Default

Beyond expectations

• Bookmarks: 4930


De strajă la hotarul de Vest al industriei grafice românești, Poligrafia Treira din Oradea își consolidează poziția în topul tipografiilor din regiune prin tehnologia de tipărire Komori. Cu planuri de dezvoltare ambițioase, Sorin Radu, manager și acționar al companiei, ne-a vorbit despre prezentul și viitorul Treira.

 

Text și foto: Constantin Grigorescu

 

 

Trecând prin Oradea de azi, aproape nimic nu te-ar duce cu gândul la trecutul încărcat de glorie pe care orașul de pe Crișul Repede l-a avut în industria tipografică. Tocmai de aceea, am considerat oportun să acordăm câteva rânduri istoriei tiparului orădean, înainte de a purcede la subiectul demersului reportericesc, Poligrafia Treira.

Cu prima tipografie deschisă în 1565 de vienezul Rafael Hofhalter, Oradea se poate lăuda, la 450 de ani distanță, cu o veritabilă tradiție într-ale tiparului. Fără a fi avut o evoluție lipsită de sincope, tiparul orădean a cunoscut perioada de înflorire după 1850, atingând apogeul în perioada interbelică. Dezvoltarea tiparului s-a produs nu doar în Oradea, ci la scara întregului județ Bihor, unde au funcționat 69 de tipografii, mai mari sau mai mici, în perioada 1856-1919. Pentru Oradea, perioada interbelică a adus atât prosperitatea economică cât și o consolidare a statutului de putere tipografică a țării. Potrivit statisticii, până în preajma războiului, orașul avea 23 de tipografii, una dintre cele mai mari din țară fiind Tipografia Sonnenfeld, care avea și secții specializate de papetărie și cutii de carton.

Construit pas cu pas și cu eforturi grele, tiparul bihorean a fost distrus de două ori în nici 10 ani, odată cu începerea celui de Al Doilea Război Mondial: în prima fază de către ocupanții germani și hortiști, care au exterminat în 1944 cea mai mare partea a comunității evreiești, care deținea majoritatea tipografiilor; a doua oară de comuniști. La naționalizare, tipografiile din Oradea și Bihor au fost “reunite” în Întreprinderea Poligrafică de Stat “Crișana” și ulterior desfiinţate ca nerentabile…

Dacă ceea ce s-a reușit în anii socialismului în sectorul poligrafic regional se știe, mai mult sau mai puțin, lucrurile distruse începând din 1990 își fac încă efectul și în prezent. Dintre cei care se străduiesc să repună în drepturi tiparul orădean, se numără și Poligrafia Treira.

 

Începuturile

Povestea Poligrafiei Treira pare țesută pe aceeași urzeală cu a altor sute de afaceri care au debutat în poligrafia românească după 1990: antreprenori în plin elan al tinereții care, deși nu știau nimic despre tipărire, s-au aruncat cu capul înainte și au construit, de cele mai multe ori din nimic, afaceri tipografice care continuă să crească.

„Tipografia Treira s-a înfiinţat în decembrie 1992 și a început efectiv producţia în primul trimestru din 1993. Este o firmă mică, de familie. Treira înseamnă practic trei de “Radu”: eu, fratele meu Călin şi, din umbră, tatăl meu,” și-a început povestea domnul Sorin Radu, acționar și manager al tipografiei orădene.

Intrați în domeniu într-o perioadă în care tipărirea ajunsese pe plan internațional la un grad foarte înalt de automatizare, frații Radu au demarat business-ul tipografic cu tehnologie depășită, veche de peste 20 de ani. „Am început cu nişte maşini foarte vechi. Nişte Adast-uri Romayor de la începutul anilor ’60, care se stricau la 2, 3 zile. A fost un start extrem de dificil, într-o clădire închiriată, improprie tipăririi, cu 6-7 angajaţi, pe o piaţă pe care nu o cunoşteam. Singurul lucru de care avem o idee cât decât erau utilajele tipografice,” povestește cu nostalgie Sorin Radu. „Practic, startul s-a datorat legăturii activităţii mele principale – economist de import-export -, într-o firmă care exporta europaleţi şi paleţi metalici şi importa echipamente tipografice. A fost primul meu contact cu utilajele tipografice și mi-au plăcut foarte mult. Mi-a plăcut mai mult producţia decât comerţul şi aşa am început să facem producţie tipografică,” adăugă directorul Treira.

