LOADING

Type to search

„Patronii Morţii” nu au fost nici comunişti, nici securişti

Contraeditorial Editorial

„Patronii Morţii” nu au fost nici comunişti, nici securişti

Romulus Cristea dec. 10, 2015
Share

Ce trei patroni şi administratori ai bombei Colectiv Club, unde în urma unui incendiu violent au pierit zeci de tineri, nu au fost nici comunişti, nici securişti, nici fiii vreunui mahăr politician. Sunt tineri din familii care nu au ieşit în evidenţă prin cine ştie ce afaceri veroase sau scandaluri publice. Ba chiar, părinţii unuia dintre ei cerşeau sincer iertarea publică, susţinând că toată viaţa au dat doar la sapă, muncind pământul.

Romulus Cristea

A trebuit să se întâmple o nenorocire cruntă pentru ca generaţii întregi de chibiţi şi cântăreţi ai mizeriilor unei epoci a dictaturii comuniste, apuse de suficient timp, să fie puse la punct de realitate. Frustrările generaţiilor născute în perioada comunistă ţin de trecut deşi se revarsă acum, dar şi de neputinţa actuală de a se adapta noilor evoluţii tehnologice. Corupţia şi mizeria clasei politice ţin însă de prezent şi îi afectează fără părtinire pe toţi. Pentru că de o erupţie explozivă a corupţiei a fost cazul în catastrofa de la Colectiv Club. Tinerii patroni arestaţi au media de vârstă de 30 de ani şi nu putem invoca pentru ei tarele trecutului. Cei trei au fost mai degrabă aroganţi, lipsiţi de educaţie (deşi absolvenţi, ca gâsca prin apă, ai unor instituţii de învăţământ superior) şi ahtiaţi după bani. Atât de hulpavi după bani, încât au ajuns să calce, la propriu, pe morţi. Cel puţin unul dintre ei avea la activ antecedente care ţin de piromanie, dar ce mai conta pentru cei din jur când tânărul de 28 de ani târa după el lanţurile unor afaceri ramificate şi imense, dar evident atinse de fărădelege. S-au crezut zeii afacerilor şi nimic nu le stătea în cale, după ce au văzut ce uşor se câştigă banii dând mită, eludând legea şi participând la corupţia generalizată. Ce mai contau angajaţii la negru sau evaziunea fiscală, dacă ei se simţeau protejaţi de reprezentanţii autorităţilor cu apucături mafiote.
Dar ce să vezi, brusc, noaptea minţii s-a ridicat. Unii au realizat că nu mai discutăm nici de comunişti, nici de securişti, ci e vorba de corupţie generalizată care macină la rădăcină societatea actuală. Cei mai mulţi au fost luaţi prin surprindere. Cel mai mult, autorităţile, presa şi politicienii. A căzut guvernul, reprezentanţii autorităţilor cu funcţii de control odihnesc în arest aşteptând condamnarea, iar cele mai vocale şi impertinente personaje din viaţa publică au amuţit. Nu din bun simţ, nu din consideraţie pentru familiile victimelor sau pentru a comemora morţii. Au tăcut pentru că protestatarii anonimi din stradă au arătat cu degetul spre frustraţii şi şpăgarii care nu se mai săturau să-şi manifeste permanent şi deşănţat aroganţa. Şi le-au cerut suficient de violent să-şi vadă de drumul lor pavat cu murdărie, fără să mai interfereze cu viaţa publică. De acord că unele solicitări protestatare atingeau nivelul maxim al anarhiei şi, la fel, poate că şi unele manifestări derapau periculos în limbaj. Situaţii absolut nepermise într-o lume a democraţiei. Însă, cumva, deşi nu era deloc de dorit ca prin pretextul ivit din moartea unor concetăţeni, trebuia pus punct. Şi a fost să fie să se întâmple rapid, aşa cum a fost, din păcate, nedoritul desfăşurător post-eveniment de la „Clubul Morţii”.
Peisajul dezolant şi cutremurător cu morţi incendiaţi şi familii distruse de pârjol a devenit mediul proclamat pentru relansare spre posibila normalitate. Din păcate. Dar ruşinosul start nu trebuie pierdut pentru că, dacă mai ratăm încă o dată, riscăm să ne întoarcem iarăşi în murdăria corupţiei şi a ignoranţei. Emoţia ştearsă de timp îi poate face pe oameni, din nou, nepăsători.

*Citește și: Presa scrisă a mai pierdut o viaţă

Tags:

1 Comments

Leave a Comment

Next Up