Default

Cum să vezi oportunitățile din Vest, privind lumea dinspre Est

• Bookmarks: 4300


Spre deosebire de vremurile când onor Nae Cațavencu urla la tribuna imaginată de Caragiale, una foarte apropiată de realitățile timpului, că nu-i pasă de Europa, ci de țărișoara sa, România, prezentul ne îndeamnă să privim cu mult mai mult discernământ și viziune spre piețele din vestul continentului și nu numai.

Despre situația din industria noastră tipografică – bună sau rea, prosperă ori săracă, după cum o consideră fiecare – am tot scris, așa cum ne-a dus mintea și proporțional cu informațiile pe care piața le poate pune la dispoziție.

Privind spre partea goală a paharului, în care industria se plânge că business-ul merge prost și că scad volumele de lucrări pe zi ce trece, îmi dau seama că piața locală se aseamănă, într-o anumită privință, cu uriașa piață din China. Cu certitudine, comparația este puțin forțată, numai dacă ne gândim la raportul de dimensiuni dintre industria tipografică chineză, care însumează cca 102.000 de tipografii în toate segmentele producției poligrafice, și cea românească, ce nu cred că depășește 1.500 de producători.

Asemănarea dintre industria chineză și cea autohtonă ține de concentrarea pe care ambele o manifestă către piețele locale – firește, enorm de diferite ca mărime -, și mai puțin către export. În cazul chinezilor, lucrurile sunt de înțeles dacă ne uităm la economia pe care o deservește, mai ales în cazul ambalajelor. Deși China exportă și o serie de produse tipografice, volumul este destul de mic dacă-l raportăm la cât se produce pentru piața locală. Conform unor statistici oficiale, dintr-un total de 144,6 miliarde de dolari cât a valorat producția industriei tipografice chineze la sfârșitul anului 2011, doar un procent de 8% l-au reprezentat exporturile.

Colac peste pupăză, nici ieftineala ofertei chinezilor nu mai este în prim-plan pentru clienții din Occident, țări precum Indonezia, Malaiezia, Thailanda sau Vietnamul începând să se impună cu repeziciune pe piețele vestice, în special datorită costului mult mai scăzut al muncii.

Atât în cazul Chinei, cât și al celorlalte țări asiatice enumerate, dinamica pieței tipografice din Europa sau America de Nord înghite cu greu costurile mari de transport și perioada mai lungă de livrare a unui produs.

Trecând înapoi la industria poligrafică națională, tipografii români ar trebui să încerce să abordeze cu mai mult curaj piețele vestice. Din cele văzute pe la diferite târguri internaționale de profil, atât din domeniul ambalajelor, cât și al unor nenumărate segmente de nișă, Occidentul are suficient loc și pentru oferta românească. Avantajele pe care le avem față de asiatici vin exact din ce spuneam mai sus. În plus, foarte mulți clienți din Europa, unii destul de mari, care au lucrat cu furnizorii chinezi s-au plâns de neseriozitatea acestora, cu prisosință în ceea ce privește calitatea – și aici pot da o lungă serie de exemple. Pentru un occidental, să zboare peste 8.000 km în China pentru a da OK pe producția unor lucrări nu e același lucru cu a veni la București și a se întoarce a doua zi, cu un zbor care durează cca 2 ore…

Și tehnologic vorbind, nu cred că tipografiile din România sunt mai jos (dar nici mai sus) decât cele din Asia. Cu puțin efort investițional, industria tehnologică autohtonă poate beneficia din plin de acel grad de automatizare care să suplinească costul foarte ieftin al muncii din Asia. Restul ține nu de prețuri, o chestiune destul de relativă, ci de o foarte mare seriozitate pe care va trebui să le-o demonstrăm clienților din Vest.

Dar, pentru a ști lumea de oferta noastră, românii trebuie să se opintească un pic și să scoată capul acolo unde pot fi văzuți de clientela vestică, la marile târguri internaționale. Alte industrii din România o fac de ani de zile și rezultate se văd din plin. Statul român are bani și pentru a ajuta industria tipografică să participe la târgurile din Occident, însă, pe principiul că dacă copilul nu urlă, nu primește țâță, nici tipografii autohtoni nu vor primi ceva fără să ceară. Dar, pentru a cere, industria are nevoie să facă front comun, depășind nivelul de dezbinare de care dă dovadă încă.

În articolul de fond al acestei ediții veți putea afla despre inițiativa câtorva producători români, atât din domeniul tipografic, cât și din alte sectoare, care și-au făcut curajul (nu fără eforturi financiare destul de consistente) pentru a fi acolo unde se fac cărțile și banii.

Titi Amzăr
redactor-șef

Similar Posts:

4 recommended
comments icon0 comments
0 notes
300 views
bookmark icon

Write a comment...