Pe segmentul large format, piața și-a păstrat un anumit nivel
Print Romania 
• Bookmarks: 2
262
Cu o istorie care depășește 15 ani, Mons Medius Investments a demonstrat că o firmă din Baia Mare, care și-a început activitatea cu furnizarea de materiale și echipamente fotografice, poate deveni unul dintre principalii lideri naționali pe segmentul soluțiilor de imprimare digitală. În pragul singurului târg de print digital și signalistică din România, am avut onoarea să dialogăm cu domnul Ioan Bălașa, General Manager, despre evoluția vânzărilor din ultimul an ale companiei, ca și despre aspecte fierbinți ale pieței de profil.
Comparativ cu 2009, care au fost categoriile de echipamente de imprimare digitală care au „mers” cel mai bine?
În prima jumătate din 2009 vânzările au fost aproape zero. Spus delicat: toată lumea era în stand by. De fapt oamenii erau speriaţi şi nu se gândeau la investiţii. Însă în cea de-a doua parte a anului trecut, piaţa şi-a revenit. Dacă facem comparaţie între prima jumătate a lui 2009 şi prima jumătate a lui 2010, diferenţa este foarte mare: s-au vândut mult mai multe echipamente în acest an. Totuşi, în general, este clară tendinţa de revenire. Printerele digitale sunt o tehnologie care se uzează moral rapid. Şi atunci, cei care doresc să fie performanţi şi în ceea ce priveşte calitatea, dar şi la costurile de producţie sau vitezele de lucru, trebuie să-şi planifice înlocuiri periodice. Noi recomandăm trei-patru ani, dar avem clienţi mai stricţi care le înlocuiesc la doi ani.
Care au fost cele mai solicitate echipamente în primul semestru din acest an?
Culmea, echipamentele mai complexe şi mai scumpe. Vorbim despre flatbed, printere de textile şi cele Seiko, care sunt de top în categoria lor.
Pulsul pieţei se simte cel mai bine la consumabile. Cum apreciaţi evoluţia pieţei, în special a celei de print digital?
După consum, aş spune că se lucrează. Nu la capacitate maximă, ci destul de bine, dar cu diferenţe mari între clienţi. Unii sunt super aglomeraţi, iar alţii suferă la capitolul comenzi. Nici anul trecut nu am înregistrat o scădere atât de dramatică la consumabile faţă de echipamente. Piaţa şi-a păstrat un anumit nivel. Am discutat cu cei din domeniul offset şi digital şi s-ar părea că lucrurile au stat mai bine la imprimarea de format mare, cu scăderi de 20-25%, şi nu de 40% cât am auzit că a fost pe offset.
are este gradul de interes al clienţilor dumneavoastră pentru instrumentele de color management (spectrofotometre, densitometre şi software)?
Clienţii doresc soluţii „de-a gata”. Noi facem color management, cu tot lanţul respectiv. Dar dacă am sta să explicăm fiecăruia cum ar trebui să facă cu toate etapele astfel încât să-şi integreze acest proces, nu cred că am avea succes pentru că ar părea prea complicat. Sunt câţiva clienţi cu mai multe echipamente care, la rândul lor, au clienţi mai pretenţioşi. Ei sunt conştienţi că dacă au color management, pot depăşi nişte obstacole fără să mai apeleze la furnizori sau specialişti. În general, din păcate, gradul de interes pentru color management este unul relativ scăzut. Noi încercăm. Am tot promovat discret soluţiile. Şi concurenţi de-ai noştri sunt prezenţi pe piaţă, chiar de mai multă vreme decât noi, cu soluţii de color management. Împreună încercăm să educăm piaţa, dar va mai dura.
Onyx Graphics a semnat un parteneriat cu X-Rite Color Services pentru furnizarea de training. Având în vedere că, în România, X-Rite are ca partener Grup Transilvae, un competitor al dumneavoastră pe partea de echipamente large format, veţi colabora cu ei pentru training?
