Discuţia şi controversa despre etică şi moralitate jurnalistică devin imperfecte când ne raportăm la existenţa presei de nişă, care promovează comercial nuditatea. Puritanismul afişat social, de voie sau de nevoie, nu a pus stavilă câştigurilor obţinute dintr-un astfel de comerţ şi nici nu a oprit zeci de milioane de oameni să câştige salarii prestând în domeniu. Iar anunţurile lansate de magnaţii de presă Rupert Murdoch şi Hugh Hefner de renunţare la imaginile deocheate tipărite în reviste nu sunt decât slujbe în amintirea morţilor.
E un fel de prohod al presei scrise de nişă. „Senzaţionalul” anunţ făcut de fondatorul revistei „Playboy”, Hugh Hefner, de a transforma celebra revistă pentru bărbaţi într-o revistă decentă pentru adolescenţi, fără imagini cu femei dezbrăcate a fost dezgolit de substanţă în prezentarea de pe fluxurile de ştiri. Decizia lui Hefner şi anunţul anterior al lui Murdoch sunt fundamentate pe evoluţia fascinantă a audiovizualului şi a Internetului, care au făcut inutilă tipărirea pe suport de hârtie a imaginilor cu mesaje pornografice. De ce să mai cumperi o astfel de revistă înfoliată la raft, când poţi să te manifeşti nestăvilit la un videochat, iar dacă nu ai carte de credit, ai la dispoziţie sute de mii de producţii video distribuite gratuit şi încă fără restricţii în spaţiul virtual. Şi încă un aspect trecut cu vederea: şi Murdoch, şi Hefner duc în spate imperii ale audiovizualului, ambii adulmecând cu trei decenii în urmă unde se naşte viitorul presei.
Asocierea celor două nume de afacerişti care au făcut sute de milioane de dolari din presă pare puţin forţată, având în vedere afacerile dezvoltate şi viziunea. Dacă Hefner a ales un stil de viaţă cu expuneri libertariene şi a fost cândva arestat pentru punerea în vânzare de literatură obscenă (cazul publicării unor fotografii nud cu actriţa americancă Jayne Mansfield), Murdoch a fost acuzat de critici că ar folosi imperiul său mediatic pentru a propaga idei conservatoare. Amândoi însă au sesizat aspectul mercantil, e adevărat, în proporţii diferite, al promovării în masă de imagini cu fete topless. Murdoch este cel care, după ce a achiziţionat revista sindicalistă „The Sun”, a transformat-o în publicaţie bulevardieră cu „fata dezbrăcată de la pagina 3”. Imagini la care acum proprietarul vrea să renunţe.
Şi ca să mai înlăturăm o speculaţie potrivit căreia Hefner, înconjurat acum de asistente medicale reale care-i măsoară permanent tensiunea şi-l îndoapă cu pastile, a luat hotărârea pe care a luat-o, vezi Doamne, că ar avea oarece remuşcări faţă de viaţa plină de opulenţă şi destrăbălare, trebuie să precizăm că în prezent, „Playboy” este un producător şi distribuitor semnificativ de pornografie hardcore ca urmare a cumpărării companiei „Club Jenna” şi deţinerea a mai multe canale prin cablu pentru adulţi. Nici vorbă de căinţă, când tirajul revistei îţi scade de la şase milioane, la opt sute de mii de exemplare, pentru că asta s-a întâmplat cu „Playboy”. Este ca un apus, nu doar al vieţii, ci şi al epocii în care trăieşti. Revista a trăit mai bine de şase decenii de glorie, Hefner i-a supravieţuit chiar dacă este pomenit de cârcotaşi a fi la un pas de veşnicie, iar afacerea îi înfloreşte. Într-un alt mediu. Dar istoria e imprevizibilă, dacă tot ne referim la supravieţuire în afaceri şi în viaţa reală. Să nu uităm că prima ediţie a revistei „Playboy”, publicată în decembrie 1953, o avea în prim plan pe celebra Marilyn Monroe, cu fotografiile sale din 1949. Hefner nu a întâlnit-o niciodată pe Monroe, dar este proprietarul criptei de lângă mormântul actriţei sex simbol al secolului XX, din Westwood Village Memorial Park Cemetery.
*Citește și: O sută de ani distanţă de la Femeia în roşu şi tabăra de refugiaţi din Lunga
Similar Posts:
- După Amazon și Facebook, Netflix anunță lansarea unei reviste pe suport de hârtie
- Kodak scoate la vânzare divizia de imprimare flexografică
- Starea presei: După trei decenii, revista tipărită britanică Marie Claire își încetează apariția
- Revista National Geographic a făcut alegerea: hârtie, nu plastic
- Italianul Panini caută un amator de abțibilduri: „Dacă e miliardar, poate fi și concurentul american” (video)
One thought on “Presa scrisă a mai pierdut o viaţă”