Bogadn Cheroiu este Production Manger al agenţiei Starlink, iar vreme de peste 10 ani a păstorit departamentul de producţie al suratei mult mai celebre, Leo Burnett România. Din această perspectivă, încercăm să vedem prin acest interviu, care sunt aşteptările şi cum vede evoluţia companiilor de producţie publicitară unul dintre cei care au gestionat proiecte de mare anvergură ale domeniului în ultimii ani.
Se mai poartă asaltul firmelor de producţie publicitară către agenţiile de publicitate?
Sunt multe firme pe piaţă care vin şi te trag de mânecă şi fac foarte bine. Probabil că li se spun că ăia lucrează cu ăia şi nu vor să vină. Unii au avut noroc unii nu. Au fost cazuri, în care le-am cerut o chestie şi nu au putut să o facă, iar pe urmă am uitat de ei. Mie îmi place să văd omul la faţa locului, să văd ce poate, să îl văd la lucru. Din foi şi prezentări mai greu îţi dai seama.
Câte noi oferte şi prezentări primiţi săptămânal de la companii despre care nu aţi auzit? În ce măsură vă influenţează acestea în alegerea unui nou furnizor?
Maxim 4 pe lună. De exmplu, am aflat de la voi din revistă de Trusteam că şi-a luat flatbed cu cerneală albă. E un aspect pe care l-am sesizat pentru că m-am lovit foarte des de aplicaţii care necesită o astfel de tehnologie. În principal, mă intereseaza orice e nou.
De-a lungul experienţei în poziţia de director de producţie în agenţii reputate s-a întâmplat să abandonaţi sau să modificaţi drastic un proiect datorită lipsei mijloacelor, respectiv a soluţiilor furnizate de firmele de producţie publicitară?
Da. Eu sunt adeptul soluţiilor furnizate de firmele de producţie pe baza unui proiect pe care îl pun eu la dispoziţie. Chiar dacă s-a mai întâmplat să primesc şi din partea lor idei de dezvoltare a proiectului. Firma de producţie trebuie să fie firmă de producţie. Ei trebuie să primească un proiect clar pe care să lucreze. Şi nu trebuie lăsaţi să intervină asupra părţii conceptuale. În mod normal directorul de producţie are un rol de filtrare între creaţie şi implementarea concretă a unei lucrări de producţie publicitară.
Obişnuiţi să monitorizaţi semnele noi care apar în capitală? De-a lungul ultimului an v-a atras atenţia vreunul în mod deosebit?
Incerc să le văd. Dar nu am timp. De aceea zic că e bine ca tot ce apare nou să fie la voi în revistă. Firmele de producţie trebuie să înţeleagă că ei trebuie să se promoveze prin lucrările lor şi orice lucrare nouă, mai ales dacă este de anvergură să o promoveze ca atare.
Cum judecaţi o lucrare pe care nu aţi derulat-o dvs? Vă raportaţi la calitatea execuţiei, materialele folosite sau judecaţi sub hipnoza conceptului?
În general nu îmi place să mă exprim critic asupra muncii altora, însa dacă are un concept interesant, o soluţie tehnică inedită în spate, care să-ţi atragă atenţia, o admir. Însă munca omului e bine să o apreciezi ca atare, că e bună, că e mai puţin bună sau rea, pentru că nu ştii ce greutăţi a avut de întâmpinat. Poate că am trecut şi eu prin asta şi ştiu ce am pătimit.
Aţi primit vreodată un brief care să se refere exclusiv la conceptul şi producţia unui semn publicitar? A avut vreodata loc un pitch în care agenţiile să vină să facă zeci de propuneri doar pentru un proiect singular de producţie publicitară?
Nu, în general sunt parte integrantă şi extensii ale unor campanii mult mai ample. Au fost şi executii mai speciale, spre exemplu campania Jacobs din iarnă, cu acele panouri volumetrice la care s-a folosit o soluţie tehnică interesantă cu neon flow la interior. Nu a fost simplu şi au fost şi multe la număr, dar totul a ieşit bine. După aprobare, timpul de execuţie a fost de două săptămâni. Cu Wind’94 am lucrat pentru că avem o colaborare îndelungată şi armonioasă cu domnul Ceauşu. Lucrările sunt din ce în ce mai complexe, iar producătorii trebuie să se dezvolte în consecinţă. Trebuie să le aibă pe toate în ograda proprie, nu pot depinde de zeci de furnizori, căci altfel acel termen de două săptămâni despre care vorbeam nu ar fi putut fi respectat.
De ceva vreme se fac dezbateri publice pe tema branding-ului de ţară. Cum v-aţi imagina un semn în centrul capitalei care să ilustreze fabulospiritul românesc? Ce ar trebui să ilustreze el?
Am văzut că treaba asta cu fabulospirit a suscitat foarte multe discuţii şi din păcate treaba asta se loveşte de partea guvernamentală, unde oamenii iau decizii pe alte criterii decât cele mai bune soluţii creative. S-ar putea să atragă lumea, dar eu zic ca avem încă multe lucruri de facut la noi în ţară până să ajungem să ne facem o imagine în exterior. În momentul în care lucrurile vor fi făcute cât mai bine la noi în ţară şi lucrurile vor merge aşa cum trebuie, imaginea în exterior va fi de la sine mai bună şi nu va mai trebui să apelăm la tot felul de sintaxe şi metafore.
Şi dacă vine d-nul Tăriceanu şi vrea o propunere de la Bogdan Cheroiu pentru un semn în locul ceasului din Piata Universităţii, o construcţie care să reprezinte fabulospirit…
Probabil că aş încerca să fac un colţ de rai, cum sunt nenumărate locuri din ţara asta atât de frumoase dar neapreciate la justa valoare. Cam asta aş face eu la Universitate pentru d-nul Tăriceanu.
Aţi făcut parte anul trecut din juriul concursului Gift Show, organizat de Advertising Show. Ce impresie v-au lasat standurile firmelor participante la târg? Există un mesaj al acestei industrii?
N-au venit toţi jucăorii şi asta e păcat, pentru că acolo se vede toată treaba. Iar o parte din obiectele prezentate au fost să spunem „fabulospiritul” articolelor promoţionale. Multe lucruri de acolo nu au fost ce trebuiau să fie. Erau o groază de obiecte interesante care ar fi putut apărea acolo. E bine totuşi că s-a început şi aşa, îmi doresc ca în timp să-i văd pe toţi acolo şi atunci şi jurizarea va fi mult mai bună şi mai concretă. Poate concursul acesta ar trebui să fie dezvoltat pe tematici, ca la concursurile de publicitate. Atunci şi firmele şi-ar putea etala mai bine posibilităţile.