Analiza

Lumina vine în tiraje personalizate

• Bookmarks: 13504


Situat la punctul de întâlnire al artei cu designul de obiect, fiecare dintre corpurile de iluminat ale Ancăi Fetcu are în spate un tâlc și o poveste. Totuși, în nișa unde a hotărât să se aventureze, ideile îndrăznețe depind de soluții tehnice pentru a căpăta materialitate.

Deși are o fire înclinată spre artă, Anca Fetcu este departe de a se înscrie în clișeul artistului visător și excentric. Discursul ei este coerent și exact, dezvăluind un spirit cât se poate de practic. Creează obiecte de iluminat cu un mesaj și o filosofie, dar stăpânește totodată demersul tehnic din spatele lor. Probabil sintagma care o surprinde cel mai bine este cea de artist tehnician, calificare pe care a punctat-o, de altfel, încă din perioada liceului și a extins-o în anii universitari, când s-a specializat în designul de produs. A avut expoziții pe plan local, însă a participat și la festivaluri de design europene cu tradiție.

Drumul anevoios spre profesionalism

Satinice, un tip de plexiglas sablat, este materialul din care sunt create obiectele sale de iluminat. Într-o primă fază, Anca Fetcu s-a ocupat singură de manipularea materialului, experimentând mai întâi cu polipropilena, iar tehnologia de prelucrare a constat în curbarea plexiglasului la cald. Constrângerile materiale au obligat-o să rămână, o vreme, la stadiul de handmade. “Am căutat metode accesibile de a-mi produce obiectele. Ca atare, am îndoit obiectele în linie dreaptă, la un unghi anume, și am folosit un foehn industrial cu suficientă putere pentru a-mi încălzi materialul în mod egal.” Prima parte a demersului presupunea crearea unui obiect 3D într-o foaie, din trei îndoituri, urmată de decuparea plexiglasului la laser. Apoi, modelarea obiectelor bazată pe aceleași principii aplicabile în packaging. “M-am jucat cu principii de îndoire similare procesului de producție a cutiilor dintr-o foaie de material decupată pe o ștanță, iar apoi curbată”, explică Anca Fetcu. Dar rezultatul era cumva stângaci, neavând acuratețea obiectelor prelucrate industrial: “Se vedea că sunt făcute manual. De pildă, două exemplare ale aceluiași model nu ieșeau identice”.

Neajunsurile experimentului manufacturier au convins-o că era momentul să ducă meșteșugul la un nivel mai profesionist – adică să migreze de la ipostaza de artizan la aceea de designer de obiect. “Am vrut să mă apropii de design, care implică mai mult decât partea strict artistică a obiectelor. Procesele sunt mult mai riguroase și elaborate aici.” Însă conceptul de design, oricât de original, nu poate fi materializat în lipsa unui suport tehnologic ferm. În cazul corpurilor de iluminat ale Ancăi Fetcu, instrumentarul și know-how-ul tehnic s-au dovedit a fi cheia punctării unor atribute vizuale care apropie un obiect funcțional de statutul de artefact. Încercările ei de a găsi un atelier care să își asume integral procesele de producție s-au lovit de constrângeri de volum care îi depășeau posibilitățile. Chestiunea amortizării costurilor și a profitabilității determină firmele de producție să fie reticente în onorarea comenzilor sub un anumit tiraj. Pentru un designer de obiect care are proiecte în serie mică, personalizată, este o adevărată provocare să convingă producătorii să le execute: “Dacă le ceri un volum între 50 și 100 de obiecte, nici nu te iau în considerare. Pentru că asta ar însemna să își strice o linie întreagă de producție pentru ceva ce nu va fi niciodată profitabil pentru ei”. În cele din urmă, a ajuns la Agrippa, un atelier de producție publicitară care s-a arătat dispus să colaboreze cu ea fără a-i impune un anume volum ori un prag de investiție.

“Spre marele meu noroc, atelierul de producție nu mi-a pus condiții legate de tiraj. Dacă fac o comandă pentru un singur obiect, o onorează fără ezitări”, spune Anca Fetcu. În medie, o comandă a designerului constă în patru-cinci corpuri de iluminat. O excepție s-a produs cu prilejul Paștelui, când aceasta a pregătit cinci modele de corpuri de iluminat și unul de suport de reviste, în 25 de exemplare, pentru expoziția “Choose light”, care a fost găzduită, timp de două săptămâni, de Grand Cafe Van Gogh.

Un numitor comun pentru producția publicitară și designul de obiect

De când a bătut palma cu Agrippa, atelierul a preluat întregul proces de producție, inclusiv procurarea materialului, de la furnizorul Mons Medius, în funcție de elementele specificate de designer. Singurele aspecte de care se ocupă Anca Fetcu în prezent sunt atașarea cablului electric și designul propriu-zis al obiectelor. “Sunt la un nivel de semi-automatizare. Încă mai pun mâna, dar încep să transfer partea de producție”, dezvăluie ea. Ei îi revine trasarea unor detalii tehnice – o formă vectorială ce urmează a fi decupată la laser, specificații referitoare la îndoire, însoțite, eventual, de fotografii sau de un prototip care să le indice producătorilor unghiurile unde trebuie îndoit obiectul. Primul pas în materializarea ideii presupune tăierea materialului pe marginile exterioare, în formă dreaptă, cu un router. Tipul de router utilizat depinde de complexitatea modelului. Pentru formele simple, producătorii de la Agrippa folosesc un cutter cu lamă de tăiat, iar pentru cele mai elaborate, un router cu laser. Apoi, este utilizată o mașină care îndoaie și încălzește materialul pe traseele de îndoire, după care materialul este așezat pe o masă specială, unde este îndoit la gradele specificate de designer – mai mult sau mai puțin curbat, mai spre interior sau spre exterior. În încheiere, se finisează muchiile de tăiere, astfel încât să fie cât mai rotunjite, iar apoi se atașează sistemul de iluminat.

