Cristian Faur
Consolidare este un cuvânt care sună frumos, dar în spatele lui se pot ascunde decizii de multe ori dure, care pot schimba destine de oameni. Sau de companii. Cu toţii ne dorim ca afacerile noastre să crească, dar apar momente când trebuie să ne concentrăm pe ce ştim să facem mai bine şi chiar să facem alianţe atunci când lucrurile merg mai greu. Suntem într-o perioadă interesantă în industria poligrafică şi când spunem asta nu ne referim doar la noi tehnologii, aplicaţii sau lansări de produse şi servicii.
Tot mai multe ştiri ne anunţă despre fuziuni şi achiziţii ori proiecte în această direcţie între furnizorii de utilaje de print. Muller Martini – Kolbus, Fujifilm – Xerox, Goss – Manroland Web Systems sunt numai câteva dintre numele grele care s-au hotărât să îşi unească destinele în 2018, iar anul este abia la început. Cauzele sunt multiple, o parte ştiute, o parte doar intuite. Dar realitatea este clară: tendinţa în această zonă este de consolidare. Cel mai important motiv este faptul că tot mai mulţi producători lansează pe piaţă maşini din ce în ce mai productive, fapt care, deloc surprinzător, face să scadă cererea de utilaje în plus.
Iată că problema de supracapacitate de producţie de care s-au lovit tipografii în ultima vreme acum îi afectează şi pe furnizorii lor de maşini. Aceştia s-au bucurat de o perioadă foarte bună în ultimii ani în ceea ce priveşte vânzările, mai ales pe pieţele emergente, însă piaţa globală, deşi în creştere, dă semne de saturaţie care îi forţează pe producători să ia măsuri. Una dintre ele este colaborarea. Tot mai multe proiecte harware sau software sunt duse la îndeplinire de companii în colaborare. Colaborarea este un lucru bun, până la urmă, mai ales atâta timp cât este şi în beneficiul partenerilor, cât şi a clienţilor.
Iar clienţii în situaţia de faţă nu sunt alţii decât furnizorii de servicii de print. Impactul acestor mişcări, de realinieri care deja nu mai par doar evenimente singulare, ci se constituie într-o adevărată tendinţă? Pe de o parte, utilizatorii finali (din nou, vorbim despre tipografi) ar putea beneficia de pe urma mixului de tehnologii avansate pe care le pot produce astfel de fuziuni şi achiziţii. Pe de altă parte, există şi riscul ca tipograful să se trezească în faţa unui monopol, situaţie în care furnizorul să dicteze discreţionar preţul echipamentelor, sau să devină captivul unor furnizori deveniţi unici pe piaţă, fără a avea posibilitatea de a-i alege pe alţii. Unde se va ajunge nu ştim, dar suntem într-o situaţie ce merită urmărită cu atenţie.