Euro Business Group – de la zero la cinci milioane de euro în 13 ani
Print Romania 
• Bookmarks: 8
1406
Off-road poligrafic cu dublă tracțiune: ambalaje și export
Euro Business Group este o afacere pornită de la nimic și care a ajuns în 13 ani la o cifră de afaceri de mai mult de cinci milioane de euro. Este o afacere condusă de doi soți care se completează și se susțin reciproc. Este o afacere caracterizată de un dram de aventură, așa cum este și Niculae Negre, Chief Executive Officer la Euro Business Group. De ce spun acest lucru? Pentru că este pasionat de off-road, participând ca pilot la competițiile naționale de acest gen.
Dan CĂLIN
De unde ați plecat, de la ce și unde ați ajuns?
Pentru că lucram în domeniu ca angajat și pentru că îmi plăcea foarte mult, dar nu îmi mai plăcea cum eram tratat la firma respectivă, am hotărât în anul 2002 să înființez împreună cu soția mea Euro Business Group. Pentru început, am funcționat ca agenție de publicitate, dar după trei luni ne-am dat seama că nu ne puteam baza pe niciun furnizor pentru că nu se țineau de termenele de predare convenite de comun acord. Deoarece pentru mine cel mai important lucru în afaceri este să îți respecți cuvântul, am decis să ne utilăm cu tehnologie pentru a deveni producători. Așa că până la sfârșitul anului aveam tipografie, după o investiție de 150.000 de euro. Am achiziționat echipamente strict pentru realizarea de tipar comercial, mai exact formularistică, adică ceea ce făceam atunci. Totul a fost organizat la parterul casei în care locuiam cu familia.
Cel mai important lucru pentru mine a fost întotdeauna faptul că soția m-a susținut. Fiind parteneri egali în afacere, ne completăm foarte bine pentru că eu mă ocup de partea de vânzări, iar ea de relația cu băncile, statul și toate problemele administrative din societate. Atunci am riscat totul: am vândut ceea ce aveam pentru a cumpăra echipamentele, băncile nefiind dispuse să susțină o afacere aflată la început. De aceea, a contat foarte mult susținerea pe care am avut-o din partea soției, în condițiile în care se născuse deja primul copil dintre cei trei pe care îi avem acum. A fost greu, dar având contractele de servicii semnate trebuia doar să ne luăm mașinile cu ajutorul cărora să le putem realiza. Unul dintre clienții cu care semnasem deja era Dacia – Groupe Renault pentru care trebuia să le realizăm toată formularistica, foile cu antet, cărțile de vizită, mapele etc.
Apoi lucrurile s-au dezvoltat într-un ritm foarte alert, culminând în anul 2004 cu începerea construcției primei noastre hale de producție pe terenul pe care suntem și astăzi. Astfel că, în anul 2005, ne-am mutat într-un spațiu cu o suprafață de 2.500 mp în care am avut tot ceea ce ne trebuie, de la utilități până la echipamente. Tot atunci am mai achiziționat utilaje, intrând pe format mare, 70×100 cm. Primele șase luni au fost grele pentru că am trecut de la o tipografie mică de la parterul unei case la o hală completă, de la 15-20 de angajați la 50, de la nicio datorie la rate la bancă. Dar ne-am dezvoltat și până în anul 2008 toate lucrurile au mers foarte bine, lucrând cu clienți din ce în ce mai mari.
În 2008, atunci când a început criza mondială, ne-am dat seama că tiparul comercial se află pe o direcție foarte greșită, mai ales în țara noastră unde firmele au tăiat tot bugetul dedicat acestui segment. Deodată nu mai livram două-trei tiruri de formularistică pe săptămână. Atunci ne-am gândit că nișa ambalajelor este una bună care merită încercată. Am avut surpriza plăcută ca la sfârșitul anului, după ce am adus utilaje noi pentru acest segment, să semnăm contracte cu firme importante pentru producția de ambalaje. În anul 2010 ne-am dat seama că nu mai avem loc de nimic în hală și că totul este prea aglomerat. De aceea, la începutul acelui an am aplicat cu un proiect la fondurile europene. Din păcate, doar am pierdut timp și bani cu acest proiect și nu am realizat nimic.
