449
De fapt, titlul e mai degrabă o întrebare. Linişte, dragii noştri. În piaţă e o linişte de ne ţiuie urechile. Toată lumea face declaraţii din care reiese cel mult o atitudine de expectativă, în rarele ocazii când le face. Dar n-o să vă plictisim din nou cu subiecte gen cât vorbim. De data aceasta vom discuta despre cum vorbim. Vom începe cu o veste bună de pe plan internaţional. De fapt, două veşti bune într-una : au apărut primele rezultate ale raportului anual drupa asupra pieţei mondiale de print, iar rezultatele sunt optimiste. Piaţa are aşteptări pozitive de la anul în curs (studiul de piaţă s-a desfăşurat spre sfârşitul anului trecut). Şi de data asta vorbesc şi furnizorii, nu numai tipografii. I-am alocat spaţiul unei ştiri acestui raport şi îl vom trata mai pe larg numărul viitor, întrucât varianta completă va fi disponibilă de la sfârşitul lui martie. Dar până atunci, vă mai dăm o veste bună, aflată tot din acest raport : anul acesta industria, adică inclusiv furnizorii, anunţă investiţii majore. Peste jumătate dintre respondenţii chestionarului de la baza raportului au spus că mai mult de jumătate dintre ei vor face investiţii. Dintre aceştia, tot peste 50 de procente au spus că vor investi în utilaje de tipar noi, urmaţi într-o proporţie destul de asemănoare de cei care au spus că se băga bani în maşini de finisare.
Şi revenim la noi. Spuneam luna trecută de investiţii în ţara noastră. Iată că şi la nivel mondial se întâmplă, cu diferenţa că la ei se şi spune, la noi nu. Dar, din nou, nu ce sau cât vorbim este subiectul azi, ci cum vorbim. După ani de zile, avem din nou o întreagă industrie optimistă. Care priveşte cu încredere spre viitor. La noi, veştile bune sunt în general valabile pentru lucrurile care s-au petrecut deja. Aţi observat ? Cum va fi 2014, asta vă întrebam la sfârşitul lui 2013. Iar răspunsurile erau, în general, rezervate, dacă nu pesimiste. Până la urmă, rezultatele i-au contrazis pe mulţi. Cei mai mulţi au avut totuşi sportivitatea să recunoască măcar în al doisprezecelea ceas că, până la urmă, şi anul trecut la care se uitau intelocutorii noştri cu emoţii la început s-a terminat cu bine, ba chiar pe plus. O fi o boală românească. O fi tradiţionalul înainte era mai bine. Cert este că, în afară de câteva excepţii, viitorul se vede din România ca un lucru mic şi negru, în timp ce trecutul reuşeşte, parcă, să ne uimească de fiecare dată când se termină după încă un an pe plus. În timp ce alţii se uită cu optimism spre viitor, noi parcă facem la fel, dar spre trecut. Oare cum ar suna un cuvânt româneasc care să descrie optimismul despre trecut ?
Similar Posts:
0 comments
Share
Print