Principiile sunt la fel. Noi am făcut training cu firme independente specializate şi cu furnizorii noştri de soft. Este vorba despre Barbieri Electronic pe partea de echipamente, de Caldera pe partea de soft; lucrăm acum pentru soluţii speciale în domeniul textilelor cu Ergosoft şi avem canalul deschis cu Onyx pentru că suntem partenerii lor de 13 ani. Semnarea unui parteneriat nu este ceva restrictiv. Noi putem să lucrăm şi cu Group Transilvae dacă avem interese comune.
Cum au fost primite imprimantele Kornit pentru textile? Câte au fost vândute şi care este tipul de companie care a achiziţionat acest gen de imprimante?
Interes a fost, numai că am prezentat imprimantele respective în septembrie 2008. Și, imediat, piaţa de investiţii a îngheţat. De aceea nu am vândut astfel de echipamente. Au fost câteva contacte, dar s-au retras. Am avut chiar şi contracte semnate. Unul l-am şi instalat la client, dar a trebuit să îl preluăm pentru că era clar că nu ar fi putut să-l susţină. Echipamentul are performanţe peste ceea ce se cere în momentul de faţă pe piaţa românească. Nu renunţăm la acest domeniu. Ne aşteptăm ca anul viitor interesul să revină pentru acest echipament.
Politica noastră este clară: pe lângă aplicaţiile majore main stream (zeci de mii de m2/lună imprimaţi pe materiale standard), dezvoltăm aplicaţiile care acum sunt de nişă şi care ar putea să devină tradiţionale peste trei-patru ani (textile, flatbed). La textile, în urmă cu patru ani piaţa era aproape zero în România, iar în momentul de faţă este deja o piaţă constituită care tot creşte şi credem că avem o parte importantă din ea. La flatbed tot aşa. Avem aplicaţii chiar şi din domeniul fierului, nu doar în producţia publicitară. Am avut know-how-ul, iar în momentul în care am primit cererea, am putut furniza soluţia. La fel ne gândim şi la imprimarea digitală a obiectelor de îmbrăcăminte (nu doar a tricourilor). Dacă au succes în ţări similare (Turcia şi Grecia), atunci cu siguranţă că va veni momentul lor şi la noi.
Ce soluţii de creditare/finanţare oferiţi clienţilor?
Am lucrat cu societăţi de leasing care înţeleg domeniul şi pot analiza clientul nu doar pe baza cifrelor. Este vorba despre Motoractive IFN din grupul General Electric. Am mai făcut şi acţiuni de trading buy-back pentru echipamentele vechi, chiar pentru clienţii care au dorit să fie la zi cu tehnologia. Au mai fost oferte ale furnizorilor din afară care aveau soluţii de creditare, dar nu erau pentru perioade suficient de lungi, ci pe doi ani. Este un ajutor, dar nu este suficient pentru investiţii mai mari. În rest, resursele sunt limitate.
Cum staţi cu vânzările la materiale (plăci), domeniu în care sunteţi unul dintre lideri de foarte mulţi ani? Aveţi un mare avantaj faţă de ceilalţi competitori, cel puţin pentru printerele flatbed.
S-au păstrat la un nivel stabil. Au scăzut anul trecut, după care au revenit uşor şi au rămas la un nivel stabil. Este un nivel satisfăcător. Nu ne aşteptăm să fie din nou ca în 2007-2008, dar putem spune că este o piaţă bună. Am introdus materiale ecologice, la mare modă în Vest, acele plăci din carton, reciclabile 100%, care au un cost rezonabil. În plus, avem materiale pentru campaniile pe termen scurt. Cele care au garanţie de zece ani sunt, uneori, prea scumpe şi prea bune pentru o campanie care durează trei luni. Ne-am adaptat şi avem şi aşa ceva în ofertă, fără să renunţăm la materialele de top pe care le promovăm şi la care ţinem.
Cu ce veniţi nou la Digital Print & Sign?
