În mediul de afaceri dinamic şi adesea imprevizibil al zilelor noastre, generator de schimbări complexe, profunde şi caracterizat printr-o înaltă competitivitate, organizaţiile moderne sunt nevoite să facă faţă unor provocări majore ce vizează însăşi capacitatea lor de a se adapta pentru a supravieţui şi a prospera.
Aceasta presupune un efort concentrat şi continuu, efort îndreptat în direcţia clarifi cării obiectivelor şi analizei mediului intern şi extern în care organizaţiile evoluează. Demersurile de stabilire a obiectivelor şi de analiză a contextelor de mediu sunt întreprinse în scopul elaborării şi implementării unei strategii, evaluării progreselor înregistrate şi adoptării schimbărilor ce se impun pentru a asigura păstrarea echilibrului organizaţional.
Noile organizaţii cristalizează tendinţa de a edifi ca structuri simple şi fl exibile, cu un larg evantai de subordonări şi o repartiţie extinsă a infl uenţei în luarea deciziei, infl uenţă bazată mai mult pe informaţie şi competenţe decât pe poziţia ierarhică. Organizaţiile supravieţuiesc şi se dezvoltă numai prin adaptare continuă la mediul competitiv. De-a lungul acestui proces însă, organizaţiile păstrează anumite idealuri ce rămân relativ neschimbate peste timp şi menirea lor este aceea de a călăuzi procesul de elaborare şi fundamentare a deciziilor strategice. Aceste idealuri incontestabile formează ceea ce în literatura de specialitate poartă numele de viziune a afacerii a cărei expresie este reprezentată prin declaraţia de misiune a companiei.
Declaraţia de misiune a companiei comunică şi descrie viziunea de afaceri a companiei, incluzând valorile perene şi scopurile companiei, precum şi obiectivele vizionare şi deschizătoare de drumuri care ghidează căutarea viitoarelor oportunităţi.
Viziunea afacerii şi, totodată, articularea acesteia într-o declaraţie de misiune, se sprijină pe coexistenţa următoarelor componente:
1. Valorile fundamentale cărora organizaţia le este dedicată;
2. Scopurile fundamentale ale organizaţiei;
3. Scopurile vizionare ale organizaţiei, către care se îndreaptă pentru îndeplinirea misiunii sale.
Valorile fundamentale Se constituie dintr-un număr mic de valori (maximum cinci), valori care refl ectă cele mai adânci credinţe ale organizaţiei şi care sunt independente de fl uctuaţiile mediului de afaceri al industriei sau de capriciile managementului. Una dintre modalităţile prin care se poate determina dacă o valoare este fundamentală sau nu este aceea de a presupune că organizaţia va schimba industria în care activează. Valorile care vor supravieţui şi vor fi păstrate chiar şi în contextul oferit de noua industrie vor fi , cu siguranţă, valori fundamentale ale acelei organizaţii. Câteva exemple de valori pe care diferite organizaţii le aleg ca fi ind fundamentale:
• Creativitate;
• Integritate;
• Inovaţie tehnologică;
• Excelenţă în relaţiile cu clienţii;
• Responsabilitate socială.
Scopurile fundamentale Reprezintă raţiunea de a fi a organizaţiei. Aceste scopuri diferenţiază organizaţia în comparaţie cu altele din cadrul aceleiaşi industrii şi stabilesc, totodată, direcţia în care organizaţia va evolua. Scopurile fundamentale şi valorile fi rmei nu sunt preselectate, ele fi ind rodul unui proces activ, de explorare şi descoperire.Scopurile fundamentale sunt exprimate printr-o declaraţie de misiune atent formulată. Asemenea valorilor fundamentale, scopurile fundamentale rămân aproape neschimbate şi, pentru numeroase organizaţii, ele durează de zeci sau chiar de sute de ani.
Scopurile vizionare Sunt acele provocări pe termen lung, către care organizaţia se îndreaptă pentru îndeplinirea misiunii sale. Chiar dacă nu ar avea decât jumătate dintre şanse ca acestea să se materializeze, organizaţia trebuie să creadă în atingerea scopurilor vizionare. Aceste scopuri trebuie să fi e sufi cient de provocatoare încât oamenii să-şi ţină răsufl area atunci când le sunt aduse la cunoştinţă şi, totodată, să înţeleagă şi să-şi asume efortul care trebuie făcut pentru îndeplinirea lor.
Majoritatea scopurilor vizionare pot fi incluse într-una din următoarele categorii:
• Ţinte – scopuri cantitative sau calitative;
• Duşmani comuni – scopuri centrate pe îndepărtarea unor competitori nominalizaţi;
• Rolul de model – scopuri centrate pe devenirea similară ca poziţie sau imagine cu fi rme nominalizate, care operează în alte industrii sau pe alte pieţe;
• Transformare internă – scopuri aparţinând, în special, corporaţiilor foarte mari, prin care se urmăreşte ocuparea unei poziţii de lider pe toate pieţele în care acestea operează.
Pentru ca organizaţia să poată înregistra noi performanţe, este necesar ca, odată atinse, scopurile vizionare să fi e schimbate. Scopurile vizionare vor fi numai acelea pentru a căror realizare sunt necesare eforturi semnifi cative şi de lungă durată.