LOADING

Type to search

Maşinile digitale second-hand rămân o opţiune?

Analiza Business Digital Stiri

Maşinile digitale second-hand rămân o opţiune?

Print Romania mai 6, 2019
Share

Tiparul digital a trecut anul din urmă de vârsta de un sfert de secol. În aceste condiţii, oamenii din domeniu s-ar putea gândi că deja au o piaţă de echipamente utilizate bine stabilită şi care oferă destul de multe opţiuni şi preţuri mai convenabile. Dar cifrele arată altceva.

Digitalul, încă mic

O simplă căutare recentă pe PressXchange, unul dintre site-urile internaţionale unde se găzduiesc tranzacţii cu echipamente folosite, arăta că doar 55 de maşini digitale erau disponibile, în timp ce echipamentele clasice erau în număr de peste o mie. Cu siguranţă, diferenţa între aceste cifre ne-ar putea face să ne gândim la scara la care se găseşte în acest moment printul digital în faţa celui analog. Cea mai comună ofertă conţinea echipamente HP Indigo, restul fiind în majoritatea lor maşini de format mare.

Nu e pur şi simplu o perioadă în care vânzările de maşini digitale SH merg mai prost. Ian Bendy, reprezentant al unei companii din domeniu, spunea pentru Printweek: „Noi, cei care ne ocupăm în general de maşini în coală şi de sisteme de legat, simţim că aceste echipamente nu au foarte multă valoare adăugată, însă au foarte multe complicaţii când vine vorba de soft, electronică şi suport de la producători“.

Un alt jucător pe piaţă, din Marea Britanie, spune că, pe măsură ce digitalul s-a maturizat, dealerii tradiţionali de echipamente second-hand s-au retras. Mai demult, cu circa o decadă în urmă, era mai multă activitate, însă piaţa maşinilor digitale utilizate a prezentat atât surprize neplăcute, cât şi marje de profit foarte mici. Totuşi, poate lucrurile nu sunt aşa de simple. Trebuie să existe diferenţe atât în funcţie de comparaţia cu alte tehnologii, cât şi de însuşi mediul digital.

Producătorul rămâne în joc

În zona de tipar în coală, există numeroase cazuri de maşini reconstruite. Acestea ajung înapoi la producător şi sunt, practic, refăcute aproape de la zero după ce au fost luate înapoi de la primul proprietar dintr-un motiv sau altul. Acest lucru, pe lângă faptul că îi pune la dispoziţie noului utilizator un model probabil mai bun decât iniţialul şi despre care se poate spune mai greu că era uzat, mai face un lucru: elimină intermediarul care se ocupa cu afaceri SH.

Chris Matthews, reprezentant Heidelberg, spune cam acelaşi lucru. El susţine că este greu să vinzi ceva digital pe piaţă, întrucât producătorul original trebuie implicat în proces, astfel încât acesta să poată oferi service, suport, piese şi de multe ori şi consumabile. O maşină luată de pe internet s-ar putea să nu aibă parte niciodată de service cum trebuie. Cum rolul ei este să facă bani, cât timp ea stă degeaba în aşteptarea vreunui service, acest lucru nu se întâmplă. Dimpotrivă.

O maşină de trei sau patru ani ar putea costa 50.000 de euro, poate chiar 10.000 iniţial, ceea ce poate părea un adevărat chilipir, numai că pe parcurs ea ar putea ajunge să coste mult mai mult, mai spune specialistul. În cazul în care vreţi suport tehnic, fabricantul va dori să ştie dacă are de cheltuit bani sau nu cu mentenanţa şi reparaţiile. Piesele, specialiştii, manopera, toate lucrurile de reparat s-ar putea să ajungă în sarcina noului proprietar, lucruri care ar duce preţul echipamentului la un cu totul alt nivel decât se aştepta acesta.

