Ascultam într-o zi, din pură întâmplare amestecată cu un strop de curiozitate profesională, doi oameni în vârstă retrăindu-şi amintirile despre tipografiile şi tipografii începutului de secol 20. Nu m-am putut opri să îmi imaginez, fie şi numai pentru o clipă, halele de producţie cu geamuri îmbâcsite de vreme, în care maşini – mai mari sau mai mici – huruind murdare de vaselină şi cerneluri şi deservite de aceşti minunaţi truditori ai slovei, tipografii, lăsau cultura şi informaţiile destinate unei lumi întregi să vadă lumina tiparului.
Anii au trecut, lucrurile s-au schimbat, iar calculatoarele şi-au găsit un loc şi în industria tipografică. Utilajele au devenit astăzi minuni ale tehnologiei şi miniaturizării, iar discuţiile se poartă în termeni de management al culorilor şi identitate cromatică. Progresul tehnologiei a deschis larg porţi, altădată nici măcar visate, expresiei creativităţii minţii umane la contactul cu foaia de hârtie, cu sticla, plasticul, materialele textile ori alte suporturi de imprimare atât de nespecifice şi inovatoare încât simpla lor enumerare poate stârni semne de mirare. Fie că vorbim despre tipografiile pe care abia dacă le mai putem desluşi din umbrele trecutului sau despre strălucitoarele „laboratoare” de imprimare ale secolului 21, cea mai importantăre sursă era, rămâne şi va fi cea umană.
Profesioniştii au studiat şi au „furat” meseria ucenicind şi mai apoi au consolidat-o temeinic într-o nobilă profesie cu rang de artă a cuvântului: tipografia. Dar, băncile şcolilor de specialitate par să fie din ce în ce mai puţine şi din ce în ce mai goale… La intersecţia dintre oportunităţile pe care le oferă instituţiile de învăţământ, responsabile în dezvoltarea cunoştinţelor teoretice de specialitate, şi nevoile companiilor producătoare din piaţa de profil, responsabile cu asigurarea dezvoltării abilităţilor practice ale viitorilor specialişti, se întrezăreşte una dintre soluţiile lipsei personalului calificat din industria tipografică.
Aceste soluţii, care nu sunt numai probabile, ci şi posibile, pot da naştere unora dintre formele cele mai viabile de parteneriat, cu beneficii în plan social şi economic. Un parteneriat care poate asigura, chiar şi în condiţii de criză, premisele existenţei pe piaţa muncii din România a unor specialişti de înaltă calificare pentru industria tipografică. Industrie care, în ciuda afirmaţiilor care prezic de multă vreme sfârşitul tiparului clasic, este departe de a fi în pragul colapsului!