359
Sună poate cinic, dar, cel puțin pentru următoarele două-trei decenii, starea de normalitate se va raporta la ce trăim în prezent, în plină criză. Dacă excludem tragediile produse de șomaj prin lanțul de falimente care par să nu se mai termine, normalul ar putea însemna și vremurile de acum.
Actuala criză economică este ceva nemaivăzut și nemaiauzit doar pentru ignoranți. Deși cea mai cunoscută și mediatizată criză economică din perioada contemporană rămâne cea a anilor ’30 din secolul trecut, comparația cu actuala criză nu are aceleași unități de măsură. Intervalul de desfășurare și amplitudinea crizei au variat substanțial de la țară la țară. Efectul cel mai dramatic a fost în SUA. Suferința umană, cu foametea și șomajul care au zguduit societatea în primii ani ai deceniului al treilea din veacul trecut, nu are același grad de comparație cu ce se petrece în prezent. Discutăm de alte generații, de alte vremuri, de alte concepții și tehnologii, dar și de fenomenul globalizării cu efecte în dublu sens. Criza actuală este fără îndoială una profundă și, din câte s-au văzut până acum, chiar imprevizibilă, dar consecințele ei vor fi de îmbunătățire a mecanismelor și doctrinelor economice. La fel a fost mereu, experiența crizelor anterioare a îmbogățit cunoștințele economiștilor, a dezvoltat programele de prognoză și statistică și a oferit instrumente tot mai evoluate pentru recuperare și dezvoltare economică. Vizionarismul economic are la bază în primul rând analiza temeinică a fenomenelor anterioare, dar cu unelte din ce în ce mai sofisticate.
Fără a intra prea mult în teorie, crize economice nimicitoare au fost și înainte de criza anilor ’30, și în deceniile care au separat-o de actuala criză economică globală. Fiecare generație a avut o percepție diferită a fenomenului.
Teoreticienii crizei au stipulat încă din anii ’70 că vom avea de-a face cu prăbușirile economice cu o periodicitate din ce în ce mai mare și cu amplitudini în creștere. Sunt luați în calcul diverși factori care țin de dinamica economică capitalistă, de rezervele de minerale și carburanți etc. Problema care se pune este doar de gestionare a crizei, de adoptare de măsuri și reforme financiar-bancare care să repună în mișcare economia până la o următoare breșă ce va genera, din nou, scăderea bruscă și de durată a producției și a consumului.
Lăsând la o parte mecanismele macroeconomice care pot explica în general fenomenele începând de la declanșarea unui crah bursier până la relansare economică firească, poate fi ușor de înțeles de ce normalitatea poate fi regăsită în criza actuală. În primul rând ar trebui aprofundată realitatea care, pentru un om cu mintea la cap, înseamnă că nu îți poți permite mai mult decât ai sau ai acumulat decât dacă iei în calcul factorul de risc. Riscul că îți poți pierde serviciul de la o zi la alta, riscul că următoarea slujbă este mai slab retribuită decât anterioara, faptul că te poți îmbolnăvi sau că o calamitate naturală sau conflagrație te poate lăsa sărac lipit. Nimic nu este veșnic. Deși pentru toate acestea există și instrumente asigurătorii, uneori neprevăzutul este mai puternic și te poate lovi neașteptat. Totuși, societatea capitalistă a fost clădită de oameni puternici și care, cu spirit aventurier, au știut să riște. La fel și criza trebuie asimilată cu un risc asumat. Un risc al bunăstării, un risc al societății actuale consumatoriste. Bunăstarea în societatea capitalistă are la bază munca asiduă, asimilarea de capital, dar și riscul uneori bezmetic al investitorilor fără de care nu am evolua material.
Similar Posts:
0 comments
Share
Print
