Default

„Sprijinirea sectorului producției de carte este o chestiune de responsabilitate politică”

• Bookmarks: 2267


A-l reîntâlni pe Roland Henn de la Müller Martini este întotdeauna o provocare. Aflat în trecere prin România, între alte zeci de vizite făcute anual prin tipografiile Europei, șarmantul director al Müller Martini a avut amabilitatea să ne acorde un ceas din prețiosul său timp, pentru o discuție despre industria tipografică și problemele ei. Deopotrivă tranșant și elegant în declarații – așa cum îi șade bine unui vienez veritabil -, domnul Henn ne-a oferit și de această dată un interviu spumos.


Domnule Henn, la câte tipografii vizitați în Europa, sunteți cel mai în măsură să ne oferiți o radiografie a industriei poligrafice. Așadar, care-i starea de sănătate a industriei tipografice de pe bătrânul continent?

Roland Henn: Industria tipografică manifestă o tendință de redresare mai mult pe segmentul ambalajelor, unde există o creștere constantă. Dacă ne referim însă la sectorul editorial – incluzând aici tipărirea ziarelor obișnuite, a revistelor și cărților -, deși lucrurile s-au schimbat oarecum, piața nu dă semne că ar începe să se miște. Din acest motiv, un număr extrem de mare de edituri și tipografii din întreaga Europă sunt supuse încă unor grave frământări.

Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că există încă prea multe tipografii pe piață. Prea mulți tipografi care, neînțelegând modelul acestei afaceri, nu pot oferi decât un singur lucru, prețurile – cât mai mici și aproape fără vreo urmă de profit. Cred că asta este principala problemă a industriei actuale – existența prea multor tipografii a căror ofertă de preț nu reflectă realitatea.

Un alt lucru care merge în direcție greșită este și faptul că tipografiile continuă să investească în tehnologia de tipar pentru a-și crește capacitatea de producție – lucru valabil și în Germania – uitând unde se fac de fapt banii în procesul de fabricație. Poți tipări mai repede și mai bine, însă valoarea produsului tipărit rămâne aceeași – o coală tipărită rămâne o coală tipărită. Mă refer în principal la segmentul tiparului în coală, care este majoritar.

Credeți că mai există vreo soluție de ieșire din această situație?

Da, există inițiative, unele chiar de succes. De exemplu, asociația tipografilor din Austria a reluat un proiect demarat acum trei ani cu ajutorul unei firme de cercetare de piață – firmă care a dezvoltat un instrument dedicat de evaluare a activității tipografiilor și a pieței de profil. Iar raportul emis de firma de cercetare de piață în urma auditării activității tipografiei este luat în considerație inclusiv de bănci. Cel mai important avantaj oferit de acest raport este dat însă de recomandările pe care specialiștii firmei de marketing le fac pe marginea schimbărilor și direcțiilor de dezvoltare care ar trebui adoptate de tipografia respectivă.

Scopul pentru care am început acest proiect acum trei ani a fost de a ajuta tipografiile austriece să fie pregătite pentru ceea ce ne rezervă viitorul și pentru a reuși să aibă o privire de ansamblu asupra business-ului. De asemenea, am dezvoltat un modul al acestui instrument care să ajute tipografiile să-și diversifice oferta pentru a se diferenția de competitori și care să le permită să-și îmbunătățească profitul în viitor. Nu mă refer doar la procesul de producție tipografică, ci la întregul mediu în care se mișcă un produs tipărit – de la creație la etalarea în raft, dacă ne luăm ca exemplu ambalajele.

Este foarte important să-i ajutăm pe tipografi să se gândească mai profund la căile prin care pot să se diferențieze de concurență.

Cine a inițiat acest proiect în Austria?

Este o inițiativă propusă de Müller Martini și dezvoltată împreună cu asociația tipografilor din Austria. Ne bucurăm că am putut ajuta industria prin intermediul acestui instrument foarte eficient.

Ar putea fi adaptat acest instrument de evaluare și în alte țări?

Sunt ferm convins că acest sistem de evaluare poate fi implementat cu succes și în alte țări. Trebuie doar să punem la punct modul în care se poate face transferul sistemului către industria unei anumite țări. Aici cred că revistele de profil au un rol foarte important, ele fiind un vehicul foarte bun de promovare a acestei inițiative către tipografi.

