Analiza

A fost sau n-a fost? Epidemia în consum și comunicare.

• Bookmarks: 25473


de Iulian Toma, fondator AdPlayers.ro

După primele zece zile din martie, societatea românească se potcovea cu o potcoavă pe care niciun purice nu putea să-l ducă. Un virus, care avea să devină epidemie și mai apoi pandemie la nivel mondial. Manifestată violent în alte țări cu zeci de mii de oameni plecați din lumea aceasta, pandemia datorită virusului ucigaș a făcut ravagii mai mult în rândul unor semeni cu trupuri slăbite și de alte afecțiuni. In plină criză de aflare a tratamentului sau vaccinului salvator, slujitorii lui Hypocrat nu au avut timp să investigheze și aportul altor afecțiuni la decesul celor infectați de Covid 19.

Întreaga economie a planetei, mai puțin aprovizionarea cu alimente și medicamente, se cufundă de mai bine de două luni într-o încetinire a consumului, inclusiv alimentar, după ce o perioadă oamenii au cumpărat mai ceva ca de Crăciun pentru a-și face provizii. Așadar o parte din consum a fost. Sau n-a fost? Că nici cu apă n-am trăit.

O spun și cifrele unei cercetări de audiență în spațiul outdoor făcut de compania de digital out of home Phoenix Media, cercetare ce scoate în evidență că românii s-au mișcat în București, cu excepția locurilor de distracție din restaurante – unde intradevă traficul a scăzut cu pâna la 70-90%, infinit mai mult decât lasă să se înțeleagă imaginile apocaliptice cu străzi goale din diverse colțuri ale lumii. Scăderile de audiențe in spațiul outdoor au fost cuprinse intre 30% si 60%, în funcție de locațiile din București sau tipul de activități în care au fost angrenați oamenii. O confirma și un alt sondaj Telekom care spune că zeci de procente din populația activa a mers la lucru fizic, chiar dacă și mulți dintre cei care au putut să lucreze de acasa nu s-au mai deplasat la locurile de muncă.

Cu toate acestea jucători grei din marketing și comunicare și-au încetat, unii pe bună dreptate, apariția în spațiul public cu mesaje caătre consumatori si potențiali clienți. Magazine, restaurante, săli de cinema sau alte locuri de consum sau petrecere a timpului, altele decât pentru aprovizionarea cu alimente, medicamente sau produse de strictă necesitate, au fost înghețate. Oamenii au devenit prizonieri în propriile case, ale unui virus care stătea, după unii, la ușile lor, iar după alții chiar cu ei în casă ori în spațiile de izolare.

Cine a mai rezistat? Firește, cine a mai lucrat sau cine a avut bani de la stat. Îngrijorați mai mult de propriile campanii electorale și de cărțile politice care trebuia să fie aranjate pentru alegerile care trebuia să aibă loc în toamnă, mai marii zilei au tratat valul tsunami care a pus la pământ economia mai întâi cu dezinteres urmat de o superficialitate parcă frate cu Covidul. Epidemii au mai fost, iar istoria ne învață că vor mai fi și în continuare. Modul în care acționează mai marii zilei incă din primul moment, pregătind populația să înfrunte situația, ar trebui să fie ceva mai ușor de făcut în era comunicării pe toate canalele. Desigur, dacă cei care ne conduc au această preocupare înaintea propriei agende politice, de partid.
Dacă acest lucru din urmă a fost sau n-a fost, probabil vom afla peste 50 de ani când se vor desecretiza felul în care unele personaje au acționat în această pandemie, a căror efecte încep să își arate colții la multe afaceri devenite peste noapte locuri de îngropat banii unor oameni sau investitori care și așa nu dădeau pe dinafară de bunăstare in România.