Sorin Radu recunoaște că, la 26 de ani cât avea când a început afacerea, a avut un curaj nebun să intre într-un domeniu atât de complex. „Am luat Adast-urile şi am zis să facem o tipografie. Deși știam ceva despre utilajele poligrafice, am zis, măi, tipografia, din câte ştiu, e foarte complicată. Dacă n-ai oameni, lasă-te păgubaş! Şi m-am dus la doi oameni de profesie. Unul era maistru tipograf cu 20 de ani vechime, celălalt era de 18 ani tipograf offsetist. Vă daţi seama, oameni de 40 şi ceva de ani, vine un mucos de 26 de ani la ei și îi întreabă dacă vor să lucreze pentru el! Şi au zis că se vor gândi. Oamenii aceia lucrau la stat, dar erau bine plătiţi în 1992 şi aveau stabilitate. Le-am zis, domnilor, o să aveţi nişte utilaje, n-o să fie mai bune decât astea, dar vă promit că voi face tot posibilul să ne tehnologizăm. S-au gândit în weekend şi au zis da. Nu mi-a venit să cred,” a detaliat șeful tipografiei.

Directorul Treira își amintește că le-a promis că într-o lună de zile vor începe treaba. Deși nu știa cum va face rost de un atelier, acesta a reușit să închirieze spaţiul, să-l amenajeze, cu echipamentele puse pe poziţie și curent trifazic tras. „Au venit şi au început. Unul era neamţ şi celălalt maghiar. Neamţul şi-a adus ulterior și soţia. Ajunsesem la 15 oameni, din care 13 erau maghiari. Pentru că majoritatea angajaţilor de Imprimeria de Vest (n.r. tipografia de stat) erau maghiari. De ce? Fiindcă meseria de tipograf era bănoasă, dar și pentru că profesia necesita o mare responsabilitate și precizie, chestiuni la care românii nu excelau foarte tare. Maghiarilor întotdeauna le-au plăcut chestiile de fineţe și cei mai mulți dintre ei erau formați la liceul poligrafic din București,” spune cu franchețe Sorin Radu.

Poligrafia Treira continuă să se bazeze și azi pe muncitorii de etnie maghiară. „Avem peste 40 de oameni în prezent, din care peste o treime sunt maghiari. Sunt oameni pe care mă pot bizui. Dacă le spun o chestie, o duc la îndeplinire și nu trebuie să-i urmăresc,” ne explică Sorin Radu.

Eforturile făcute vreme de 21 de ani de echipa Treira sunt încununate astăzi de satisfacția de a avea o tipografie poziționată în topul primelor trei societăți de profil din județ. „Dacă pun în calcul şi licitaţiile la care participăm pentru Bucureşti şi pentru alte localităţi din ţară, pot spune că suntem un jucător regional,” consideră Sorin Radu.

 

De la utilaje second-hand, la tehnologia japoneză de vârf

Lansată pe piață cu utilaje de tipărire offset de proveniență est-europeană vechi, Treira a trecut ulterior la mașini asiatice, apoi la utilaje germane cu un grup de imprimare, două, patru, cinci şi, în final, cu şase culori – toate achiziționate la mâna a doua. În afară de tehnologia offset, tipografia a abordat atât tiparul serigrafic și tiparul înalt – la care a renunţat, convertind utilajele în echipamente de ştanţare -, cât şi tiparul digital. „Din păcate n-am avut norocul – care înseamnă până la urmă tot bani -, să dispunem de forța financiară care să ne permită să lucrăm cu utilaje noi de tipar offset pentru policromii. Komori Enthrone 29 este primul echipament offset nou-nouţ pe care îl folosim la policromii. După câteva săptămâni de testare, putem spune că este un uriaş salt calitativ, oferindu-ne exact ceea ce ne lipsea până acuma: constanţa în tipar. Şi cu celelalte mașini obţineam o calitate foarte bună la policromii, dar nu era constantă. Ori asta este o problemă – una mare când vrei să ai un client permanent mulţumit,” ne-a explicat Sorin Radu.

La data realizării reportajului, echipa Treira încă testa capabilitățile mașinii Komori. După cum ne povestea Sorin Radu, comenzile de zi cu zi îngreunau găsirea unui răgaz pentru efectuarea tuturor probelor de tipar pe Enthrone 29, cum ar fi imprimarea pe materiale cu gramaj ridicat sau tiparul cu raster FM. „Utilizăm mașina de circa o lună și singurele performanțe pe care am reușit să le atingem în mod regulat țin de calitatea tiparului și de constanța acestuia în tiraj. Restul le vom obține pas cu pas,” declara șeful tipografiei.