De exemplu, în Austria am colaborat cu principalele două reviste de specialitate care au înregistrat periodic efectul acestor evaluări, publicând în paginile lor articole în care erau analizați câțiva parametri importanți – cum ar fi gradul de satisfacție al clienților etc. Asta ne-a ajutat să dovedim că această inițiativă funcționează 100%.

Comunicarea electronică, în special Internetul, a schimbat aproape radical modul în care oamenii și firmele comunică sau își promovează produsele și serviciile. Reușesc tipografii să se folosească de avantajele pe care le oferă comunicarea electronică?

Dați o căutare pe Internet pentru cuvântul tipografie și vizitați site-urile găsite. Cele mai multe dintre site-urile tipografiilor sunt absolut plictisitoare și nu comunică nimic în afara unei liste lungi cu echipamente de tipar și finisare, lista de servicii și contactul prin care clientul poate lua legătura cu firma. În general, așa comunică tipografiile pe Internet și acesta este modul în care acestea interacționează online cu piața.

Pe de altă parte, cei care oferă servicii integrate și o gamă largă de produse – de la cele tipărite offset la cele imprimate prin diferite tehnologii digitale -, și care se autonumesc „fabricanți de media”, nu reușesc întotdeauna să comunice esența business-ului lor și să se diferențieze de ceilalți competitori de piață.

Plus-minus, cam toată lumea folosește același șablon în comunicare.

Îmi face impresia că industria continuă să-și petreacă existența într-un soi de balon de săpun. Sunt tipografii un pic anacronici?

Este adevărat, tipografii continuă să trăiască într-un soi de balon de săpun. Însă, în același timp, aceștia continuă să se plângă de cât de grele sunt vremurile de azi și cât de greu le merg afacerile. Industria tipografică actuală arată ca un iepure paralizat, incapabil să se miște înainte, la dreapta sau la stânga – gândindu-se doar la starea jalnică în care se află sau la faptul că cineva are de gând să-l mănânce, și nu la ce poate să facă pentru a ieși din această situație.

Tipografii trebuie să se trezească până nu este prea târziu. Ei trebuie să fie în stare să se gândească foarte serios la situația în care se află compania lor în prezent, unde trebuie să se îndrepte în viitor și prin ce mijloace. Din păcate, există doar câteva companii care au o abordare strategică a business-ului lor.

În condițiile venirii crizei economice, tipografiile au ales ca principală măsură de supraviețuire scăderea prețurilor foarte mult, uneori chiar și sub limita a ceea ce tehnic numim dumping. Putem chiar spune că, în România, micșorarea prețurilor a atins deja un prag alarmant. Cum va afecta acest lucru industria pe termen lung?

Prețurile produselor tipărite au scăzut în ultimii ani cu mai mult de 20-30 de procente. De câte ori asist la întâlnirile tipografilor, fiecare se jură că nu va distruge prețurile practicate de ceilalți… Însă, pentru a lua o lucrare, toți fac – mai mult sau mai puțin – același lucru. Nu văd făcându-se nimic pentru a remedia această problemă. Cred că un tipograf ar trebui să comunice alte beneficii clientului decât prețul cel mai mic. Este o întrebare valabilă pentru întreaga industrie.

În plus, consider a fi imperativ ca și furnizorii de materii prime și utilaje să se implice în rezolvarea acestei probleme alături de tipografi, căutând împreună căile prin care prețurile ar putea fi crescute în viitor.

Domnule Henn, în contextul în care tipografiile au coborât prețurile atât de jos, ar fi un paradox ca clienții să înțeleagă să plătească din nou mai mult. Mai ales că mulți dintre clienți susțin că au în ziua de azi alternative la comunicarea tipărită, devenită prea scumpă comparativ cu alte forme de media. Ce părere aveți?

Parțial este adevărat ce-mi spuneți. Pe de altă parte, fără comunicarea tipărită, societatea umană practic nu poate funcționa – din foarte multe motive, pe care nu cred că trebuie să le mai amintim. Și de această dată trebuie să ne referim la strategiile adoptate de tipografi – dacă ele există.

