Nu mai bateți câmpii, potaia mogulului nu a suferit modificări genetice

Modificările profunde apărute în peisajul general al presei românești determină păreri fundamentate pe trăiri personale și frustrări acumulate cu nemiluita. Problema e că ele sunt diseminate supărător de agresiv în media, mai ales de analiști, jurnaliști sau comentatori care de-a lungul carierei au stat la mila mogulilor atât de înjurați acum.

Presa, câinele de pază al democrației, sau a patra putere în stat, s-ar fi transformat în câinele mogulilor, spune corul reunit al unor formatori de opinie de ocazie, care mai are încă acces la diverse canale de comunicare. Și ele aparținând tot mogulilor, bineînțeles. Culmea e că cei care ridică vocea și fac pe moraliștii sunt, dacă îi căutați sănătos la temelie, personaje care s-au târât tot timpul dintr-o redacție în alta, de la un post de televiziune la altul, căutând culcuș plătit cu bani spălați printr-un offshore de aiurea sau prin jalnice filiere politice autohtone.

De fapt, ce s-a schimbat în presa ultimilor 25 de ani? Toți patronii, dar și comportamentul jurnalistic. Patronii sunt noi, pentru că mediul economic este unul nou și generații s-au mai dus între timp. Însă în urmă cu un sfert de veac, ca și acum, afilierile erau aceleași, de obicei politice. De aici pornește de fapt și autocenzura și comportamentul oamenilor din presă. Comportamentul jurnalistic e modificat mult mai mult decât au impresia unii. Deși aparent există posturi de televiziune și publicații de scandal unde se mai aplică un linșaj unuia și altuia, ele sunt mult temperate și mult mai elaborate decât cu ani în urmă. Deși unora li se pare că e altfel, doar pentru că memoria le este scurtă.  În urmă cu două decenii, spuneai ce voiai la un post de televiziune și scriai ce-ți trecea prin cap sau la comandă, în ziare. În proporție covârșitoare, știrile erau neverificate, iar anchetele insidioase, uneori mizerabile. Orice ar spune oricine. Dacă iei și citești presa de acum cinsprezece – douăzeci de ani, te iei cu mâinile de cap. Deși încă mai persistă minciuna și prezentarea unor știri aiurea, legislația e cu totul alta. În general, răspunzi penal pentru ce susții, iar procesele câștigate de unii și de alții mai ales în ultimii ani, nu sunt puține, nici pentru calomnie, nici pentru șantaj. Depinde însă cum percepi lucrurile. Dacă trecutul nu îți este prea bine cunoscut sau dacă vrei să lași impresia că nu ai legătură cu el, atunci arunci lozinci despre prezent. Și interlocutorii s-ar putea să aibă memoria scurtă sau să discuți cu alte generații care știu prea puțin despre ce a fost cândva.

Pe scurt, lucrurile stau cam așa. Ziariștii de la marile trusturi de presă au lucrat și lucrează pentru diverși afaceriști sau mogului. Pot fi numiți oricum, în funcție de interese. Ziariștii nu au fost niciodată independenți, doar în visele lor. Nici măcar pe blogurile lor care au depins tot de publicitatea unora sau altora. Lucrurile nu s-au schimbat, iar fiecare publicație sau canal de telviziune, chiar și postul public au interferențe politice evidente. Depinde de fiecare ziarist în parte să accepte și să-și dozeze cantitatea de autocenzură, în funcție de educația pe care o are, de moralitatea pe care o afișează, de interese mai mult sau mai puțin conjuncturale. Peisajul publicistic poate suferi modificări și le va avea, mai devreme sau mai târziu, doar prin restrângeri juste legislative. Ele vor sosi și vor fi tot mai dure, pentru că așa sunt vremurile pe care le trăim. Indiferent cine este mogulul sau câinele care latră.

Similar Posts:

• Nota falsă din delirul presei
• Ochii albaștri din presă omit să spună povestea completă
• O sută de ani distanţă de la Femeia în roşu şi tabăra de refugiaţi din Lunga
• Delir și decădere. Sau 25 de ani de istorie
• Când manipularea ține cont de prostie: nu penalul a generat „panica roșie”