În urmă cu numai două decenii, probabilitatea de a avea acces imediat la surse de informare complexe, multiple și dinamice era un scenariu fezabil doar în laboratoarele IT sau în speculațiile filosofice ale neofiților visători. În urmă cu un deceniu, motoarele de căutare începeau să răspundă, mai mult sau mai puțin stângaci, întrebărilor internauților care le apelau ca surse de documentare. Azi, se spune că nu există lucru pe care să nu-l poți desluși sau învăța de unul singur, însă nu mai este vorba doar despre Internet. Tehnologia a făcut pași mari și a coborât printre oameni. Cei care privesc spre mâine spun că acesta este doar începutul.
De la Gutenberg citire
Democratizarea tehnologiei este o sintagmă care se referă la procesul prin care tehnologia devine rapid accesibilă cât mai multor oameni. Mijloacele tehnologice evoluate nu mai sunt apanajul unei entități specializate și nu mai reprezintă un privilegiu condiționat de potența financiară sau apartenența la o categorie specializată. Noile tehnologii au venit la pachet cu experiențe de utilizare îmbunătățite care au potențat rapid utilizatorii obișnuiți, al căror acces era astfel de produse și servicii era limitat și condiționat de factori separatori insurmontabili. Democratizarea tehnologiei a condus la crearea accesului la scară mare la produse tehnologice sofisticate, dar și la posibilitatea participării directe a utilizatorilor în procesul de dezvoltare și îmbunătățire a noilor tehnologii și a produselor care le însoțesc. Rata accelerată a inovației și cererea entuziastă a noilor utilizatori conștientizați este asociată cu apariția rapidă de produse din ce în ce mai accesibile și din ce în ce mai ușor de folosit. Procesul este unul continuu, și angrenează o mulțime de paliere- de la explozia producției de serie, până la procesele de digitalizare care au devenit opțiuni standard.
Thomas Friedman, jurnalist american recompensat cu premiul Pulitzer, susține că globalizarea a venit la pachet cu democratizarea tehnologiei, finanțelor și a informației. Totuși, dintre cele trei, tehnologia a jucat rolul critic în emergența acestei paradigme. Saltul tehnologic a facilitat expansiunea rapidă a accesului la informații și instrumente de lucru specializate, iar acest lucru a schimbat radical și ireversibil modul în care oamenii privesc acum acest proces.
Sociologii compară transfigurarea recentă cu cea asociată inventării presei de tipărire. Și atunci, și acum, s-au petrecut schimbări majore, care au schimbat cursul istoriei. În ambele situații, a fost vorba despre crearea posibilității de a transmite rapid informația și de a o propaga și multiplica prin intermediul producției de serie. Ambele exemple sunt citate ca forțe de democratizare fără precedent, datorită impactului social pe care l-au provocat.
Secrete la vedere
Inovația este noua monedă de schimb a unei oricărei economii care se vrea performantă. Inovația atașată tehnologiei, transpusă în produse ce reușesc să aibe impact la scară globală este premisa strategică în vogă pentru atingerea succesului. Abordările de produs nu mai urmează în mod necesar drumul convențional. Pionierii noilor tehnologii digitale își extrag resursele din sisteme colaborative, menite să creeze surse de lucru deschise, care să alimenteze cu instrumente accesibile noua generație de antreprenori inovatori. Una din teoriile care stau la baza dezvoltării de produse cu caracter disruptiv mizează pe o abordare izolată a procesului. Confidențialitatea proceselor de cercetare și informațiilor derulate până la închiderea completă a demersului, dar și mult după aceea, fac obiectul unor clauze contractuale ce nu lasă loc de interpretări și abateri pentru cei angajați în proiect. Este abordarea asociată corporațiilor care-și dezvoltă noile produse în spatele ușilor închise, exercitând un control absolut asupra fiecărei intervenții asupra caracteristicilor, designului și funcționalității produsului pe care-l creează. Exemplele de reușite răsunătoare născute de pe urma sistemelor colaborative deschise vin să chestioneze și chiar să contrazică strategiile de dezvoltare corporatistă de produs. Este o strategie care are succes doar pe termen scurt, susțin noii lideri ai tehnologiilor digitale. Corporațiile merg pe un drum limitativ, care îngrădește spiritul inovator și eșuează în răspunsul pe care-l oferă într-un final utilizatorilor, care nu-și simt rezolvate nevoile în mod real. La polul opus, sursele deschise de creare de software și hardware angajează în procesul de cercetare și dezvoltare participanți care vin deopotrivă din rândul experților și amatorilor. Comunitățile de lucru sunt eterogene și accesibile în felul în care spațiile ce păstrează o abordare tradițională de lucru nu vor reuși niciodată să fie. Colaborarea și interacțiunea și spiritul deschis sunt ingredientele care creează un proces de lucru care duce explorarea și experimentarea dincolo de limitele aparente ale imaginației.