Așa că, doi ani mai târziu, ne-am decis să construim fără fonduri europene o nouă hală cu o suprafață de 3.500 mp, cu bani dintr-un credit bancar. În vara lui 2012 am demarat lucrările. În prima lună din anul trecut cele două nivele destinate producției, parterul și etajul, au fost gata, așa că, în februarie, am început să lucrăm aici. Proiectul a costat aproape patru milioane de euro și a inclus și echipamente pentru realizarea de ambalaje, nu doar construcția. Și în viitor vom investi tot pe segmentul ambalajelor.
Aveți deja proiecte pe care le vizați pentru viitorul apropiat și mediu?
Anul acesta vrem să mai construim o hală de 500 mp în continuarea celei existente, unde vom instala utilaje pentru producția de cutii rigide. Am fost deja în Italia să vedem echipamentele, iar pentru ambalaje dedicate industriei farmaceutice vom semna contractul, în curând, pentru o mașină de la Bobst. Iar acestea sunt proiectele pe care vrem să le realizăm până în aprilie. În plus, avem în lucru un proiect pentru accesarea de fonduri structurale în valoare de cinci milioane de euro pentru o linie nouă și completă de ambalaje. Este aproape finalizat, așteptăm doar ca statul român să anunțe domeniile și să publice procedurile. Datorită acestor proiecte vom ajunge, probabil, până la sfârșitul acestui an de la 120 de angajați cât avem acum la 150. Iar dezvoltarea poate continua pentru că mai avem 5.000 mp de teren în curte pe care putem construi dacă vom avea nevoie.
Cu aceste investiții noi vizați și exportul?
Da, acesta este obiectivul lor. În prezent exportăm, direct sau indirect, maximum 20% din producție și ne-am propus ca în următorii doi-trei ani să ajungem la un procent de 50%.
Avem loc pe piața externă?
Avem loc doar în anumite condiții foarte stricte. Nu poți face export dacă nu ești capabil să faci față unui audit foarte riguros.
Care este relația actuală cu Dacia – Groupe Renault și cât din bugetul lor ajunge la Euro Business Group?
Pentru Dacia – Groupe Renault tipărim manualele tehnice de utilizare a mașinilor pentru cinci fabrici din Europa, care exportă în 47 de țări. În trecut, până acum doi ani, toată formularistica și materialele de marketing se tipăreau tot la noi. Dar am renunțat la ele în favoarea altor tipografii din cauza politicii lor de a nu fi dependenți atât de mult de un singur furnizor.
Cum sunt împărțite activitățile în cifra de afaceri a companiei?
În prezent, cartea aduce aproximativ 30% din cifra de afaceri, ambalajele 50% și restul sunt tot felul de alte lucrări. Avem tehnologie pentru orice tip de lucrare ce poate fi realizată într-o tipografie. Avem mai mult de 100 de echipamente care, în medie lunară, lucrează 16 ore/zi. De aceea am ajuns la o cifră de afaceri de peste cinci milioane de euro anual.
Din ce domenii vin cele mai multe lucrări?
Cea mai mare susținere vine din segmentul bunurilor de larg consum (producători de vin și sucuri, dar și furnizori pentru lanțuri de magazine), urmat de cel auto, farmaceutic și cosmetică.
Care este aportul companiei la designul ambalajelor pe care le produceți? Le proiectați dumneavoastră sau vine clientul cu proiectul?