Aşteptăm zilele acestea confirmarea să vedem dacă putem aduce cel mai rapid printer de textile de la d.gen – Teleios GT – prezentat în premieră la Fespa 2010. Avem şanse de 90% să îl putem aduce. Avem deja confirmat printerul flatbed de la Agfa – Anapurna M 2050 – model prezentat tot la Fespa 2010. Vom avea printerul hibrid ValueJet de la Mutoh, un flatbed mai mic pe bază de biosolvent. Este o soluţie unică în industria noastră pentru că permite termo-formarea materialelor imprimate pe plăci. Tot ce avem vom finisa pe un cutter Zünd G3 de ultimă generaţie. Este o idee pe care o promovăm de acum patru ani: importanţa finisajului. Considerăm că oricât de ieftină ar fi manopera în România, un utilaj performant şi capabil să facă toate operaţiunile de finisare este util; când vom face calculele la final vom descoperi că este rentabil.
Furnizorii de servicii de imprimare digitală consideră că marii producători au un preţ prea mare pentru cerneală? Cum comentaţi?
Echipamentele de imprimare nu sunt produse de masă, ca automobilele, cu serii de sute de mii de bucăţi. Sunt printere care se fabrică în 200 de exemplare. Nu producţia echipamentului ca atare este costisitoare, ci dezvoltarea şi tot suportul care stau în spate. La fel este şi la cerneală. Este vorba despre loturi relativ mici, cu componente scumpe şi cu un control de calitate extrem de sever. Toate acestea înseamnă costuri. Când se va ajunge ca un echipament să fie vândut în zeci de mii de exemplare, cu siguranţă şi costul cernelurilor va scădea.
Este vorba despre o piaţă concurenţială, iar costul cernelurilor a scăzut. Sunt foarte mulţi producători, iar soluţiile sunt diverse. Am avut gama de cerneluri chinezeşti care erau la o treime sau mai puţin din costul celor originale. Însă şi-au dovedit limitele: capete înfundate, lucrări proaste. Dintre producătorii estici care au reuşit să rămână pe piaţă sunt doar câţiva care au preţuri de 70% faţă de cernelurile originale. O diferenţă de acest fel este rezonabilă, iar clientul poate lua hotărârea să facă schimbarea. Însă când diferenţa este de 80%, riscurile sunt foarte mari şi pot apărea probleme imense.
Care sunt problemele cele mai grave pe care consideraţi că le are piaţa în acest moment?
O problemă este scăderea standardului de calitate impus de beneficiar. Este o chestiune de conjunctură, acceptată şi, cred eu, neanalizată în consecinţele ei. Mi se pare absurd ca un produs de promovare care trebuie să sublinieze calităţile produsului care se doreşte a fi vândut să fie de slabă calitate. De multe ori, ceea ce văd ca material de promovare prin magazine, showroom-uri, chiar ca panotaj, este atât de slab calitativ încât dăunează, în opinia mea, imaginii produsului respectiv. De exemplu, acum vreo doi ani, o televiziune din România a fost lansată cu un panotaj care avea culorile departe de orice standard de calitate. Cum poţi promova ceva legat de imagine cu o imagine proastă?! Şi exemplele sunt nenumărate şi din domeniul alimentelor sau cel al obiectelor de îngrijire personală. Nu mă refer la cosmeticele high class pentru că ei ştiu lecţia foarte bine şi investesc. Chiar şi producătorii de ţigarete păstrează un standard ridicat. Dar în rest este clară scăderea pretenţiilor. O acţiune cu dus-întors. O altă problemă este aceea a firmelor care nu îşi fac calculele corect. Din dorinţa de a lucra, nu iau în calcul toate elementele care intră în costuri, dau preţuri mici şi bulversează piaţa. În cele din urmă ei dau faliment, dar lasă datorii la furnizori şi strică şi piaţa pentru viitor. Până se curăţă piaţa, rămân valuri şi repercusiuni severe.
Similar Posts:
0 comments
Share
Print