Default

Fără patronat nici după 20 de ani, industria tipografică încă se piaptănă…

2010/04/27 at 11:47 pm Print Romania2010/04/27 • Bookmarks: 27521

Că nu avem o asociaţie profesională sau un patronat naţional al industriei tipografice, nici după 20 de ani de economie capitalistă, ştie toată lumea. Vorbesc de organizaţii funcţionale, recunoscute şi respectate de întreaga comunitate tipografică, care să mai şi facă câte ceva pentru această industrie. Tentative au fost, sunt şi nu contenesc să apară. Despre cât de necesare sunt aceste organisme pentru industria grafică românească şi despre cauzele care stau în spatele imposibilităţii de a le face funcţionale la nivel naţional, voi încerca să-mi dau cu părerea mai jos.

După cum spuneam, tentative de „strângere” a rândurilor industriei sub drapelul unui patronat au existat acum câţiva ani. Cine a încercat să constituie acest patronat evit să menţionez, asta pentru că detest profund apucăturile unor cetăţeni care confundă propriile interese şi „combinaţii” cu bătătura industriei. Am apucat chiar să văd acum ceva vreme cărţi de vizită împopoţănate cu titluri simandicoase de preşedinţi, vicepreşedinţi şi alte funcţii… De ce n-a funcţionat acest „patronat”? Probabil datorită faptului că lumea nu este atât de proastă pe cât credeau cei care au înjghebat această organizaţie şi pentru că o parte dintre cei care-l „conduceau” aveau o anumită reputaţie în piaţă, nu tocmai imaculată.

Nevoia de a avea un patronat n-a fost atât de stringentă, atâta timp cât industria tipografică locală a avut o preocupare cu mult mai importantă: aceea de a se ridica şi a creşte. Până la urmă nici nu mai contează – de ce sau pentru ce nu avem… Esenţial este că, astăzi avem o nevoie urgentă de un astfel de organism – patronatul. Şi chiar dacă mulţi dintre patronii şi managerii de tipografii consideră încă acest demers un moft, noua legislaţie ne împinge de la spate să avem organisme patronale ale industriei poligrafice. Nu unul, ci mai multe.

Aşadar, în conformitate cu noul context european, statul român a decis acum câţiva ani constituirea aşa-numitelor Comitete Sectoriale, organisme cu personalitate juridică, care cu rol determinant în elaborarea strategiilor de dezvoltare, legislaţiei muncii, profilurilor ocupaţionale şi a standardelor de pregătire profesională etc., la nivel de industrii şi sectoare economice. Din componenţa Comitetelor Sectoriale fac parte asociaţiile profesionale, sindicatele şi federaţiile patronale care reprezintă la nivel naţional interesele unei industrii sau sector. Iniţial, acum câţiva ani, Comitetul Sectorial care trebuia să reprezinte interesele industriei tipografice din România a fost constituit sub titulatura de Comitetul Sectorial „Mass-media, Edituri şi Tipografii”. Ce legătură au interesele tipografiilor cu cele ale televiziunilor sau a radiourilor, numai mintea celor care au „ouat” această idee poate şti… Cert este că, în urmă cu mai bine de un an, o minte mai limpede din guvern a sesizat incompatibilitatea acestor domenii şi a decis divizarea în două a Comitetului Sectorial: un comitet pentru mass media şi altul pentru tipografii şi edituri. Datorită lipsei organizaţiilor (sau a eligibilităţii lor), care compun aceste organisme, niciunul dintre cele două comitete sectoriale nu funcţionează nici astăzi. Pentru cel tipografic nu există nici asociaţie profesională şi nici patronate reunite într-o federaţie patronală, aşa cum scrie la lege. Despre sindicate, ar exista unul, însă sincer nu ştiu pe cine reprezintă, de vreme ce patronii din tipografiile românești n-au habar despre un asemenea organism.

Aparent, funcţionarea Comitetului Sectorial poate fi un fel de frecţie la picior de lemn. Lucrurile nu stau însă chiar aşa. Comitetul Sectorial se ocupă în egală măsură de aprobarea standardelor de pregătire profesională şi implicit de problema atestatelor profesionale. Vrem – nu vrem, trebuie să ne luăm soarta în propriile mâini pentru a nu descoperi mâine că nu ştiu ce cetăţeni şi organizaţii de apartament iau decizii strâmbe în numele industriei.

Anul trecut, la o întâlnire a unuia dintre cele două comitete sectoriale, la care am participat alături de directorul Colegiului Tehnic Media, pentru discutarea unor probleme care privesc învăţământul tehnic poligrafic, am avut neplăcuta surpriză de a fi pus în faţa unui fapt împlinit, ca urmare a iniţiativelor „sindicatului lucrătorilor din edituri şi tipografii” şi a unei asociaţii profesionale, care dorea să reprezinte atât interesele televiziunilor, radiourilor, editurilor, cât şi al tipografiilor. Împreună cu directorul Colegiului Media, am aflat că a fost aprobat Standardul de pregătire profesională pentru „tipăritor offset şi digital”… Stupoare şi indignare. Ce legătură are pregătirea unui maşinist offset cu cea a unuia care se ocupă de un echipament digital, nimeni nu a reuşit să-mi explice. Iar această monumentală inepţie poate deveni literă de lege, transpunând în programa de învăţământ tehnic poligrafic gărgăunii din nu ştie ce cap pătrat. În consecinţă, halal să ne fie!…

O altă chestiune sunt centrele de pregătire şi atestare profesională, înfiinţate de diferiţi cetăţeni care scot pe bandă rulantă certificate de atestare profesională în urma unor cursuri şi examene girate de nimeni nu ştie cine – cu siguranţă nu de industrie. Despre asta voi scrie un alt articol.

Lucrurile încep să se mişte, şi sper că în bine. O parte din tipografiile din Bucureşti şi Moldova au demarat deja acţiunea de constituire a unui patronat care va fi anunţat la începutul lunii viitoare, şi după câte am aflat din surse din interiorul Asociaţiei Tipografilor din Transilvania, şi la Cluj au început pregătirile pentru un alt patronat. Nereuşind să-şi impună la nivel naţional asociaţia profesională (ATT), poate vor avea mai mult noroc cu patronatul. Mă bucură deopotrivă cele două iniţiative, în urma cărora sper să concretize o viitoare federaţie patronală, relevantă ca acţiuni la nivel naţional.

Până atunci însă vă doresc să daţi print şi de la capăt!…