Foarte mulți tipografi nu știu cu mare exactitate unde câștigă și unde pierd bani. Tocmai de aceea, tipograful trebuie să-și revizuiască arhitectura portofoliului de clienți și să vadă care dintre aceștia sunt profitabili și care nu, renunțând după caz la cei care nu se potrivesc cu structura de prețuri a tipografiei. Deși poate părea o măsură destul de dură, am suficiente exemple de tipografi care mi-au confirmat că această strategie funcționează. Clienții care le-au plecat pentru un preț mai mic s-au întors din pricina calității scăzute a serviciilor și produselor oferite de tipografia concurentă. În consecință, au acceptat din nou să plătească un preț mai mare pentru a primi ceea ce și doreau: calitate.

Contează foarte mult ce vinzi cu adevărat și căile prin care o faci.

Piața îi îndeamnă pe tipografii offset să-și revizuiască modelul afacerii, integrând din ce în ce mai mult în procesul de producție mașini bazate pe noile tehnologii de imprimare digitală. Va reuși să rezolve digitalul o parte a problemelor industriei?

Tipografii care au înțeles tendințele care se manifestă pe piață au implementat deja tehnologii care funcționează foarte bine în combinație cu echipamentele de producție offset. Acest lucru îi permite tipografiei offset să-și păstreze un portofoliu mai larg de clienți – de la cei care au volume mari, dedicate offsetului, la cei care vin cu lucrări în tiraje mici, perfect adaptate tiparului digital. Iar acest lucru face parte din conceptul dezvoltării serviciilor integrate și, mai ales, de a-i oferi clientului produse cu valoare adăugată.

Legat tot de tiparul digital, văd că segmentul albumelor foto tipărite înregistrează o creștere din ce în ce mai bună peste tot în lume. Producția acestui gen de lucrări se bazează aproape în totalitate pe tehnologii digitale – de la cele de procesare a imaginilor și paginare la cele de imprimare -, singurul lucru care se face mecanic fiind legarea. Cum credeți că se va dezvolta acest segment în viitor?

Albumele foto sunt pentru toți oamenii, inclusiv pentru mine, un lucru esențial prin care ne raportăm la evenimentele, în general fericite, care ne-au marcat trecutul. Într-adevăr, acest sector a evoluat spectaculos în ultimii ani și continuă să o facă și în continuare. Având în vedere acest trend, Müller Martini are deja pe piață echipamente dedicate producției albumelor foto – cum ar fi linia „Diamant MC digital”.

Dar, deși segmentul albumelor foto crește, nu trebuie să ne așteptăm să întâlnim furnizori de servicii de acest gen în prea multe locuri, asta deoarece echipamentele de finisare sunt destul de scumpe. Din acest motiv, trebuie să ne gândim și la profitabilitatea acestei afaceri: câte albume foto poate produce zilnic un furnizor pentru a-și amortiza investiția într-un echipament performant de legătorie și pentru a face profit?… Existența unui număr restrâns de producători de albume foto va menține profitabil măcar acest segment.

Pe de altă parte, nici nouă, ca fabricanți de echipamente de legătorie, nu ne este simplu să pătrundem pe această piață nouă. Forța noastră de vânzări caută în permanență noi segmente de nișă pe care să intre prin intermediul și alături de producătorii consacrați de echipamente de tipar digital – cum ar fi domeniul albumelor foto sau cel al producției de carte on-demand.

Tehnologia tipografică a atins un grad foarte înalt de automatizare, însă forța de lucru aptă să opereze noile echipamente devine din ce în ce mai rară – mai ales în România, unde nivelul educației tehnice este foarte scăzut. Având în vedere experiența dumneavoastră în industria tipografică mondială, îmi permit să vă cer un sfat. Ce-ar trebui să facă industria locală pentru a ieși din acest impas?

În acest moment, cred că primul lucru de care are nevoie industria poligrafică îl reprezintă coeziunea și inițiativa. Până când vor apărea școli capabile să genereze absolvenți bine pregătiți, la nivel universitar sau liceal, tipografii trebuie să încerce să găsească împreună cu marii furnizori de echipamente și consumabile soluțiile eficiente pentru îmbunătățirea situației.

O astfel de inițiativă ar fi organizarea periodică a unor stagii de pregătire a angajaților, atât a celor din prepress și din tipar, cât și a celor din legătoria mecanizată. Or, dacă aceste stagii și cursuri ar fi organizate la nivel de industrie, costurile ar fi foarte mici pentru toate tipografiile care sprijină acest demers.