De fapt,dacă epidemia medicală începe să se topească sub razele unei relaxări de circulație a oamenilor, chiar dacă de unii este prost înțeleasă, adevărata față a epidemiei va fi una economică, dacă cei în măsură să stopeze declinul nu vor acționa la revenirea fiecărui sector de activitate în parte. De la relaxări de taxe și impozite pentru angajatori sau angajați, care să readucă afacerile să respire ca înainte de intrarea în epidemia medicală, până la impulsionarea consumului cu măsuri care să readucă un consum fie și controlat, cei peste 1000 de români contabilizați la decese din cauza Covid-19, ar putea fi doar o mică parte dintre milioanele de oameni fără orizont de lucru. Activități economice care să le aducă pe masă pâinea, dacă nu și alte consumuri de altă dată, fără să vorbim de vacanțe și călătorii.

Hainele, produsele de îngrijire sau chiar mașinile de pe stradă ar putea să adune straturi de praf grele dacă cei în măsură să sprijine afacerile și locurile de muncă din segmentul privat nu vor intreprinde acțiuni rapide de ajutor cu banii jos pe declarații pe propria răspundere până la verificarea administrării corecte a acestora. România nu poate sta în casă la infinit. Iar cei care cred că stând la televizor va veni la ușă vreo pâine de la Primarie sau Guvern, și nu mergând la câmp să ai grijă de grâu, în agricultură, sau la locul de muncă de unde a-i putea să-ți procuri pâinea, se inșală amarnic. Altfel, cine nu a înțeles Povestea Leneșului cu ,,Muieți îs posmagii? Și tâlcul ei valabil oriunde și oricând, are toate șansele să o facă pe pielea sa, aidoma leneșului.

Consumul nu poate fi legat niciodată de vreo dorință a omului de a sta în casă la televizor, treabă din care nici măcar posturile de televiziune nu mai au ce câștiga, pentru că nu mai au de unde lua publicitatea unor jucători înghețați în piață. Nici măcar atât de lăudatul ajutor de 40 de milioane de euro pentru presa care va sprijini mesajele de urgență ale autorităților până in luna august, când în joc este o piață de aproape 450 de milioane de euro pe an, cât sunt estimate investitiile in comunicare din 2019, care vor îngheța și ele la fel ca și afacerile care au, astăzi, ușa închisă.
Chiar dacă afacerile în segmentul serviciilor digitale au rămas relativ stabile, cele care depind de afacerile înghețate sau amânate au deja de suferit, iar viitorul nu se arată tocmai relaxat. Când 80% din proiectele unor agenții cu servicii de comunicare digitală au fost oprite sau amânate, zecile de angajați nu vor aștepta mișcările haotice ale unor politicieni incapabili să pună umărul la sprijinirea salariilor sau intreprinderilor in care lucreaza ci isi vor lua zborul într-o lume care a înțeles că economia nu poate să stea și au pornit producția de la fabrici de mașini, la deschiderea altor facilități de producție și servicii care oferă deja locuri de muncă într-un regim de siguranță medicală controlat.

Am lăsat, nu întâmplător, la final, aria de preocupări in segmentul tiparului sau printului digital pe hartie sau alt suport de comunicare, dar si altor afaceri în acest domeniu. Firește că fiecare își cunoaște foarte bine ograda și știe că, de la șomaj tehnic la trecerea către o producție care să sprijine lupta impotriva acestei stări, toata lumea a plătit și poate că mai plătește încă factura economica a epidemiei. Una care a lăsat oameni fără locuri de muncă, hârtie și suport de comunicare pe stoc în magazie în condițiile în care au fost sau trebuie achitate. Asta in vreme ce comenzile de lucru au fost anulate sau amânate pe termen nelimitat, sau până la o dată ce va fi comunicată ulterior.

Până la revenirea consumului si reluării activităților la situații comparabile cu cele de dinaintea apariției epidemiei, călatorim cu întrebarea pe la clienții și investitorii in marketing și comunicare pentru care lucrăm cu toții, și căutând un răspuns sincer. ,, A fost sau n-a fost epidemie în consum si comunicare?”

Similar Posts:

25 recommended
comments icon0 comments
0 notes
473 views
bookmark icon

Write a comment...