656„Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când” mă gândesc la sistemele majore de imprimare, mă şi văd uitându-mă cu lupa pe diverse tipărituri, încercând să „ghicesc” în ce sistem de imprimare au fost realizate. Ghicesc este cuvântul cel mai potrivit pentru că, dacă te afli în lumea tipografică fără de şcoală la intrare, o tot dai cu presupusul, câteodată ani buni de zile, până când ai şansa, dacă o ai, să te lumineze vreun tehnician străin cu ştate vechi de plată în domeniu .
De la un astfel de „mentor” afli, dacă-l întrebi, că el a „ghicit” după aspectul contururilor că un anume ambalaj este tipărit în rotogravură şi nu în flexo. Tot după acest criteriu afli că deosebeşte tiparul offset de cel flexo. Mai bine zis, după mustăţile sau liniile domoale pe care le lasă cerneala atunci când părăseşte placa/forma de imprimare şi ajunge pe suportul de imprimare. Aşadar, vă propun să trecem în revistă cele cinci sisteme majore de imprimare: lito/offset; letterpress şi flexografie; gravură (la noi cunoscut ca rotogravură); serigrafie; tipar digital.
Mai întâi vă fac atenţi la modul în care stă cerneala pe forma de imprimare, precum şi la modalitatea în care ajunge ea pe suportul de imprimare. Pentru tiparul digital mă rezum doar la un grafic care arată poziţia în funcţie de calitatea tiparului.
Pentru acest articol, m-am gândit că o imagine face cât o sută de cuvinte. Criteriile după care se clasifică procedeele de imprimare sunt diverse:
– există sau nu forma de imprimare; 1-5 sunt cu forma de imprimare şi 6 este fără forma de imprimare;
– după modul de transfer al cernelii sunt procedee de imprimare cu transfer direct sau indirect al cernelii de pe forma de tipar (placă) pe suportul de imprimare;
– după poziţia elementelor tipăritoare faţă de elementele netipăritoare sunt tipar plan (lithografie/offset), tipar înalt (letterpress şi flexografie) şi tipar adânc (gravură/rotogravură şi tampografie).
Similar Posts:
0 comments
Share
Print