Sursele deschise, oxigen pentru inovație
Procesul creativ în laboratoarele unde se pun la cale tehnologii noi, care să le simplifice pe cele deja existente și să le facă accesibile unei mase cât mari de utilizatori pornește de la o idee simplă. Fondatorii acestor proiecte își propun, în fiecare demers, să rezolve sau să simplifice un proces tehnologic cu care au de-a face, în mod curent utilizatori specializați, dar mai ales utilizatori obișnuiți. Fie că e vorba de o chestiune cu caracter comercial sau de una foarte personală, start-up urile angajate în mișcarea de democratizare a tehnologiei încearcă să ducă lucrurile într-o altfel de zonă, atât în ceea ce privește premisa, dar mai ales în abordarea procesului și rezultatului. Peter Semmelhack, fondator al Bug Labs, atunci când a fost invitat să povestească despre esența procesului creativ și traseele de inspirație ale echipei sale, a punctat câteva aspecte cât se poate de explicit.
„În corporații, să fii creativ e un must. Acolo există departamente întregi de creație, cercetare și dezvoltare care-și încep ziua de lucru cu această mantră. Ideea e că, în opinia mea, e un pic ciudat să-ți propui să fii creativ și mai ales inovator de la ora 10 la 18, nu mi se pare firesc deloc, ba aș zice că-i un pic inuman. Nu contest că perseverența din orele alea de lucru prestabilite, în care trebuie să livrezi un cuantum anume de idei și rezultate, este neapărat cel mai rău lucru. Ideile pot veni și așa, disciplinat, perseverent, procedural, dar cred că nu e ca și când ai apăsa un buton și gata, ideile vin. În ceea ce mă privește, ideile îmi vin în cele mai neașteptate situații și locuri. De exemplu, merg pe stradă și o persoană sau o situație altminteri banală și foarte uzuală îmi atrage atenția. De-aici începe povestea, prin observare și punctare a unor detalii atât de evidente, dar în fața cărora suntem anesteziați de inerția obișnuinței.”
Declarația făcută cu lejeritate de Semmelhack, deși poate părea superficială și anecdotică, surprinde, în cel mai simple cuvinte, spiritul și stilul ce alimentează imaginația noilor creatori de tehnologie disruptivă. Disruptiv este un atribut foarte la modă acum, și acolo unde apare, se generează un val imens de așteptări în privința schimbărilor anticipate. A fi disruptiv nu este însă în mod necesar un model de business pentru cei preocupați de democratizarea tehnologiei. Sau, mai corect, nu este premisa apriorică de la care se pleacă.
Schimbare = recontextualizare
Metabolismul marilor organizații funcționează după un model bine structurat, sensibil la inovație în doze atent controlate. Este un mod de ființare ce nu-și permite abateri majore în abordarea procedurilor, menit să păstreze monolitul de tip corporatist într-o zonă sigură și previzibilă. Tehnologiile disruptive le-au luat cumva prin surprindere, punându-le în fața unei realități de care erau conștiente, dar pe care n-o creditaseră într-atât încât s-o ia în considerare în strategiile care ar fi trebuit să aibă caracter inovator. Democratizarea tehnologică este apanajul organizațiilor mici, care au creat un val de schimbare care a schimbat ireversibil modul în care oamenii interacționează și percep sistemul de consum. Deși multe corporații s-au clătinat de-a lungul ultimilor ani, slăbite de încetineala pe care au arătat-o într-un moment în care lumea începuse să se miște după altă viteză, niciuna nu a clacat definitiv. Prudența și-a făcut însă loc, căci, indiferent de cât de gigantică este mărimea și poziția, nicio organizație ce-și subliniază tradiția pe blazon nu vrea să aibă de-a face cu efectele a orice ar putea fi disruptiv. Evanghelizarea masivă purtată de aparent micii lideri ce-și propun să schimbe lumea și care lucrează cu entuziasm la democratizarea tehnologiilor este o realitate care a schimbat semnificativ scenariile de consum. Consumatorii nu se mai simt captivi și nici dependenți de marile structuri. Start-up-urile se simt încurajate de accesibilitatea noilor tehnologii și nu mai sunt intimidate de poziția marilor organizații. Este o lume în schimbare, în care există soluții alternative, potrivite fiecărui participant dornic să exploreze și să adopte abordări excentrice, dar care dau prioritate simplității și accesibilității. Ceea ce e disruptiv acum va deveni, inevitabil, mai devreme sau mai târziu, loc comun. Necunoscuta incomodă, și anume viteza cu care se va propaga următorul val de schimbare, nu lasă însă loc de prea mult timp de meditație