Prin experiența foarte solidă pe care o avem ca fabricant de echipamente de tipărire și finisare, Müller Martini dorește și are capacitatea să furnizeze un bagaj uriaș de know-how, trebuie doar să existe cerere din partea industriei. Perfecționarea forței de muncă reprezintă o investiție care aduce beneficii atât lucrătorilor, cât și antreprenorilor din industrie. Spun investiție deoarece patronii tipografiilor trebuie să realizeze că nici un lucru de calitate nu se obține gratis.

În ceea ce privește calitatea învățământului, personal cred că cele mai bune rezultate există în țările în care trebuie să plătești pentru educație. Când învățământul este gratuit, prea puținor elevi le pasă dacă învață sau nu ceva în școală.

Subscriu la ceea ce-mi spuneți, însă tipografiile se așteaptă ca, atunci când investesc sute de mii sau milioane de euro într-un echipament tipografic performant, pregătirea personalului să fie gratis…

Așa și este, până la un punct. Ca fabricant, avem obligația să-i învățăm pe operatorii unei tipografii cum să folosească corect mașina pe care le-am vândut-o, și nu să le arătăm de la zero cum se tipărește sau cum se operează o linie de legătorie mecanizată. Lucru valabil în orice domeniu industrial. Programele avansate de perfecționare a personalului calificat pe care le oferim tipografiilor au și ele anumite costuri pe care suntem obligați să le plătim la rândul nostru specialiștilor cu care colaborăm.

Pe de altă parte, care ar fi motivul pentru care o tipografie ar investi bani grei în perfecționarea personalului – acest cost reflectându-se și în prețul serviciilor sau produselor oferite clienților – dacă competitorul său obține gratis educarea personalului?! Știind că nu se pot baza pe învățământul tehnic de stat, patronii tipografiilor din România ar fi trebuit să reinvestească o parte din profit în calificarea și perfecționarea personalului. Și acum câțiva ani, când profitul tipografiilor era foarte bun, această investiție ar fi fost insesizabilă pentru bugetul tipografiei.

Multe cărți care apar în România sunt produse în alte țări – cum ar fi China, Italia și alte câteva. Să fie de vină editurile care preferă să tipărească la prețuri mici cărțile în afară sau tipografiile care n-au investit serios în linii performante de legătorie?

Nu știu cine este vinovat pentru această situație – tipografiile sau editurile. Înclin să cred că o parte mai mare de vină o au editurile, care caută permanent să-și scadă costurile de producție și așa ajung să-și tipărească cărțile în alte țări. Normal ar fi ca editurile să caute și soluții, nu doar prețuri mici, împreună cu tipografii și alți parteneri pentru a dezvolta o industrie de carte puternică. Sunt sigur că, dacă ar fi încercat cu adevărat să găsească aceste soluții, multe din cărțile tipărite în afara țării ar fi fost produse local. Producția de carte este și o chestiune politică. Dacă ne gândim că o parte a patronilor editurilor sunt implicați politic într-un fel sau altul, chestiunea devine una de responsabilitate politică față de țara lor.

În cazul în care editurile ar hotărî să-și producă cărțile în țară, tipografiile ar ști pe ce volume se bazează și ar reuși fără probleme să investească în tehnologii performante, având siguranța că-și vor amortiza investiția.

Am înțeles că o situație similară cu cea de aici a fost și în Rusia, cu deosebirea că acolo vorbim de o piață de carte enormă…

Este adevărat, însă editorii ruși au căutat parteneri cu ajutorul cărora să readucă în țară o mare parte a volumelor de cărți tipărite în străinătate. Mai mult, această inițiativă a fost sprijinită chiar de către statul rus, la nivel guvernamental fiind constituit un grup de lucru din care fac parte o serie de combinate poligrafice de stat. În concluzie, sarcina – sau „ordinul” dacă vrei să-i spuneți – pe care a primit-o acest grup de lucru a fost să identifice toate modalitățile prin care acest volum imens de cărți să revină în rotativele industriei poligrafice rusești și să-i ajute pe editori să-și producă titlurile în Rusia, în condiții economice și de calitate.

Sprijinirea industriei cărții este cu siguranță o chestiune de responsabilitate politică a fiecărui stat.

Interviu realizat cu sprijinul doamnei Simona Mazilu, director general Müller Martini România

Similar Posts:

2 recommended
comments icon0 comments
0 notes
267 views
bookmark icon

Write a comment...