Default

De la filosofie la fabricat hârtie manuală şi carte unicat

• Bookmarks: 3332


Interviul cu prof. univ. dr. Ion Bănşoiu, directorul editurii Paideia şi, cu permisiunea dumisale, „producător” de hârtie manuală şi artizan de carte unicat, este una dintre acele ocazii unice de a interacţiona cu un univers paralel şi greu accesibil: spaţiul cultural autentic în care arta şi meşteşugurile de mult uitate trasează conturul valorilor veritabile, nealterate de pixelii modernităţii digitale. Bărbat trecut de prima tinereţe, dar plin de energie şi jovialitate, profesorul Bănşoiu este acea reflexie a unui veac în care cultura învârtea mersul istoriei.

Titi Amzăr: Domnule profesor, cum v-a venit ideea să treceţi de la filosofie la fabricarea manuală a hârtiei şi la legătorie de artă?

Prof. univ. dr. Ion Bănşoiu: Pentru mine a fost aproape natural. Pentru că gestul acesta pe care l-am făcut ţine de un anumit tip de reflexie cu privire la trecerea la un nou tip de cultură, la felul cum vor evolua editurile – de la ceea ce înseamnă o editură la cum va arăta cultura scrisă. În principiu este evident că, în zilele noastre, cartea va deveni un mijloc de celebrare a ideilor sau textelor sacre şi oamenii vor păstra, în genere în biblioteci, cărţi preţioase, cărţi obiect, cărţi care să-i bucure şi pe care să le poată lăsa moştenire, cărţi care să fie o investiţie sufletească, o valoare oricând – bine schimbată. Este evident că a trecut perioada iluministă, în care a explodat transmiterea culturii prin carte către masele de oameni. Trăim o cu totul altă epocă.

Trăim un moment de confluenţă între cultura tipărită şi noile tipuri de media…

Cei care sunt mai specializaţi în această direcţie discută deja despre o nouă realitate şi despre trecerea la un nou tip de cultură. Cum înainte cărţile, de pildă, consemnau ceva, fiind făcute de copişti, nu se putea vorbi despre o adevărată cultură scrisă, ci mai cu seamă de una manuscriptică. Cărţile conţineau de multe ori texte sacre, foarte preţioase – nu uitaţi că se sărută şi acum Evanghelia, ca obiect, în biserică! Există o reverenţă – cartea, ca şi icoana, poartă însemne speciale. Sigur că intervenţia puternică a ideologiei iluministe a schimbat radical viziunea cu privire la carte, iar industria cărţii a făcut posibilă o bibliotecă în fiecare casă. Dar asta nu înseamnă că lucrurile vor sta etern aşa. Eu chiar mă aştept ca odată cu schimbul acesta între generaţii pe care-l trăim, să se producă şi o puternică renunţare la cartea scrisă.

Noi, în genere, suntem o editură academică care colportează ştiinţa şi cercetarea savantă, texte clasice, valori certe – şi acest gen de carte cred eu că va putea să ne populeze în continuare bibliotecile, fără teama de a se demonetiza. În principiu, am făcut trecerea către cartea foarte frumoasă şi foarte preţioasă, care va merita să-şi ocupe locul în bibliotecă şi care va deţine un anumit conţinut literar. Altfel, informaţia se dublează la fiecare cinci ani şi nu este deloc sigur că aceasta va putea fi reprodusă pe hârtie. Pe fondul acesta, noi ne-am gândit să facem cărţi frumoase şi am trecut la treabă plecând chiar de la fabricarea suportului principal, care este hârtia. Ne-am apucat şi am învăţat tehnicile de intervenţie manuală pentru legătorie, tehnicile tipografice clasice – vechi. Şi cred că putem spune că am ajuns la un anumit nivel. Lucrăm cu legători bătrâni de la care învăţăm, iar la rândul nostru îi învăţăm şi pe oamenii tineri să facă.

Putem spune că am început să edităm biblioteci întregi – cu suport cu tot. Vă spun asta pentru că o editură trebuie să fie în primul rând un prescriptor – trebuind să certifice valorile pe care le împarte. Altfel rămânem doar la nivelul de intermediar între autor şi cititor. De foarte multe ori, un intermediar neglijent, ţinând cont de faptul că de foarte multe ori editurile nici nu fac o corectură temeinică a textelor autorilor. După cum spuneam, în principiu, noi recomandăm anumite cărţi, lucrări excepţionale. Însă, asta nu înseamnă că facem numai asemenea tipuri de carte. Avem în portofoliu toate tipurile de carte. Problema noastră principală este că trebuie să reintroducem cartea în orizontul lucrurilor frumoase care ne întâmpină. Pentru că este un obiect care merită măcar admirat vizual… Din recunoştinţă şi din nostalgie. Altminteri, strict ca şi obiect funcţional, cartea îşi va pierde din atribuţii în viitor.

