810Nu ne confruntăm doar cu o criză financiară şi economică. Ne confruntăm în primul rând, şi asta este cel mai grav, cu o criză de expertiză. Nu numai pentru că nici apariţia şi nici evoluţia crizei nu au fost prevăzute, ci mai ales pentru că ieşirea din criză ridică încă şi mai multe semne de întrebare, ca să nu mai vorbim de cum poate arăta economia postcriză. În septembrie a avut loc un interesant colocviu organizat de Centrul de Analiză Strategică din Franţa în urma unei analize statistice întreprinse în mai multe ţări europene. Rezultatele, de multe ori descumpănitoare, reprezintă un punct interesant de plecare.
O analiză asupra percepţiei crizei financiare şi economice
Centrul de Analize Strategice din Franţa a întreprins un studiu asupra a 7.000 de persoane de peste 18 ani din Franţa, Germania, Marea Britanie, Spania, Italia, Polonia şi Suedia. Prima şi poate cea mai importantă concluzie o reprezintă faptul că prezenta criză nu mai este percepută astăzi ca un accident, ci ca un ansamblu de dificultăţi economice durabile, instalate pe termen mediu. Astfel, peste jumătate dintre cei chestionaţi plasează ieşirea din criză dincolo de 2012 şi o treime dintre aceştia în 2012. Doar suedezii, cel mai puţin afectaţi, sunt mai optimişti, plasând ieşirea din criză în 2011-2012.
O a doua concluzie importantă o reprezintă faptul că impactul crizei se reflectă, înainte de toate, în termeni subiectivi, ca o pierdere a încrederii pentru viitor. Impactul maxim este resimţit de britanici, care se simt afectaţi de criză în proporţie de 78%, faţă de polonezi – 71% şi de francezi – 62%. În schimb, 70% din suedezi sunt optimişti. Îngrijorarea priveşte viitorul economic al ţării, evoluţia puterii de cumpărare şi pierderea locurilor de muncă. Cu toate acestea, 53% dintre cei interogaţi afirmă că nu au avut până în prezent dificultăţi în a-şi plăti facturile. În acelaşi timp, este semnificativ faptul că două treimi afirmă că ei au fost atinşi mai puţin de criză decât concetăţenii lor.
Astfel, cred că se justifică ipoteza că reacţia individuală nu apare atât în urma şocului economic suferit în mod direct ca urmare a crizei, cât în special din modul în care este percepută starea profundă de sănătate a economiei. Aceasta cred că justifică şi faptul că în ţările cu o economie mai stabilă, precum Suedia, amploarea temerilor este mult mai mică. Dar temeri majore cu privire la sănătatea propriu-zisă a economiei se manifestă în ansamblul populaţiei europene şi ele nu sunt explicabile doar ca o reacţie la fraudele şi accidentele ce au dus la declanşarea crizei. Chestionarul nu atacă explicit această problemă, dar fraudele şi accidentele care au dus la declanşarea crizei par să se fi aşezat în conştiinţa publică separat faţă de temerile privind problemele profunde ale economiei.
Raportarea la propria ţară
Raportarea la criză, dar în primul rând la economie, apare cel mai clar din modul în care respondenţii apreciază starea propriei ţări. Astfel, în primul rând sunt apreciate elementele structurale, precum transportul şi comunicaţiile, un atu pentru 65% dintre francezi şi un handicap pentru 58% dintre polonezi. În acelaşi timp, resursele energetice şi materiile prime sunt apreciate ca atuuri de 64% dintre cei chestionaţi, inovaţia şi cercetarea – de 80%, calificarea şi productivitatea – de 76%, învăţământul – de 61%, iar protecţia socială – de 63%, dar aici diferenţele sunt majore, protecţia socială reprezentând un atu pentru trei sferturi dintre germani şi francezi, dar doar pentru o treime dintre polonezi. Întreprinderile, la rândul lor, sunt văzute ca un atu în relansare de către 51% şi ca un handicap de către 47%, îngrijorându-i în special pe spanioli şi italieni, suedezii şi germanii văzând aici un atu într-o proporţie de aproape două treimi. O strategie de ieşire din criză ar trebui în mod obligatoriu să cuprindă interzicerea depăşirii deficitelor şi a datoriei publice (83%), creşterea investiţiilor statului în sectoarele inovative (81%), întărirea protecţiei sociale (79%), creşterea salariilor (70%), dar cu diferenţe semnificative, la britanici acest procent fiind doar de 47%. O creştere a impozitelor pe salarii este agreată însă doar de 27%, în Germania acest procent scăzând chiar la 11%. Dar, în primul rând, conform a 84% dintre cei chestionaţi, ieşirea din criză ar trebui să se bazeze pe o reducere a inegalităţilor sociale.