O idee mai bună pare, aşadar, o maşină reşapată de producător. De obicei, preţurile sunt cam cu un sfert mai mici decât ale celor noi, iar majoritatea pieselor sunt noi. Aşa este cazul HP, care face asta cu destul de mult succes. Le trimite în Israel, unde, practic, le reconstruiește de la carcasă în sus. Nu vor fi cele mai noi modele, însă dacă un client nu are nevoie de cel mai proaspăt echipament lansat în 2019 şi cu cele mai high end opţiuni, acestea se pot dovedi nişte variante foarte convenabile. Compania denumeşte aceste utilaje R Series, de la cuvântul remanufactured.

Ceva asemănător face şi Heidelberg. Ia maşinile folosite, le trimite la uzinele Ricoh, unde acestea au parte de înlocuirea motoarelor şi a oricăror piese care ar putea fi uzate. Este o opţiune pentru oricine are deja o maşină şi mai are nevoie de capacitate în plus. Orice ar fi, maşinile din generaţii diferite vor scoate tipărituri de calităţi diferite. Atât timp cât clientului i s-a promis un anumit nivel de calitate, ideal ar fi să fie lucrate cu utilaje din aceeaşi generaţie în acest scop.

Nou sau vechi, narrow sau wide

Desigur, producătorii sunt dispuşi mai mereu să fie generoşi cu utilizatorii care aleg să treacă la alt model. În acelaşi timp, destui dintre ei oferă astfel de posibilităţi. Ciclurile de viaţă ale echipamentelor s-au redus, dar unele serii abia au încetat producţia şi mai au cel puţin circa 5 ani de activitate în faţă, pentru care fabricantul este dispus să aloce service şi mentenanţă, deci, second-handul rămâne o opţiune.

Există şi varianta în care, în anumite circumstanţe, trecerea la un echipament mai nou, dintr-o generaţie mai nouă, chiar are sens, deşi utilajul în uz nu e neapărat defect, ineficient, ori depăşit fizic sau moral. Înainte ca echipamentul să îşi fi atins limitele, poate deveni mai logic economic să trecem la ceva mai nou. Cu fiecare lansare, costurile scad, în timp ce opţiunile şi calitatea cresc. Dar, până la urmă, e o opţiune mai degrabă financiară decât tehnică.

Mai există şi alţi factori în decizia de a cumpăra second-hand sau nou. Este vorba şi de piaţa în care activează cumpărătorul sau de tirajele cu care lucrează. Şi aplicaţiile sunt importante, dar şi modelul de business şi de administrare a afacerii în general. Dacă la început costurile de imprimare mai mici de la o maşină mai nouă sunt mai importante per total decât costurile mai mici ale unui echipament utilizat, atunci decizia e logică. Dar dacă operaţiunea e la început şi tirajul este mic, cel mai probabil un model SH este o idee mai bună.

Şi zona de format mare pare să aibă oportunităţile ei, dar şi capcane. Unele maşini pot costa mai puţin de jumătate din preţul de fabrică. Însă şi aici preţul final are şanse să fie mai mare decât cel plătit când s-a bătut palma. Un Océ Arizona poate costa chiar şi vreo 3.000 de euro într-o variantă mai veche dacă îl cumperi de la o tipografie, este de părere un specialist în echipamente second-hand de format mare. Însă dacă vrei ca şi producătorul să arunce o privire la el, s-ar putea să ajungi la costuri şi de cinci ori mai mari.

Iar un consultant independent s-ar putea să nu vrea nici măcar să arunce acea privire dacă nu cunoaşte bine modelul. O maşină plană UV, chiar la mâna a doua, e aproape imposibil de găsit sub 25.000 de euro. Cea mai bună opţiune, înainte de orice decizie de investiţie, este consultarea cu un specialist pentru diagnostic şi eventuale reparaţii. Trebuie verificate service-ul, utilizarea, capetele de print, versiunea hard şi soft. Astfel de maşini în general nu sunt recondiţionate de producătorii lor, nu se păstrează foarte bine şi dacă s-au oprit îşi mai găsesc cu greu clienţi. (Cristian Faur)

 

Tags:

Leave a Comment