Tirajele mici și producția industrială. Un pact dificil

Deși a parcurs drumul de la ipostaza de handmader la cea de designer profesionist, saltul Ancăi Fetcu încă nu se măsoară în venituri însemnate. Dat fiind că lucrează la o scară discretă, că producția de obiecte personalizate nu se declină cu tirajele mari, iar acestea din urmă sunt, la rândul lor, incompatibile cu posibilitățile unui designer începător și nevoit să își autofinanțeze proiectele, discuțiile despre recuperarea investiției sunt premature. În acest stadiu, creațiile sale nu sunt poziționate într-un circuit mainstream, care să califice comercializarea lor drept o afacere în sensul clasic. Totul, de la promovare și până la vânzare, se desfășoară într-o cheie mai degrabă informală. La început, motorul cererii a fost networking-ul. Recent, expoziția “Choose Light” a sporit vizibilitatea obiectelor sale de iluminat și, ca atare, numărul de comenzi. Portofoliul său de clienți se rezumă, în mare parte, la consumatorii casnici. Un client atipic a fost conducerea Grand Cafe Van Gogh, care a îmbogățit scenografia restaurantului cu majoritatea obiectelor vernisate în cadrul “Choose Light”. Abia atunci a fost amortizată investiția Ancăi Fetcu. “Tot ce am făcut până acum a fost din resurse proprii. Încă este prea devreme să vorbim de recuperarea investiției și cu atât mai puțin de profit. Doar la vânzarea unui volum mai mare de obiecte am amortizat suma investită.”

De obicei, creează prototipuri-unicat pentru obiectele sale de iluminat, dar nu sunt rare cazurile în care reproduce anumite modele în mai multe exemplare, în funcție de cerere. Vorbind despre tematicile în care se înscriu lămpile sale, designerul afirmă că termenul “colecție” încă nu s-a împământenit în proiectele sale. “Am făcut mai mult obiecte singulare. Fiecare are o poveste, însă aceasta nu e introdusă într-un context”, mărturisește ea.

Sună un prieten

Zona de confort este o capcană omniprezentă și ademenitoare. Cunoașterea temeinică a proceselor implicate, precum și a agenților care să facă posibilă transpunerea ideilor unui designer de produs, de la furnizorii materialelor necesare și până la producători, are avantajul de a îmblânzi nesiguranțele ce însoțesc începuturile de drum. În schimb, există riscul să devină dependent de certitudini și să se teamă de a se mai aventura dincolo de frontierele lor. Anca Fetcu se arată hotărâtă să evite formulele repetitive. Are idei și planuri promițătoare în domeniul amenajărilor interioare și a primit deja numeroase confirmări din partea oamenilor din industrie. Știe ce va urma, în linii mari, dar își asumă totodată faptul că se află încă într-un demers de cristalizare și căutările inerente. Recunoaște limitările plexiglasului și intenționează să experimenteze cu materiale mai sofisticate, precum fibra de sticlă, metalul sau porțelanul: “Am în plan să execut o serie de obiecte în aluminiu și lemn și să încerc diverse tehnici de vopsire a metalului pentru a obține efecte deosebite”. Însă necunoscutele sunt numeroase. Probabil partea cea mai dificilă este găsirea unor oameni cu experiență în prelucrarea acestor materiale, dar care să înțeleagă totodată că proiectele ieșite din rutină necesită soluții de manipulare specifice. “Sunt o groază de oameni care lucrează, de exemplu, în lemn. Dar proiectele speciale le creează probleme chiar și celor mai pricepuți dintre ei, pentru că sunt obișnuiți să lucreze după anumite tipare. Fie nu au aparatura necesară, fie le lipsește deschiderea.

Pe de altă parte, aceasta admite că soluțiile practice au venit uneori din locuri neașteptate, de la companii ce lucrează cu materialele care o interesează, dar care nu sunt specializate în nișa ei. “Orice atelier care face producție, chiar și un atelier mecanic, este binevenit în sfera de contacte a unui designer de obiect.” Și aici, contactele potrivite se stabilesc prin intermedierea cunoscuților din domenii tangente. “Am avut norocul de a cunoaște oameni din industrie, fie din arhitectură, fie din design sau cu experiență în producție. M-am sfătuit cu ei, m-au ghidat sau mi-au dat contacte. Este o lume care funcționează foarte mult pe networking”, precizează designerul. În prezent, aceasta cercetează tehnici de creare a obiectelor din porțelan și plănuiește să se concentreze asupra obiectelor de mobilier: “De un an încerc să găsesc metoda cea mai bună de a produce mobilier mare – dulap, corpuri de bibliotecă, budoar, noptieră, suporturi de revistă. Ca atare, am un proiect pe care vreau să-l fac cu lemn și marmură”.

Similar Posts:

13 recommended
comments icon0 comments
0 notes
504 views
bookmark icon

Write a comment...