În general, clientul vine doar cu o machetă a produsului și vrea de la noi să-i realizăm proiectul. Tot pentru a-i servi mai bine, ultima achiziție de echipamente a fost un router Zund G3 pentru mockup-uri. Clientul vrea să vadă înainte cum va arăta ambalajul respectiv pentru a face modificările pe care și le dorește. Tot în acest sens, vom achiziționa în foarte scurt timp un printer digital de 1,6 metri lățime și un proof digital A0. Așa vom putea să-i arătăm clientului produsul final. Sper ca în luna martie să vină și softul ce realizează simulări 3D ale ambalajului respectiv pe care le vom trimite clientului prin e-mail pentru a câștiga timp. În plus, noile mașini ne vor ajuta să realizăm și proiectele mici unde sunt solicitate zeci de cutii. Aceste proiecte sunt și o tehnică modernă de vânzare prin care clientul ne testează capacitățile de lucru cheltuind bani puțini pentru a se asigura că la final totul iese perfect.
Cum reacționați la comenzile pe care nu le puteți realiza?
Din punct de vedere tehnologic nu avem o astfel de problemă. Nu a venit nicio comandă pe care să nu avem cu ce să o realizăm. Astfel de probleme apar doar atunci când termenul de execuție este foarte mic. La acestea renunțăm pentru că nu vrem să fim neserioși în fața clientului stabilind un termen de livrare și nerespectându-l.
Cum stați cu plățile și cu încasările?
Datorită unui management foarte eficient creat de asociata mea, pe acest segment nu am avut niciodată vreun incident de plată. Una dintre prioritățile noastre este aceea de a ne plăti furnizorii și datoriile la stat. Dar acest lucru nu înseamnă că suntem tratați la fel de unii dintre clienții noștri. Am avut și noi parte de unii care nu ne-au plătit pentru că firmele au intrat în faliment. De societăți neserioase nu prea am avut parte datorită unui sistem de verificare a clienților noi foarte bine pus la punct. Iar acest lucru se vede în procentul de sume neîncasate care, în ultimii trei ani, a fost de 0,006%. În primul rând, nu lucrăm cu un client care nu vrea să plătească prima lucrare în avans. În al doilea rând, obținem informații despre ei din patru surse și nu începem colaborarea până nu primim ok-ul din toate cele patru direcții.
Vinovatul principal pentru starea în care se află economia și plățile din țara noastră este statul român care guvernează într-un stil mafiot. Dacă am fi adoptat nu sistemul german de compensare a plăților, ci măcar pe cel francez, nu italian cum am făcut, poate că lucrurile ar fi stat foarte bine. În plus, dacă statul și-ar plăti datoriile către furnizori în maximum 60 de zile, cu siguranță că și mediul privat s-ar regla în acest ritm. De exemplu, routerul a fost achiziționat cu fonduri Minimis, iar noi l-am plătit în septembrie 2014 și am primit banii de la stat în februarie 2015.
Problema nu o constituie termenele de plată tot mai mari, ci încasările care se fac tot mai greu. Noi acum avem lucrări în piață, predate clienților noștri, care așteptăm să fie plătite, în valoare de 3,5 milioane de euro. De aceea, am fost nevoiți să accesăm o linie de credit substanțială pentru a putea susține acest efort financiar și pentru a ne plăti furnizorii.
Aveți vreun regret legat de industria din care faceți parte?
Am unul singur: nu înțeleg de ce noi, tipografii, nu suntem uniți, așa cum sunt, de exemplu, producătorii de carton. Noi ne faultăm pe unde ne prindem. De ce nu înțelegem că ar trebui să ne întâlnim și să stabilim strategii comune și direcții în care să ne îndreptăm. Poate cea mai mare greșeală care se face în piață este să ne vindem cât mai ieftin serviciile doar pentru a lucra ceva. Iar această situație trenează de mult timp. Când aceste prețuri nu sunt susținute de nici un calcul economic duc sigur la faliment. Aici ar trebui să existe acea normalitate și colaborare dintre noi.
Similar Posts:
0 comments
Share
Print
