423În pornirea lui către ideal, omul s-a lovit în primul rând de propria sa natură, de originea sa animalică. Orice pas înainte a fost o luptă, şi în această luptă instinctele egoiste au fost adesea mai puternice decât aspiraţiile ideale. Dar aceste aspiraţii n-au pierit niciodată cu totul din inima omenească. Cu lumina lor slabă, ele au arătat omului în vremurile întunecate, calea cea adevărată şi l-au ajutat să lupte necontenit, spre a se ridica mai sus, deasupra propriei sale
naturi.
De cele mai multe ori, un ideal nu este altceva decât o proiecţie a aşteptărilor noastre. Trăim în funcţie de diferenţele dintre noi, iar ceea ce există este numai percepţie. Ea ne adună laolaltă şi ne deosebeşte în modul cel mai categoric, percepţia fiind acea conduită complexă prin care un individ îşi organizează senzaţiile şi ia cunoştinţă de real. Altfel spus, percepţia nu reprezintă altceva decât maniera individuală a fiecăruia dintre noi de a înţelege şi de a traduce în sens propriu lumea înconjurătoare.
Idealul implică în conţinutul său unitatea de măsură a acţiunilor noastre. El este un continuu proces de devenire prin care drumul către mâine al lui ieri trebuie să treacă, fără putinţă de tăgadă, prin ziua de astăzi. Este o fază a materializării evoluţiei individuale şi sociale, determinată întotdeauna de căutarea perfecţiunii, de depăşirea stării de fapt şi de înţelegerea dintr-o perspectivă extinsă a realităţii imediate.
Definitoriu pentru idealuri este capacitatea lor de a ne impulsiona. Împingându-ne mereu şi mereu mai departe, idealurile spulberă zăgazurile aşternute între noi şi limitările noastre. Însă idealurile nu sunt statice. Ele urmăresc un amplu şi dinamic proces de transformare a realităţii. Un ideal odată atins dispare, pentru a lăsa loc actualităţii idealurilor care îi vor urma.
Se spune adesea că obstacolele sunt acele lucruri monstruoase ce ne apar în cale atunci când ne întoarcem privirea de la scopuri. Tocmai de aceea idealurile sunt construite din visare şi abnegaţie. La temelia împlinirii lor se află jertfa de sine însuşi, tributul de energie fizică şi mentală pe care îl plătim speranţei materializării aspiraţiilor noastre.
Să fii idealist nu înseamnă că trebuie să rătăceşti cu capul în nori. Cu atât mai mult cu cât să fii realist nu înseamnă nicidecum a te târî prin mocirlă. Prin idealuri, suntem condamnaţi să trăim permanent în viitor!
Similar Posts:
0 comments
Share
Print