1086
La împlinirea a 100 de ani de la revolta muncitorilor din București, izbucnită în urma grevei tipografilor și reprimată sângeros de către guvernul condus de I. C. Brătianu, Uniunea Sindicatelor Tipografilor din România (USTR) și Blocul Național Sindical (BNS) organizează, joi, 13 decembrie 2018, ora 11:30, un eveniment de comemorare pe locul unde au avut loc incidentele tragice de acum un secol, pe Calea Victoriei nr. 37B (Hotelul Novotel).
De la ora 12:00, în Sala Paris a Hotelului Novotel va avea loc o conferință de presă, în cadrul căreia sindicatul tipografilor și-a propus să reașeze pe locul pe care îl merită în istoria sindicală acțiunea revendicativă a tipografilor, confiscată de propaganda comunistă timp de 40 de ani și discreditată grosolan după 1989.
Cu acest prilej va fi lansată și a doua ediție a cărții cu titlul „Scurtă istorie tipografică și a mișcării sindicale, In memoriam Revoltei Tipografilor din 1918”, a scriitorului clujean Ioan Ciorca, în prezența autorului. Lucrarea cuprinde și o scurtă istorie tipografică, precum și a mișcării sindicale în care sunt incluse și cele trei revolte muncitorești din România postbelică. Cartea este un omagiu adus tipografilor bucureșteni care au căzut secerați de gloanțele forțelor de represiune – în Piața Teatrului Național, la data de 13 decembrie 1918 –, pentru un trai mai bun menit să le asigure minimul necesar de subzistență.
La eveniment sunt așteptate oficialități din administrația centrală și locală, oameni de cultură precum și conducerea Asociației Tipografilor „Transilvania” (ATT), patronatului tipografilor din România.
Adevărul despre revolta tipografilor din 13 decembrie 1918
La două săptămâni de la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918 și de la reîntoarcerea cuplului regal în Capitală, sindicaliștii tipografi – de la „Atelierul grafic Sfetea” și de la „Institutul de Arte Grafice și Editura Minerva” –, intenționaseră să manifesteze în faţa Palatului Regal, pentru a-i reaminti regelui Ferdinand despre promisiunea făcută trupelor în martie 1917, în preajma bătăliilor de la porţile Moldovei, potrivit căreia vor primi „după război pământ, pâine, libertate”.
La protest au participat circa 15.000 de muncitori din toate sectoarele economice ale Capitalei. Ceea au primit în schimbul promisiunilor din 1917, au fost gloanțele care au curmat viața a numeroși manifestanți. În ceea ce privește numărul morților, s-au vehiculat patru statistici: informațiile oficiale ale vremii vorbesc doar despre 16 morți și zeci de răniți, iar Ilie Moscovici (militant și jurnalist socialist, lider important al Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România) indică circa 50-100. Martorul ocular Emilian Ionescu (secretarul Prefectului Poliției Capitalei) confirmă 87 de morți, în timp ce potrivit propagandei comuniste, „numărul acestora s-a ridicat la 102”.
În procesul care a urmat înăbușirii revoltei, îndreptat împotriva liderior sindicali și muncitorilor participanți la demonstrație, Ministrul de Interne Gheorghe G. Mârzescu a justificat ordinul de a se trage în plin, prin faptul că manifestația fusese un atentat la siguranța statului, urmând a declanșa o rebeliune al cărui scop era înlăturarea regelui. Procurorul care a administrat rechizitoriul, în calitate de comisar regal, a susținut că manifestația tipografilor a fost semnalul începerii revoluției bolșevice în România, întemeindu-și acuzația pe un singur manifest, pe care poliția l-ar fi descoperit în urma perchezițiilor efectuate la clubul socialiștilor bucureșteni, fără a mai oferi alte dovezi. Din această cauză, în afara câtorva agitatori comuniști, muncitorii arestați la 13 decembrie 1918 au fost achitați și eliberați în februarie 1919.
Deși încheiată tragic, revolta tipografilor nu a fost zadarnică, la data de 22 decembrie 1921 încheindu-se, un contract colectiv de muncă unitar, la nivel de ramură, pe o durată de un an şi jumătate, ea fiind prima din România care a realizat această performanță. Contractul reglementa condiţiile de muncă, timpul de lucru, concediile, zilele de sărbătoare plătite de patroni, plata orelor suplimentare, numărul ucenicilor, dreptul de a alege „bărbaţi de încredere” – adică delegaţi –, a căror sarcină era aceea de a veghea la îndeplinirea clauzelor contractuale.
În 1968 prin Hotărâre de Guvern, în memoria victimelor represiunii din 1918, data de 13 decembrie a fost declarată drept „Ziua tipografilor din Republica Socialistă România”. De asemenea, în memoria celor uciși atunci a fost ridicat un monument pe care s-a așezat o placă comemorativă. La cumpăna dintre secolele XX și XXI, monumentul a fost demolat pentru a face loc „vremurilor noi”. Ultima comemorare a victimelor din 13 decembrie 1918 a avut loc în anul 1990.
Astăzi, la împlinirea unui secol de la acel tragic eveniment, Uniunea Sindicatelor Tipografilor din România și Blocul Național Sindical aduc un omagiu plin de recunoștință tipografilor care s-au jertfit pentru un trai mai bun.
Reabilitarea istorică a revoltei tipografilor din 13 decembrie 1918
Totodată, cu prilejul evenimentului din 13 decembrie, Uniunea Sindicatelor Tipografilor din România (USTR) și Blocul Național Sindical (BNS) cer Primăriei Muncipiului București și Consiliului General al Capitalei reamplasarea unui monument comemorativ pentru cinstirea jertfei tipografilor, a cărui amplasare să fie în perimetrul unde au avut loc evenimentele sângeroase de acum un secol.
Evenimentul este organizat de Uniunea Sindicatelor Tipografilor din România (USTR) și Blocul Național Sindical (BNS), cu sprijinul Asociației Tipografilor „Transilvania” (ATT) și prin implicarea Asociației Producătorilor de Ambalaje din România (APRA).
Mircia Giurgiu
Președinte
Uniunea Sindicatelor Tipografilor din România (USTR)
Similar Posts:
1 comment
Share
Print
One thought on “Tipografii ies în stradă pe 13 decembrie”