„Spre deosebire de rolul familiei sau al prieteniei, rolul managementului nu este unul natural. Nu vei fi totdeauna plăcut sau popular şi, de obicei, nu este ceva distractiv. Ai fost numit manager pentru a obţine rezultate, nu pentru că ai câştigat un concurs de popularitate. Relaţiile se bazează pe logică, nu pe emoţii. Orice apare în plus este o «primă»” (Bruce Hyland).
Puţini oameni îşi încep cariera ca manageri. Pentru a atinge performanţa într-o poziţie managerială, cei implicaţi în procesul de conducere trebuie să dobândească pricepere în organizarea eficientă a celorlalţi. Tranziţia către o funcţie de conducere presupune identificarea şi abordarea principalelor calităţi şi responsabilităţi necesare acestui tip de activitate: puterea de înţelegere a fenomenelor în ansamblul lor, capacitatea de analiză şi planificare, delegarea, motivarea, asistarea şi consilierea, tratarea cu răbdare şi tact a problemelor disciplinare şi administrative.
Managementul este, de fapt, o aptitudine distinctă. De aceea, se afirmă în mod obişnuit că nu există un manager tipic. Eficienţa unui manager este determinată de un set de aptitudini distincte, la fel ca în orice altă profesie. Există însă mai multe căi de a reuşi în management, aşa după cum există mai multe tipuri de personalităţi. În anumite momente ale carierei lor, majoritatea managerilor vor fi nevoiţi să conducă oameni cu aptitudini pe care ei înşişi nu le deţin. Malcom Peel afirmă că „Managerii trebuie să ştie cum şi de unde să obţină cunoştinţele de care au nevoie. Conceptul de competenţă specifică în management, distinct de cunoştinţele şi aptitudinile funcţionale, este fundamental.”
Este unanim recunoscut faptul că managementul este atât o ştiinţă de sine stătătoare, cât şi o artă în înţelesul complex al cuvântului. Esenţa managementului constă în asigurarea contextului în care obiectivele propuse vor fi atinse, în ciuda dificultăţilor şi a rezistenţei întâmpinate. Simplificând, putem considera managementul ca fiind procesul de îndeplinire a unor obiective prin intermediul altor oameni.
În desfăşurarea unui act complet de management vom distinge patru faze principale:
• planificare;
• organizare;
• implementare;
• control.
Cele patru etape se succed în mod logic, ele alcătuind ceea ce în literatura de specialitate poartă numele de „secvenţă managerială”. Munca necesară pentru îndeplinirea fiecăreia dintre aceste faze este finalizată de alţii, însă managerul trebuie să vegheze ca toate cele patru etape să fie duse la bun sfârşit în mod eficient.
Asemenea majorităţii celorlalte ocupaţii, managementul determină apariţia unor satisfacţii şi a unor frustrări specifice.