Default

Print Magazin nr.11 – Martie 2010

• Bookmarks: 5301


Paştele, ca şi Crăciunul, sunt pentru colţul nostru de lume mai mult decât pilonii esenţiali ai creştinătăţii. Sărbători mobilizatoare pentru mase întregi de cetăţeni,

aceste evenimente polarizează nu doar spiritul credinţei în Mântuitor, ci dezvăluie şi acele sentimente pre-creştine cultivate acum ceva milenii prin bacanalele barbare. Să bem, să ne veselim şi să ne etalăm tot ce avem mai bun – de la mâncarea pusă pe masă la hainele cu care mergem îmbrăcaţi la Slujba de Înviere – toate sunt parte intrinsecă a spiritului Paştelor la români. Sărac sau bogat, orăşean sau ţăran neaoş, românul nu concepe Învierea Mântuitorului fără câteva ingrediente magice: carnea de miel şi derivatele sale gastronomice, cozonacul şi, nu în ultimul rând, ouăle roşii… Mai ales cele vopsite cu cerneală tipografică.

Povestea ouălor vopsite cu cerneală tipografică o ştiu de copil. Când sau cine a lansat tehnica asta „inovatoare” nimeni nu ştie… Inventivi de când se ştiu, românii n-au ratat nici această ocazie de a se produce pe scena creativităţii. Unii spun că este un fapt izolat la nivel naţional, ce s-a manifestat cu precădere în perioada socialistă când lipsea vopseaua de ouă sau era de calitate proastă. Nicidecum… Cerneala tipo’ aplicată pe ou adaugă acel efect de „glossy” care face diferenţa. Şi cum ouăle sunt parte integrantă a show-ului pascal, ce nu face românu’ să moară vecinu’, colegu’ sau chiar ruda de ciudă?!…

Discutând cu un tipograf trecut de prima tinereţe, aflu că „moda” ouălelor vopsite cu cerneală de tipar este încă de mare actualitate. „Sunt oameni care îmi cer de peste 20 de ani să le dau cerneală tipografică pentru ouăle de Paşte – de când lucram pe tipar înalt. De la vecini la oameni din ministere şi alte instituţii. Mulţi m-au sunat deja să-mi aducă aminte…” Este „moda” asta periculoasă pentru sănătate? Dacă studiem chimia cernelii de tipar obişnuite, n-am spune că ar fi chiar cea mai sănătoasă alegere. Există, cu certitudine, şi cerneală special formulată pentru contactul cu alimentele, dar nu vorbim despre aceasta. Acelaşi tipograf mă dumireşte cum stă treaba cu efectul cernelii aplicate pe ouăle de Paşte pentru sănătate: „Domne’, şi eu vopsesc d’o viaţă întreagă ouăle tot cu cerneală tipografică… Mă vezi bolnav sau cu bube pe faţă?!… Cerneala nu pătrunde în ou, face doar o peliculă pe coajă… Da’ trebuie musai ca ouăle să fie foarte fierbinţi, să ajute cerneala să se usuce… Şi mai trebuie şi nişte ulei, să întinzi cerneala…”. Aş putea să-l contrazic?! Nociv sau nu, obiceiul vopsitului ouălelor cu cerneală tipo’ este componenta unei culturi urbane pe care doar un român o putea născoci… Extrapolând la nivelul industriei tipografice o meteahnă devenită „fenomen”, îmi dau seama de un alt lucru, la fel de contradictoriu: ne mişcăm şi la nivel profesional, în tipografii şi în industrie, după cum ne cântă ţârcovnicul propriei scufii. Patroni, angajaţi sau clienţi, ne doare la bască de vreuna dintre regulile şi procedurile pe care generaţii întregi de tipografi le-au adăugat pas cu pas, în mai bine de jumătate de mileniu. De ce?… Iaca aşa, d’ai naibii, vorba lu’ Moromete!… Trecând peste pitorescul ouălelor vopsite cu cerneală tipo’, îmi face o deosebită onoare să vă urez, de Paşte, un sincer „Sărbători Fericite!” în numele echipei Print Magazin!

Similar Posts:

5 recommended
comments icon0 comments
0 notes
301 views
bookmark icon

Write a comment...