Se remarcă o reală maturitate şi capacitate de analiză şi de evaluare economică. Aceasta vădeşte atât o bună informare, cât şi o maturitate de judecată la nivel social, căci testul s-a adresat cetăţeanului obişnuit şi nu economistului. Apoi este de remarcat cvasi-unanimitatea prezentă în aprecierea evoluţiei generale, care vădeşte o derivă majoră spre adâncirea inegalităţilor sociale, taxată de 84% dintre respondenţi. Este un aspect important, care priveşte o opţiune centrală cu privire la politica de ieşire din criză. Cine va suporta aceste costuri imense? Simplul cetăţean şi micii întreprinzători sau marile finanţe? Renunţăm la clasa de mijloc şi polarizăm societatea sau revenim la o doctrină clamată până nu demult cu privire la necesitatea dezvoltării clasei de mijloc? Este o întrebare majoră, care se aşază astăzi ca o bornă de răscruce la această sperată ieşire din criză.
Raportarea la instituţii
Pesimismul şi temerile acumulate au condus însă şi la o atitudine de neîncredere faţă de rolul benefic pe care l-ar putea juca cu privire la o viitoare ieşire din criză atât sindicatele, autorităţile publice şi instituţiile europene, cât şi FMI-ul, băncile sau diferite organisme de creditare. Un plus de încredere prezintă doar întreprinderile şi asociaţiile de consumatori. Chiar dacă germanii, britanicii şi suedezii şi-ar dori ca ţările membre să fie mai solidare, ele consideră în acelaşi timp că această criză avantajează reflexele naţionale către o coordonare mai redusă. Este interesantă şi atitudinea manifestată faţă de zona euro. Astfel, dacă pentru cei din zona euro această apartenenţă reprezintă un atu, e vorba de un procent de 52% dintre ei, pentru cei din afara acestei zone, statutul lor reprezintă un avantaj pentru 70%.
Se observă astfel faptul că, în aceste ţări, acţiunile anticriză au reuşit să ferească populaţia de un impact economic major care să-i afecteze direct, dar evoluţiile generale şi impactul psihologic au creat o problemă serioasă de raportare şi de încredere. Întrebarea pe care nu ai cum să nu ţi-o pui priveşte modul în care această stare de spirit a apărut şi se susţine. Ea nu corespunde de fapt atât impactului negativ al crizei asupra experienţei personale, cât pericolelor şi tensiunilor apărute şi unor disfuncţii latente ce pândesc astăzi în economie. În acelaşi timp, capătă un nou contur întrebarea cu privire la reala eficacitate a instituţiilor actuale şi la posibila lor reformare.
Evoluţii semnificative în lume
Germania, care a înregistrat la debutul crizei o scădere dramatică de 5%, a reuşit să obţină în primul semestru al acestui an o creştere spectaculoasă bazată pe creşterea exportului. A fost în primul rând o dovadă a capacităţii proprii de mobilizare pentru a rezolva rapid propriile probleme concurenţiale şi a reuşi o adevărată explozie a exporturilor. Scăderea generală a pieţei internaţionale anunţă însă pentru sfârşitul anului o scădere semnificativă a acestei creşteri, descreştere care a început deja de mai multe luni. Practic, este o cauză de scădere pentru toate ţările bazate pe export. America se vede în situaţia de a nu atinge o creştere de 3%, nereuşind astfel să-şi amelioreze situ aţia şomajului. China a trebuit să ia măsuri serioase, reducându-şi creşterea de 12%, înregistrată în prima jumătate de an, la un estimat de 8% şi, ca atare, la o preconizată medie de 10%. Sunt voci care anunţă o viitoare trecere pe creştere negativă, ceea ce ar duce la o catastrofă la nivel global, în timp ce alţii consideră că după ce a atacat poziţia secundă a Japoniei, urmează să fie atacată în viitor şi poziţia dominantă a Americii.
Pericole pe termen scurt şi mediu
Revenirea economiei s-a datorat sumelor imense injectate de către guverne. Pe măsură ce aceste planuri se termină, căci ele nu pot dura sine die, economia încetineşte şi fenomenul nu afectează doar ţările în care se opresc aceste injectări de capital, ci se difuzează către toate economiile. Sunt voci care consideră că această scădere este normală şi nu afectează ieşirea din criză, ci o plasează doar într-un viitor puţin mai îndepărtat, la fel cum alţii susţin necesitatea continuării acestor măsuri, pentru a preveni o recădere şi mai gravă a economiei. O exagerare din punct de vedere al sumelor aruncate în economie riscă însă să ducă la un dezechilibru şi mai mare şi la o criză şi mai gravă. De fapt, principalele probleme interpretative, dar care nu au reprezentat conţinutul dezbaterilor acestui colocviu, vizează întrebarea fundamentală dacă această criză este doar efectul neregulilor financiare care au declanşat-o sau dacă, dincolo de acestea, există probleme structurale mult mai grave, care au apărut în economia zilelor noastre şi de care încă nu suntem pe deplin conştienţi.
Similar Posts:
0 comments
Share
Print