Default

Fuziunea Heidelberg – Manroland nu a fost decât Visul unei nopţi de vară

• Bookmarks: 381


Judecând această poveste de’a “uite fuziunea – nu e fuziunea” prin intermediul unui simplu clipping de presă, în care am inclus cele mai bune publicaţii specializate pe domeniul industriei grafice, reiese că subiectul a fost mediatizat cu foarte multă discreţie.

Este curios de ce presa germană de specialitate, dintre care o amintesc doar pe cea mai puternică Deutscher Drucker, care are cu siguranţă surse de informaţii la toate nivelurile industriei producătoare de echipamente tipografice, a preferat să preia în treacăt ştirile aruncate în piaţă de agenţii de presă precum Bloomberg sau Reuters sau să citeze articole apărute în alte publicaţii precum Manager Magazin sau Handelsblatt. Faptul că a ales această cale şi nu s-a hazardat în propriile anchete sau analize spune multe despre mediul tensionat în care s-a desfăşurat negocierea fuziunii dintre Heidelberger Druck şi Manroland. Ca atare, judecând atent evenimentele întâmplate în vara şi toamna acestui an şi mai ales modul cum informaţiile legate de negocieri au apărut şi cum au fost tratate de presa de specialitate, putem încerca să emitem două ipoteze, fiecare valabilă.

Prima ipoteză, legată de această “silenzio stampa” a presei, ia în calcul condiţiile extreme de confidenţialitate pe care le impun negocierile de acest nivel şi mai ales mizele rezultatelor. În acest caz, nici oamenii implicaţi în procesul negocierilor de la Heidelberg şi nici cei de la Manroland nu îşi puteau asuma greşeala de a “călca primii pe bec” dând presei informaţii care puteau afecta negativ evoluţia discuţiilor dintre cele două companii. Sau, de ce nu, puteau atrage anumite repercusiuni legale în funcţie de condiţiile de confidenţialitate stipulate mai mult ca sigur în protocolul negocierilor. Pe de altă parte, nici presa de specialitate nu îşi putea asuma riscul de a pune într-o lumină proastă cei câţiva responsabili de la vârful celor două mari companii, cercul celor care ştiau detaliile negocierilor fiind destul de restrâns.

Cea de-a doua ipoteză emite o altă teorie, care caută să găsească răspunsuri nu la cei doi lideri ai industriei de print implicaţi ci la cel de-al treilea cel care după toate probabilităţile a fost dirijorul acestor negocieri: acţionarul Allianz. Chiar dacă această teorie poate părea la prima vedere că musteşte de obsesia “teoriei conspiraţiei”, mă încăpăţânez să o consider ca fiind placa turnantă a întregului episod legat de fuziune. Numai dacă luăm în calcul faptul că primele zvonuri legate de negocieri au ieşit la rampă în newsletter-ul unei agenţii de analiză bursieră şi financiară, Platow Brief şi nu într-o publicaţie de print precum Deutscher Drucker, devine clar că jocul de presă l-a avut atât ca generator cât şi ca beneficiar pe Allianz. Am convingerea că întreg showul mediatic, în spatele căruia întrezăresc strategia “picăturii chinezeşti”, l-a avut ca orchestrator pe acelaşi Allianz. La cele expuse mai devreme, trebuie neapărat să amintim finalul cu tente dramatice care a pus stop fuziunii. Un deznodământ care s-a produs într-un stil care nu are nimic în comun cu evoluţia foarte discretă a negocierilor, realizat printr-o “lovitură de presă” dată la începutul lunii octombrie, atribuită aparent lui Manroland, prin intermediul unui articol extrem de critic la adresa lui Heidelberger Druckmaschinen publicat în Handelsblatt.

Aşa cum ne-am obişnuit de mai bine de două luni, afirmaţiile dure exprimate în articolul amintit nu aveau la bază afirmaţiile vreunui responsabil Manroland, ci surse anonime. Totodată, nici chiar în acest context, în care Heidelberger este transformat în ţapul ispăşitor al eşecului fuziunii acuzaţie motivată de cifrele “dezastruoase” evidenţiate de raportul financiar trimestrial dat publicităţii de acesta la începutul lunii octombrie, managementul celor doi producători germani nu consimt să facă vreo declaraţie concretă. Pentru a-mi face “jobul” de jurnalist până la capăt, îmi permit să pun o întrebare aceloraşi anonimi pe care s-au bazat ştirile din presă: cum este posibil ca după aproape trei luni de negocieri, în care, probabil, s-a despicat firul în patru la masa tratativelor, s-a analizat fiecare centimă şi fiecare colţişor cu active şi pasive, s-au făcut planuri de reduceri comune de personal şi chiar de închidere a unor facilităţi de producţie, s-au analizat pieţe şi tot ceea ce privea viitorul noii entităţi formate, cineva (oricine ar fi el) să aibă o reacţie de începător în ale businessului dând vina pe celălalt partener? Este o copilărie să încerce cineva a ne face să credem că acei manageri de top level s-au întâlnit timp de mai multe luni fără să ştie cu exactitate situaţia financiară a celuilalt…

În rest, daţi print şi de la capăt!…

Similar Posts:

3 recommended
comments icon0 comments
0 notes
81 views
bookmark icon

Write a comment...