În contextul perpetuării clișeului care încă glorifică supremația tehnologiei offset germane, alegerea unei mașini japoneze a iscat rumoare în rândul colegilor de breaslă. „Mulți m-au întrebat de ce am preferat o mașină Komori,” spune Sorin Radu. „A fost un proces mult mai lung decât cele două luni în care am bătut palma cu Printman și am instalat mașina. Am căutat mult timp, am analizat oferte și ne-am decis să cumpărăm atunci când oferta a îndeplinit trei din cerințele tehnice pe care le-am stabilit. Primul set de condiții a fost ca mașina să tipărească la un nivel înalt de calitate, să poată menține această calitate și să imprime rapid. A doua cerință, a fost să poată tipări bine pe suporturi cu gramaje mai mari, respectiv pe cartoane de minim 400 g/m2. Ultimul lucru pe care ni l-am dorit, a fost să avem o mașină pe care să putem tipări cu raster stochastic (n.r. cu frecvență modulată). Am analizat ofertele mai multor furnizori și am concluzionat că mașina Enthrone 29 întrunește cele trei condiții, la cel mai bun raport calitate-preț,” explică directorul de la Treira.

 

Reușita prin culoare, un deziderat îndeplinit cu automatizările Komori

„Sistemul automatizat de colorimetrie l-am considerat esențial de la început. Fără această dotare nici nu ne-am fi gândit la o asemenea mașină de tipar. Pentru actuala perioadă, un astfel de sistem de colorimetrie, care să urmărească în timp real parametrii culorii, este vital. Eu, cel puțin, nu văd viitorul tiparului fără acestă automatizare, inclusiv în tipografia noastră. După 22 de ani de experiență în acest domeniu, în care primii 10 ani au mers cum s-a putut, am tot încercat, cu soluții mai mult sau mai puțin artizanale, să compensăm cumva controlul culorii. Ne-am dorit o soluție profesională și cred că acum o avem,” recunoaște Sorin Radu.

Potrivit directorului Treira, necesitatea controlului automatizat al culorii a venit în urma experienței cu sistemele semiautomatizate care echipează mașinile de fabricație germană din dotarea tipografiei. „Consider că am făcut un salt absolut necesar, de la controlul colorimetric semiautomatizat utilizat de celelalte mașini de tipar, la sistemul complet automatizat. Și la utilajele de până acum puteam aduce prin rețea fișierele cu curbele de cerneluire și mașina să le preia rapid. Însă, după ce tipograful efectua măsurătorile pe un scanner local, reglajul cerneluirii se făcea, până la urmă, tot după ochiul mașinistului,” ne-a explicat domnul Radu.

Spre deosebire de mulți patroni de tipografii cu care am avut ocazia să discutăm despre rolul sistemelor automatizate de control al culorii, Sorin Radu era covins de utilitatea acestei tehnologii. „Mașina Komori Enthrone ne permite să beneficiem din plin de avantajele sistemului de control colorimetric cu buclă închisă. Preluarea fișierelor, reglajul automat al mașinii, imprimarea primelor coli de către tipograf, măsurarea automatizată a rezultatului tiparului și închiderea buclei prin reluarea reglajului automat al cerneluirii în baza rezultatelor ultimei măsurători, sunt extrem de utile. În cazul unor abateri de la target-ul de culoare dorit, mașina, în baza datelor primite la scanarea colii tipărite, își resetează automat cerneluirea. Practic, o reglează tot mai fin după fiecare coală măsurată, extrasă la 50-100 de coli, astfel încât abaterile să fie într-un registru imposibil de detectat vizual”, a detaliat șeful Poligrafiei Treira.

„Este o mare realizare. Acesta a fost și motivul pentru care nici n-am vrut să ne gândim la o mașină de tipar fără sistem de colorimetrie inclus. Azi, la nici o lună de zile de la instalarea mașinii Komori, rezultatele sunt mai mult decât bune, pot spune chiar peste așteptări,” a concluzionat domnul Sorin Radu.

