LOADING

Type to search

Print Magazin nr.18 – Noiembrie 2010

Default Editorial

Print Magazin nr.18 – Noiembrie 2010

admin dec. 11, 2010
Share

Anul acesta, România a împlinit 20 de ani de istorie capitalistă. Un timp, lung pentru unii și scurt pentru alții, în care industria poligrafică a României nu doar că a trecut de la economia socialistă centralizată la cea capitalistă dar, practic, s-a reinventat, pornind aproape de la zero. Trecuți prin greutățile începutului și prin cele ale interminabilei tranziții economice, fără niciun sprijin din partea statului român, cei câțiva investitori temerari, împreună cu tipografii sau tehnicienii preluați de la întreprinderile poligrafice de stat (în marea lor parte specializați pe tipar înalt), și nu în ultimul rând cu echipamente în cea mai mare parte second-hand.

 

De la micile ateliere de tipar, unele amenajate în sobsoluri sau garaje, mulți au reușit să-și clădească în acest răstimp adevărate întreprinderi poligrafice. La fel de mulți s-au lăsat păgubași. Celor mai mulţi dintre patronii de tipografii, în mare parte din București, le-am cunoscut povestea începuturilor, despre care, în unele cazuri, s-ar putea scrie cândva o adevărată saga. Ca și în Capitală, sunt sigur că există sute de alți patroni de tipografii care au scris istoria industriei timp de două decade. După 20 de ani, ei sunt cei care se pot lăuda că au reclădit o ramură a industriei prelucrătoare, prin sutele de nopți nedormite, abnegația și nu în ultimul rând prin banii investiți. Le aduc astăzi omagiul meu și le doresc multă prosperitate!

Cu toate că azi ne putem lăuda cu o industria tipografică modernă, mai există și câteva neîmpliniri majore. Prima, cea mai importantă, este incapacitatea acestor oameni de excepție de a reuși să se adune împreună într-o formă asociativă care să reprezinte mediul profesional și patronal al poligrafiei naționale. Unii ar spune că așa suntem făcuți, românii având meteahna dezbinării, confirmată istoric. Îi contrazice chiar existența câtorva duzine de asociații profesionale și patronale din alte sectoare de activitate existente în România, organizații care sunt foarte vizibile și au un cuvânt de spus în mediul de afaceri sau în cel politic. Sunt la fel de sigur că membrii singurei asociații tipografice din poligrafie, ATT, se vor simți nedreptățiţi. Cu tot respectul pe care-l port membrilor săi, nu pot decât să spun că, pentru o organizație care a reușit să convingă în ultimii doi ani cu puțin peste 50 de constituenți – dintre care o duzină sunt furnizori, există o problemă. Personal, nu cred că obiectivele ATT sunt greșite sau fără viziune, ci doar că bordului de conducere îi lipsesc strategia și instrumentele de comunicare la nivel național, vorbind aici despre capacitatea de a reuși să convingă o masă mult mai mare din cei mai bine de 1.000 de jucători din industrie. Îmi asum aceste afirmații, cu riscul de a fi pus din nou pe „lista neagră” de conducerea superioară a organizației transilvănene, așa cum s-a întâmplat la începutul acestui an, după cum am fost avertizat de anumiți membri și apropiați ai asociației. Tocmai aici este cheia: lipsa deschiderii managementului ATT de a a-și însuși criticile sau sfaturile venite din afară, uneori chiar și din partea propriilor membri. Despre respectul față de reprezentanții presei, măcar de etichetă, este inutil să aduc vorba…

Coroborat cu lipsa unei organizații a domeniului poligrafic, cu adevărat reprezentative la nivel național și nu doar regional, care să aibă în spate câteva sute de membri, s-au accentuat și a celelalte handicapuri ale industriei, și anume: lipsa unei forme de educație tehnică superioară pentru poligrafie, decăderea învățământului tehnic profesional și liceal, lipsa unor profiluri ocupaționale esențiale domeniului și a standardelor de pregătire pentru cele existente, reprezentarea în Comitetul Sectorial etc.

Cum va reuși industria să-și rezolve măcar o parte a problemelor, nimeni nu știe foarte bine. Personal, cred cu strășnicie că totul pornește de la disponibilitatea tipografilor și profesioniștilor domeniului de a sta laolaltă, cu ceea ce îi leagă și-i desparte, cu orgoliile și calitățile fiecăruia, spre a chibzui cu înțelepciune la obiectivele esențiale ale industriei și la căile prin care pot fi atinse.

Însă, până când vom reuși să ne adunăm la nivel național – și am credința că vom reuși – nu pot decât să vă transmit cele mai sincere urări pentru Sărbătorile de Crăciun și pentru anul care se apropie. Să tipăriți bine!…

Leave a Comment