LOADING

Type to search

Nota falsă din delirul presei

Contraeditorial Editorial

Nota falsă din delirul presei

Romulus Cristea sept. 1, 2015
Share

Romulus Cristea

Pare de ceva vreme că toţi ziariştii s-au înţeles. Corul presei cântă fals, dar pe aceeaşi notă. Şi-au dat mâna şi s-au înfrăţit. Presa de opoziţie este totuna cu cea care cântă în strune guvernamentale. Chiar mai mult, nivelul a devenit acelaşi, cu mici paradoxuri care nu mai ţin de tranziţie, nici măcar de cerinţe comerciale nesuferite, ci mai degrabă de dezmăț ideologic haotic înţeles şi niscaiva carenţe educaţionale acumulate.

 

Pare straniu să te culci seara, după ce ai răsfoit publicaţiile online încadrate până nu de mult în categoria „quality” şi să vezi că primele pagini sunt susţinute de ştiri din domeniul scandalurilor mondene. Nu e doar atât, ele sunt aceleaşi oriunde ai căuta altceva despre evenimentele politice sau economice la zi. La fel, nu mai înţelegi nimic după ce răsfoieşti, dis-de-dimineaţă paginile tipărite ale ziarelor. Toate sunt la fel, exceptând titlul periodicului care sună altfel şi e imprimat cu stiluri grafice şi culori diferite. Însă, cu obrăznicie, ţi se livrează a doua zi ce ai auzit şi văzut cu jumătate de zi în urmă, în buletinele de ştiri de la televizor. Chiar şi editorialele reiau idei, fragmente sau comentarii pe care le-ai auzit mult mai devreme. Iar anchetele au devenit cu subiect unic pentru aproape toate periodicele.

Deci, câte ziare mai sunt? Păi, dacă au rămas vreo două. Unul pentru fiecare categorie de clasificare pentru că restul sunt aproape identice în conţinut. Nici nu mai contează titlul sau formatul. Alegi unul la nimereală şi nu rişti să greşeşti. Unul hibrid provenit din zona cândva de „quality” şi care prelucrează ştiri cu tentă mondenă sau accente de scandal şi încă unul „bulevardier” declarat. Şi de ce sunt doar două, pentru că orice titlu ai lua din fiecare categorie, conţinutul diseminat e acelaşi. La tiraje tipărite care ţintesc, jenant, numere cu cel mult patru cifre. Mai grav, pentru toată presa altădată apreciată ca serioasă, sursele au devenit aceleaşi şi provin din paginile ziarelor mondene care au resurse pentru oarece investigaţii ce par suficiente.

Straniu, şi pe segmentul audiovizualului am reuşit să atingem performanţa de a asimila informaţii mai apropiate de adevăr din emisiunile postului public de televiziune, atât de mult hulit şi nedorit. Chiar dacă interferenţele politice mai apar, iar şuşotelile de scandal mai răzbat, Jurnalul TVR le mai cerne decent, de voie sau de nevoie. Unde ne-am întors…Şi oare pentru cât timp?

Şi uite aşa ajungem să retrăim ce am mai văzut cândva, e adevărat că la altă dimensiune, în urmă cu 25 ani. Şi nu e vorba de ode aduse conducătorului unic, nici de omagii fierbinţi aduse partidului călăuzitor. E doar o degradare îngrijorătoare de înţelegere a realităţii. Nu e niciun conflict între generaţii, nu sunt nici umbre sinistre ale trecutului care ne dau târcoale şi nici fantomele Securităţii care ne tulbură starea. Atât suntem în stare să generăm în situaţia în care ne aflăm. Şi ca să fie clar, nu e o permanenţă, dar ţine de deceniile care vor urma ca lucrurile să se schimbe. Cu alte generaţii nepervertite, care vor prelua prin asimilare experienţele altora din lumea civilizată.

Cu toate acestea, ar trebui să ne întrebăm cu egală îngrijorare şi unde am ajunge fără corul presei, eterogen de conjunctură şi cu ochelari de cal, care chiar dacă momentan cântă fals şi fără înţeles de cele mai multe ori, mai răsuflă, tot la acelaşi nivel, opinii uneori întemeiate despre apucăturile barbare şi penale ale unor politicieni, judecători sau funcţionari. Că de, vrem, nu vrem, toţi avem de-a face cu ele.

 

Leave a Comment