Default

Mafia se lasă filmată, dar ține mâna la gură

2014/11/14 at 2:25 pm Romulus Cristea2014/11/14 • Bookmarks: 19 • Comments: 1514

Romulus Cristea

Dosarul Microsoft are iz de Mafia. Modul mai mult decât îndrăzneț de operare, traficul de influență, comportarea principalilor suspecți aflați în atenția Direcției Naționale Anticorupție, transferul de bunuri și al mitei prin off-shore-uri compun imaginea unei grupări infracționale care a operat nestingherită la umbra politicului transpartinic.

Zeci de milioane de euro au reprezentat mita „sifonată” și împărțită între politicieni și oameni de afaceri aroganți și veroși, în urma semnării de contracte de cumpărare pentru licențe Microsoft destinate școlilor românești. Caracatița corupției a prins în tentaculele sale inclusiv nouă miniștri din perioada 2003-2010, ai Finanțelor, Educației, de la Comunicații și Secretariatul General al Guvernului. Din câte se pare, unul dintre denunțători ar fi fost nimeni altul decât Alexandru Bittner, un om de afaceri dubios, care între timp și-a lichidat toate afacerile necurate din România și a obținut o înțelegere cu serviciile speciale și Fiscul american.

Imagini incredibile sunt prezentate însă de presa de scandal din România. Nu o singură dată, ci în seriale, în mai multe numere. Nu a fost mare vâlvă după prezentarea lor, credibilitatea unor astfel de publicații fiind deseori pusă la îndoială. Doar că, din păcate, imaginile surprinse erau reale, prezentau o evidență. După declanșarea anchetei, după ce unii dintre suspecți au fost audiați de procurorii anticorupție, zeci de imagini și filmări realizate de ziariști ni-i prezintă pe o parte dintre protagoniștii afacerii necurate la întâlniri conspirative, bineînțeles la lăsatul serii, în mijlocul Bucureștiului. Apucăturile mituitorilor și mituiților din imaginile apărute în presă sunt identice cu cele ale mafioților veritabili filați de FBI în urmă cu trei-patru decenii în SUA.

Cei filmați coborând din limuzine negre știu, bineînțeles, că sunt urmăriți, nu doar de ziariști, dar cu siguranță și de serviciile de informații. Se lasă filmați, se lasă fotografiați. Nu prea au niciun fel de reținere. Însă țin mâna la gură. Astfel, nu li se poate citi pe buze ce nenorociri debitează. Au fost sfătuiți sau așa au văzut în filmele documentare despre mafioți. Sunt clasice imaginile cu mafioții americani din anii ’70 – ’80 când aceștia mimau fie demența, fie, atenționați fiind de diverse „cârtițe” că sunt filmați din apropiere, puneau palma în fața buzelor. Joe Colombo sau John Gotti, capi ai familiilor mafiei americane, procedau la fel. Însă ce uită actualii mafioți din România este faptul că niciunul dintre ei nu a scăpat nepedepsit, iar rețelele lor criminale au fost destructurate cu succes, într-adevăr după un adevărat război conjugat declanșat de autoritățile statale.

O altă mizerie este faptul că miza afacerii Microsoft a vizat școlile românești. De ce? Pentru că instituțiile bugetare diseminează bani greu de urmărit și ușor de „spălat”. Mafioții americani și italieni aveau cel puțin unele scrupule. Scoteau bani din reciclarea gunoaielor, din fondurile nefiscalizate ale cazinourilor, evitau traficul de droguri și aveau, în general, oarecare respect pentru familiile lor. Ai noștri cred că se poate fura de oriunde, inclusiv din fondurile destinate educației copiilor. În România, de la școli și spitale se fură cel mai mult și mai ușor, deși discutăm de două sisteme vitregite permanent prin alocările bugetare. E un obicei murdar care de 25 de ani nu e stârpit de niciun guvern.