Judecând spusele managerului despre controlul culorii în raport cu deviza Poligrafiei Treira – “Reușită prin culoare!” -, satisfacția sa este complet justificată…

 

Ce spune tipograful

Oricăror aprecieri despre funcționarea unui utilaj de tipărire le-ar rămâne o notă de subiectivitate dacă n-am adăuga și părerea celui care operează zi de zi echipamentul: tipograful. Marian, mașinistul care lucrează pe mașina Komori, ne-a primit cu jovialitate în preajma “japonezei” sale. Comunicativ, acesta ne-a expus pe scurt concluziile pe care le-a tras în răstimpul de când utilizează utilajul Enthrone.

„Sunt tipăritor de de 22 de ani, am lucrat pe diferite utilaje de imprimare offset și acum am o nouă provocare: Komori. E un utilaj plăcut și uşor de manevrat. Ce să zic, încă am puţină experienţă pe el, doar o lună de zile, dar sunt foarte mulţumit de mașină. Loc de mai bine normal că este, ca la orice,” a spus Marian în debutul discuției.

Mașinistul de la Treira a enumerat și câteva din calitățile pe care le apreciază la utilajul Komori. „Îmi place în special partea de alimentare, care e foarte rapidă, și transportul hârtiei prin mașină. Este un utilaj care imprimă foarte frumos și oferă constanţă tiparului. Sistemul de colorimetrie permite efectuarea cu rapiditate și în siguranță a job-urilor. Mașina îşi păstrează, practic, tiparul foarte bine, nu are modificări și este foarte, foarte stabilă,” a punctat tipăritorul.

 

Relația furnizor-tipografie la ora adevărului

Din reportajul de față nu putea lipsi întrebarea legată de colaborarea cu furnizorul, chestiune ocolită de multe ori în interviuri. Un om deosebit de sincer, Sorin Radu ne-a declarat că, deși tipografia sa este la prima colaborare cu Printman, distribuitorul Komori în România, compania bucureșteană s-a descurcat admirabil la punerea în funcțiune a mașinii. „S-au mişcat foarte repede. Instalarea propriu-zisă s-a făcut în maximum patru zile. Au existat mici întârzieri pe partea de control colorimetric, însă nu din cauza lor. Dânșii au făcut un adevărat tur de forţă, în 24 de ore au trimis un om de la Constanţa cu avionul și unul de la Cluj cu maşina. S-au mişcat fantastic și suntem mulţumiţi de ei. Ne-au ajutat foarte mult cei de la Printman. După două săptămâni am tipărit, iar după încă o săptămână şi ceva a mers şi partea de colorimetrie,” a încheiat directorul general al Poligrafiei Treira.

 

Părerea noastră

Încă de la prima vedere, modelul Enthrone 29, cu format B2, îți oferă suficiente indicii pentru a ghici proveniența japoneză a mașinii. Construcția compactă, platforma de operare joasă între grupuri, toba de alimentare scurtă și consola de control dispusă pe o eliminare la fel de redusă, creionează un utilaj conceput de specialiștii Komori în spiritul principiilor care guvernează ingineria și tehnologia niponă. Poziționată ca o serie economică, Enthrone integrează în construcția compactă un lung șir de inovații tehnologice și automatizări de vârf, multe dintre ele moștenite de la performanta linie Komori Lithrone S.

Un prim atuu al mașini Enthrone constă în cilindrii dubli de transfer și presiune, dar și în sistemul automatizat al graiferelor, ale căror clape își pot ajusta înălțimea printr-o simplă apăsare de buton, ceea ce permite trecerea de la suporturile subțiri la cele groase în mod instantaneu. Echipamentul dispune, de asemenea, de un automat de pus coli de înaltă performanță, asigurând o tipărire la viteze mari fără blocaje, precum și de un sistem ultrasonic pentru detecția colilor duble și poziționarea perfectă în semnul frontal.

Nici în privința agregatului de tipărire nu lipsesc automatizările de înaltă performanță concepute de inginerii Komori, cum ar fi sistemul de umezire Komorimatic, dispozitivele de spălare automată sau mecanismul automatizat de fixare a plăcii pe cilindrul port-formă.

Despre sistemul automatizat de control al culori ar fi de prisos să amintim, câtă vreme acest subiect a fost deja menționat în detaliu de șeful tipografiei Treira…

 

Foto:

Marian, mașinistul care operează utilajul Komori Enthrone 29, alături de Sorin Radu, manager al Poligrafiei Treira.

Similar Posts:

4 recommended
comments icon0 comments
0 notes
930 views
bookmark icon

Write a comment...