Default

De ce mor ziarele?

• Bookmarks: 4264


Presa scrisa se duce usor, dar sigur, pe copca, spun statisticile si mai ales veniturile editorilor. Dar stand eu asa stramb si judecand drept in fata ecranului de laptop, ma indarjesc a crede ca, de fapt, ziarele si revistele nu mor nicidecum. Nici de batranete nici de grija Internetului… Le omoram fiecare dintre noi, cu buna stiinta, deopotriva editori de presa, agentii de media sau cititori. „Otrava“ mediei electronice nu face decat sa-i usureze amaratei de presa delirul…

In tara lui Caragiale, sanatatea presei – nu numai a celei scrise – este la fel ca aceea a romanului sau, si mai corect, precum cea a intregii societati autohtone. Judecand numai prin filtrul vietii politice romanesti, a modului cum se face politica, dar mai ales cine face politica, ne vom da seama ca lucrurile stau la fel si-n presa. Asa cum politicienii nostri nu au fost teleportati pe scena politica, fiind, pana la urma, exponentii mai buni sau mai rai ai societatii, nici oamenii de presa n-au picat pe pajistile Mioritei din Congo.

Cauzele bolii de care sufera presa scrisa nu-si au originea in pandemia informationala pe care a adus-o Internetul, cel putin la noi. Intr-o mare masura, virusul se ascunde in spatele ecranului televizorului.

Desi situatia presei scrise tinde sa fie la fel in mai toate zonele lumii, cu exceptia catorva zone cu multa suflare omeneasca – mai ales in Asia -, problemele pe care le au gazetele din Romania sunt in mare parte generate chiar de calitatea informatiei editoriale. A mult-trambitatului „content“, pe care bat moneda toti analistii de media de peste hotare.

Dupa cum imi sta in fire, iau saptamanal o droaie de gazete ori le citesc pe cele cumparate de ceilalti colegi de convietuire. Pe cele mai multe le citesc in diagonala, gratie articolelor scrise la norma, pentru umplerea spatiului editorial. Ceea ce ar trebui sa ma faca sa zabovesc mai mult asupra hartiei tiparite lipseste insa. Acel gen de informatie consistenta, de analiza lucida si comprehensiva a subiectelor, este in acest moment tributara.

Marile titluri de gazete, mai ales cele care apartin grupurilor de media, ce includ si posturi de televiziune, cum ar fi cele din trustul Intact, si-au facut obiceiul ca, in loc sa puna presa scrisa ca model pentru calitatea informatiei, fac tocmai invers. A-i pune sa traga la caruta presei scrise tocmai pe acei oameni pe care, sincer, ne-am saturat sa-i vedem pe sticla in fiecare zi, vorbind despre orice subiect, mi se pare ori sinucigas ori un exemplu de prostie. Teoretic, este posibil ca anumiti cetateni cu multa glagorie sa aiba ceva de spus si-n gazeta, dar nu acestia ma fac, incet, dar sigur, sa nu mai cumpar ziare. Este vorba, repet, de vedetele acelor epuizante talk-show-uri politico-economice, de pe posturi ca Realitatea sau Antena 3, care, la randul lor, ma obliga sa stau mai mult pe Discovery sau National Geographic.

Dupa ce-l vezi pe sticla de nu stiu cate ori pe zi pe cetateanul-vedeta X, invitat cu abonament al postului sau doar angajat TV, ce rost are sa mai si platesti ca sa te streseze in plus?

Gazetele din ziua de astazi nu mai vand informatie de calitate, „content“ cu greutate, ci duc mai departe subiectele de balci politico-economic sau mondenitate suburbana pe care ni le baga pe gat televiziunile.

Mercantilizarea de catre presa a oricarui concept istoric sau cultural, pana la nivelul banalizarii si bagatelizarii, este o alta cauza a bolii de care sufera presa scrisa din Romania.

A transforma un simbol al istoriei postbelice romanesti, asa cum este „miscarea de rezistenta“ a luptatorilor anticomunisti, intr-un instrument eminamente comercial e jenant. Care este motivul pentru care as aprecia o lozinca, pusa cat toate zilele pe Casa Presei de „Jurnalul“, chiar sub titlul ziarului, „Miscarea de rezistenta“, de vreme ce in gazeta nu gasesc altceva decat demagogiile si ipocriziile scrise de cetateanul Adrian Paunescu sau articolele in care este elogiata nu stiu ce „opera“ emanata din talentul bardului de la Barca? Miscare de rezistenta, da, da sa stim si noi cand! Acesta este doar un exemplu si nimic mai mult. Ca acesta mai sunt zeci de alte exemple, din toata presa.

Pe la inceputul lui august mi-a sarit in ochi un titlul scris cu litere de-o schioapa pe coperta unui numar din „Adevarul de seara”, care ma anunta ca „Cercetatorii romani incarca bateriile pentru masina viitorului”. Un titlu care, impreuna cu o poza cat toate zilele, ocupa mai bine de 70% din coperta. Patriot sau doar curios, iau gazeta, o deschid si raman perplex. In loc sa gasesc subiectul dezvoltat pe larg in interior, in pagina 3 cum specifica indicatia din tilul copertii, dau cu ochii de un articolas mic, aruncat undeva intr-un colt. In schimb, alaturi, gasesc un subiect tratat mult mai generos, pe mai bine de juma` de pagina: „Dorel” a rupt cablul de la Enel. Sincer, nu pentru imbecilitatea lui Dorel, si altor zeci de mii ca el, am luat gazeta domnului Patriciu. Nici macar faptul ca este „moca” nu ma incalzeste, atat timp cat mai simt pacalit ca cititor. Avand in vedere ca gazeta amintita este gratuita si judecand din punctul de vedere al cantitatii de reclama pe care o continea acel numar, situatia imi da fiori reci: in afara de cele cateva reclame pentru alte titluri ale aceluiasi trust de presa (cross-promotions), nu am regasit nimic care sa constituie un venit pentru publicatia respectiva. Atunci stau si ma intreb cum naiba reuseste Adevarul sa tipareasca in 16 pagini un tiraj de 150.000 de exemplare pentru aceasta publicatie gratuita?… Sincer, problema ma depaseste complet… O fi vreun alt calcul savant care alimenteaza rotativa si plateste salariile.

In timp ce asociatiile profesionale din strainatate incearca in fel si chip instrumente de aducere pe linia de plutire a presei scrise, Romania face, ca de fiecare data, pe dos.

De cate ori am ocazia, mai iau cate un ziar de afara, mai ales de limba engleza. In mare parte, informatia consistenta pe care o gasesc in articolele acelei gazete n-o gasesc pe Net, cu atat mai putin la televizor. Iar autorii sunt jurnalisti cu greutate care au alte preocupari decat sa dea zilnic cu bata in balta guvernului sau, dupa cum le canta interesul, in stanga, dreapta, sus sau jos. Si asta ma face sa ma intreb retoric: Où sont les journalistes d’antan?…

Ar trebui ca batuza caselor de publishing sa treiere permanent si cu mai mult discernamant jurnalistii de valoare de neghina mustind de veleitarism si mediocritate. Criza presei scrise nu este musai una economica ci mai ales profesionala. Daca casele de presa cred ca aruncantul in cititori cu carti, Dvd-uri sau mai stiu ce, este o solutie de supravietuire pe termen lung, se inseala amarnic.

Pe caldura asta, cred ca deja mi-a scapat si mie putin bata-n balta. Pana se mai racoreste, dati print si de la capat!

Similar Posts:

4 recommended
comments icon0 comments
0 notes
264 views
bookmark icon

Write a comment...