Pentru noi, cei din industria grafică și domeniile conexe, Pantone înseamnă în primul rând celebrul cod de culori Pantone Matching System. Mai este și Pantone Color of The Year, atât de cunoscut încât nici nu mai are rost să-i spunem pe românește. Și mai știm că există Pantone Color Institute.
Dar este mult mai mult decât atât. Dintr-un articol al Dianei Budds publicat pe fastcompany.com am aflat că există și un hotel Pantone în Bruxelles – evident, plin de culoare. Există o cafenea Pantone în inima Parisului (”Bienvenue dans l’univers #tastethecolor”), există căni Pantone, există o aplicație pentru iPhone (myPantone din 2008 devenită Pantone Studio în 2016), cosmetice dezvoltate împreună cu Sephora și chiar parteneriate cu marea industrie cinematografică (n-ați auzit de Minion Yellow? Orice copil ar recunoaște nuanța de galben a Minionilor din paleta pentru modă, casă și interior). Și lucrurile nu se opresc aici, pentru că Pantone este decis să nu se oprească.
Diana Budds se întreabă dacă faptul că Pantone intră în atâtea domenii diferite nu ar duce cumva în viitor la disoluția brandului, dar nouă ne place îndrăzneala de care dă dovadă și credem că fiecare mișcare e bine gândită pentru a se poziționa ca lider de opinie în materie de culoare pe fiecare segment important și pentru diferite categorii de public. În afară de aplicația pentru telefoanele inteligente care ni se pare insuficient de utilă și relevantă sau de cănile Pantone, credem că acțiunile mărcii sunt foarte inteligente. Hotelul și cafeneaua sunt în opinia noastră modalități excelente de a demonstra efectele relaxante sau tonice ale culorilor, respectiv capacitatea anumitor nuanțe de a intensifica percepția gustului.
Tot în articolul amintit am găsit istoria companiei într-o variantă mai puțin schematică decât pe site-ul oficial Pantone, pe care v-o repovestim în continuare cu vorbele, opiniile și comentariile noastre, dar și cu informații din alte surse.
La începutul anilor ’60 Pantone era o tipografie din Carlstadt, New Jersey, Statele Unite, specializată în producerea tabelelor de culori pentru cosmetice, modă și medicamente. Aici s-a angajat Lawrence Herbert în 1956 și a văzut ce greu comunicau oamenii firmei cu designerii, agențiile de publicitate și ceilalți clienți, descriind culorile prin vorbe. Apăreau greșeli la tot pasul și existau o grămadă de pierderi din cauza retipăririi materialelor refuzate. Nu era numai problema lor, ci a întregii piețe. Pur și simplu pe atunci nu existau alte opțiuni.
Herbert s-a gândit că trebuie să fie o soluție. Iar când a găsit-o, probabil că i-a intuit potențialul cel puțin industria grafică, fiindcă în 1962 a cumpărat compania și în 1963 a lansat primul Pantone Matching System (PMS), care conținea 500 de culori identificabile în cu totul alt limbaj: cel numeric. Noul patron a avut atunci și o altă idee briliantă, care i-a adus de fapt succesul la scară mare. A lansat evantaiul de culori aproape simultan în Statele Unite, Europa și Asia și până în ’70 a vândut peste 100.000 de exemplare. Astăzi, compania vinde milioane de ”pantonare” – cum li se zice în jargonul profesional. Tot astăzi, la ora la care scriem aceste rânduri, costul unui pantonar simplu pentru uzul unui grafician este între 66 și 222 euro pe site-ul producătorului. Iar cel de 222 de euro este – Uraaaaaa! – la preț redus.
Pantone a vrut dintotdeauna să se lege strâns de industria grafică și i-a reușit aproape 100%. Standardul PMS este cel mai folosit în orice țară, cu excepția Japoniei, unde vânzările de pantonare și de software-uri Pantone sunt întrecute de cele ale obiectelor sub licență – căni, cosmetice și altele. Standardele pentru grafică sunt miezul afacerii pentru companie și îi aduc 70% din venituri, însă producătorul nu-și pune toate ouăle colorate într-un singur coș și a avut grijă să pună pe piață câte un pantonar pentru fiecare domeniu important. Mai mult, a decis să comercializeze sub coduri de culoare o mulțime de obiecte de fashion și lifestyle.
În 1999 compania a venit cu încă o idee de marketing briliantă: Pantone Color of the Year, care anunța nuanța pentru 2000. De atunci încoace, la sfârșitul fiecărui an, în decembrie, producătorul decretează care este culoarea anului următor. Știrea acoperă toate publicațiile în ianuarie, când în mod tradițional nu se întâmplă nimic în afară de digestia mâncării de sărbători și apoi tot anul, orice producător care vine pe piață cu ceva care are măcar o bucățică din culoarea respectivă se va lăuda că e pe trend și va preciza în reclame ”Culoarea Pantone a anului!”. Nu că Pantone ar duce lipsă de notorietate, dar acțiunea i-a imprimat brandului o poziționare excelentă, care arată că el dă tonul în modă la aproape orice.
Încă din anii ’90, pe când nimănui nu-i trecea prin cap să spună că ”tipăriturile vor muri”, Pantone a avut grijă să introducă formule RGB și HTML.
În 2007, firma Pantone a fost cumpărată de X-Rite pentru 180 milioane de dolari. O afacere foarte bună pentru vânzător, putem spune noi acum, când știm că imediat avea să vină criza pe care am trăit-o cu toții.
Autorul articolului de pe fastcompany.com scrie că și în spitale se folosesc culori Pantone, câte una pentru fiecare zi a săptămânii, pentru a-i ajuta pe pacienții internați vreme mai îndelungată să țină șirul zilelor. Nu știm dacă prin prezența brandului său în mediul spitalicesc a făcut ca firma X-Rite să atragă atenția conglomeratului Danaher, un gigant din zona industrială și de sănătate. Cert este că Danaher a cumpărat X-Rite cu tot cu Pantone în 2012 pentru 468 milioane de dolari. (Oare ce cod Pantone are verdele pe atâția dolari?)
Nu știm nici dacă înainte sau după preluarea de către Donaher Pantone a fost contactat de o bancă de spermă care dorea o licență menită să ajute clienții să afle culoarea pielii viitorului bebeluș din eprubetă. Evident, compania a declinat năstrușnica ofertă, că doar codul Pantone nu-i totuna cu codul ADN. În 2012 a scos un pantonar pentru toate culorile pielii, însă menit să ajute la retușarea fotografiilor. Îndată ce s-au asigurat că au mai venit cu un produs util industriei de grafică, producătorii s-au îndreptat spre următorul domeniu drag lor, cel de fashion și cosmetice. Folosind același pantonar al tenurilor, au încheiat un parteneriat cu Sephora pentru a ajuta femeile să-și găsească machiajul potrivit. Apoi, firește, au apărut și rujuri Pantone la Sephora.
Ar mai fi multe de spus despre acțiunile Pantone. Brandul dovedește că poate intra cu succes în orice domeniu dorește și ”Sky is the limit” – cerul este limita. Și nu orice cer, ci acela perfect senin, în nuanța albastru ceruleum, prima Culoare a Anului, cea din 2000: Pantone 15-4020.
Sursa foto: pagina de Facebook Pantone.