu consider că este sănătos, pe termen lung, să încercăm rezolvarea problemelor profunde cu care se confruntă poligrafia românească apelând la instituţiile statului. Spun acest lucru bazându-mă pe faptul că, într-o economie capitalistă sănătoasă, adevăratul motor care pune în mişcare o industrie sunt doar spiritul concurenţial şi mecanismele de autoreglementare. De 20 de ani, această industrie a fost (re)construită şi a evoluat aprope în totalitate prin aportul investiţiilor private. Că toate guvernările care s-au succedat în cele două decade nu au sprijinit industria poligrafică este la fel de adevărat, însă, pe principiul că „nici copilul care nu plânge nu primeşte ţâţă”, şi mediul tipografic are o mare vină că nu a ştiu să se organizeze şi să-şi impună în faţa instituţiilor statului punctul de vedere. Atunci, se naşte o întrebare: dacă statul nu a intervenit până acum în poligrafie, iar asta a fost relativ sănătos, de ce ar alege industria tocmai statul să-i pună lucrurile la punct în propria ogradă?… Am putea privi lucrurile şi altfel, in extremis. În ţara în care aproape orice este posibil, se prea poate şi ca, într-o dimineaţă, să ne trezim că un parlamentar cu exces de zel – să nu-i spunem chiar veros – va avea vreo iniţiativă legislativă care chiar să bulverseze domeniul poligrafic.

Încheiem acest material cu câteva întrebări pe care le-am transmis deja conducerii ATT şi la care, din motive obiective, nu am primit răspuns până la închiderea ediţiei:

1. De ce se doreşte rezolvarea problemelor industriei poligrafice folosind o practică care nu există nicăieri la nivel european, problema fiind până la urmă una de autoreglementare?

2. Poligrafia românească se bazează în acest moment pe un mediu economic eminamente privat, care funcţionează pe principiile concurenţiale ale economiei de piaţă. De ce este necesară implicarea instituţiilor statului înainte să se încerce obţinerea unui consens general al industriei pentru adoptarea unui „Cod de bune practici” intern, care să fie recunoscut de instituţiile statului, inclusiv de justiţie – vezi cazul altor ţări?

3. Înţelegem solicitarea Ministerului Justiţiei, însă şi motivul pentru care este nevoie să i se atribuie prin lege unei asociaţii profesionale sau patronale statutul de „autoritate naţională de autorizare, clasificare şi certificare a firmelor care-şi desfăşoară activitatea în domeniu”, având în vedere că industria funcţionează pe o piaţă care are suficiente reglementări economice care să-i permită să-şi desfăşoare activitatea în mod absolut legal?

4. Care vor fi, la obiect, atribuţiile de „autorizare, clasificare şi certificare a tipografiilor” pe care le va căpăta ATT în viitor?

5. Ce urmează să prevadă „Legea poligrafiei”?

6. Fiind un proiect de lege care îşi va răsfrânge efectul asupra întregii industrii poligrafice româneşti, de ce nu s-a supus acest proiect analizei întregii comunităţi profesionale şi de afaceri din domeniul poligrafic (aproximativ 1.000 de tipografii conform estimărilor), mai ales că asociaţia dumneavoastră nu are mai mult de 50 de tipografii ca membri, exceptând furnizorii?

În loc de încheiere…

Ne-am dorit să aflăm mai multe despre proiectele ATT, solicitând conducerii asociaţiei să participăm la Adunarea Generală a asociaţiei din noiembrie. N-am reuşit, deşi am insistat. Dar, deşi presei i-a fost refuzat accesul la întâlnirea de la Braşov, surse din cadrul asociaţiei prezente la eveniment declară că preşedintele ATT şi-a început discursul „mulţumind presei pentru prezenţa într-un număr aşa de mare…” Dacă acest lucru este adevărat, îi contra-mulţumim distinsului preşedinte al asociaţiei şi-l asigurăm că, prin chiar acest articol, i-am fost alături pe întreg parcursul evenimentului… Ştim că aveţi simţul umorului dom` Puiu, şi nu vă veţi supăra dintr`atât!… Nici noi nu ne-am supărat…

Că este etic sau nu modul în care ATT a hotărât să-şi realizeze propriile obiective, că acestea coincid sau nu cu cele ale întregii industrii poligrafice nu este de competenţa noastră. Comunitatea profesională şi de afaceri a industriei poligrafice româneşti este cea mai în măsură să judece aceste demersuri. Şi, nu în ultimul rând, dumneavoastră cititorii noştri, de la care se aşteaptă comentarii pe marginea acestui subiect.

Leave a Comment