1482
de Radu Mihai
Modelul economic al anilor recenți are la bază afirmația că trebuie să facem mai mult cu mai puțin. A creat frustrare pentru cei mai mulți dintre noi, dar a sfârșit prin a fi acceptat. Cu toate acestea generează paradoxuri care sunt greu de explicat. Seduși de invazia utilizatorilor în lumea virtuală, companiile de media, furnizorii de conținut și advertiserii s-au aruncat cu capul înainte în mediul online sperând că banii vor curge direct proporțional cu numărul de click-uri al miliardelor de vizitatori zilnici. Primele rapoarte au dezamăgit crunt. Publicitatea livrată de internet este mult mai mică decât cea livrată de media scrisă în anii de dinaintea recesiunii. Fenomenul este, deocamdată, observat la vârful piramidei. New York Times, Wired sau publicațiile Ringier au tras primele semnale de alarmă, publicând statistici care pun într-o lumină difuză încasările generate de mediul online. Într-o tranziție tot mai evidentă către consumul informației pe ecrane mai mici, mesajul publicitar nu și-a găsit ambalajul adecvat. Pare surpinzător, dar cu cât accesul este mai liber, cu atât banii se strâng mai greu. “Gratis-ul secolului 21 este diferit de gratis-ul secolului 20. Undeva, în tranziția de la atom la biți, un fenomen pe care credeam că l-am înțeles s-a transformat. Gratis a devenit gratis,” spune Chris Anderson, editorul Wired, una din publicațiile care a gestionat cel mai bine mix-ul dintre prezența online și cea pe suport tipărit. Modelul economic al secolului trecut avea în centru un om de afaceri care nu făcea niciun pas fără a (se) întreba: ce câștig fâcând acest lucru? Prezentul este din ce în ce mai mult dominat de antreprenori pentru care prima întrebare este: ce am de oferit? Îi desparte felul în care privesc libertatea*. ☺
*free(lb engleză) = liber, gratuit
Similar Posts:
0 comments
Share
Print