Domnule profesor, puneţi mult suflet când vorbiţi despre frumuseţea cărţii tipărite. Însă, nu trebuie să uităm că însăşi comunicarea, scrisă sau orală, suferă transformări structurale. Tinerii citesc doar punctual şi au ajuns, din cauza Internetului, să comunice păsăreşte, prescurtat.

Specialiştii evidenţiază că ne îndreptăm chiar spre un alt tip de oralitate şi spre renunţarea la acumularea de cunoştinţe prin lectură directă. Însă, nici şcoala şi nici părinţii nu mai sunt interesaţi să-i ajute pe copii să acumuleze o cultură generală directă, prin lectură. Copiii nu mai citesc decât la sugestie, la nevoie sau presaţi şi, nu în ultimul rând, citesc mai bine de pe monitor decât de pe hârtie. Nu condamn acest obicei al folosirii computerelor, pentru că şi eu lucrez textele direct pe computer. Modelul acumulării de cunoştinţe prin lectură a fost înlocuit astăzi de modelul acumulării episodice, prin intermediul televizorului sau al Internetului. Va mai dura ceva timp până când cultura se va recristaliza în formele sale valorice.

Este o diferenţă evidentă între cartea „de duzină” şi cartea obiect. Bănuiesc că raportul se păstrează şi în ceea ce priveşte preţul… Valoarea costă.

Evident, aceste cărţi nu sunt pentru orice buzunar. Numai acumulările de entuziasm din tinereţe se fac pe burta goală!… Lucrurile frumoase şi de valoare s-au făcut, pe parcursul întregii istorii, cu bani. Ne adresăm în general colecţionarilor şi oamenilor care apreciază acest gen de carte document.

Aţi pregătit o serie de tineri în aceste tehnici manuale de imprimare şi legătorie. Să înţeleg că ţineţi cu dinţii de ei?… Nu neapărat… Mă bazez pe faptul că nu cred să mai existe un al doilea nebun, care să se apuce de lucrurile astea atât de complicate.

Spuneţi-mi mai multe despre cealaltă activitate – fabricarea hârtiei manuale…

Aceste cărţi frumoase aveau nevoie de un anumit tip de hârtie care astăzi nu se mai produce decât manual şi izolat. Fabricarea hârtiei este, după cum ştiţi, complet industrială. Fabricăm manual nu un singur tip de hârtie, ci o colecţie întreagă, cu texturi şi culori diferite, cu adaos de cânepă şi alte materiale, cu inserturi de foiţă de argint. În fine, este o activitate manufacturieră destul de complicată. Un meşteşug şi o artă…

Când aţi început să produceţi manual hârtie?

Acum patru ani. M-au impresionat meşteşugarii cehi de hârtie pe care i-am văzut la lucru, într-o vizită. Cehii şi-au păstrat multe din vechile meşteşuguri pe care le fac şi astăzi foarte bine, având şi o sensibilitate proprie faţă de artă. Şi am încercat să facem şi noi acest lucru aici, cu oameni care au un mod de a fi, să-i spun aşa, foarte rudimentar. Este nevoie, evident, şi de un spirit practic pentru a căpăta deprinderile necesare acestei activităţi şi pot să spun că aceşti oameni au făcut paşi extraordinari. Sunt oameni care nu dovedeau nicio înclinaţie artistică, dar care au ajuns să facă astăzi lucruri foarte frumoase.

Unde aveţi amplasată „moara de hârtie”?

Am o casă în vecinătatea Bucureştiului şi acolo am instalat nişte „utilaje” manuale, prese, care ne ajută să fabricăm hârtia. N-aş spune că avem propriu zis o „moară de hârtie”. Ne gândim să o modernizăm un pic pentru că, momentan, este o activitate eminamente manuală, iar acest lucru nu ne permite să producem pe zi decât o cantitate foarte mică de hârtie.

Cerere există pe piaţă, zic eu. Cea mai mare parte a hârtiei manuale se importă.

Este adevărat, însă trebuie să vă spun că marea parte a „hârtiei manuale” importate este de fapt produsă semi-industrial. Este de fapt o imitaţie a hârtiei manuale. Sunt foarte puţini cei care fabrică cu adevărat manual hârtie. Iar preţul acestei hârtii, făcută exclusiv manual, este destul de piperat. Este şi normal, la cât chin este să o fabrici. Noi facem hârtie manuală exact „la mână” şi, mai mult decât atât, facem cărţi din această hârtie – lucru pe care nu ştiu câţi îl mai fac… Sper că toţi acei oameni sensibili care au aplecare asupra acestor cărţi de valoare, să aprecieze în continuare efortul nostru. Cultura adevărată este capital intensiv şi nu dă înapoi…

Similar Posts:

3 recommended
comments icon0 comments
0 notes
332 views
bookmark icon

Write a comment...