Exporturile care au ajuns la cote istorice în România, în special pe segmentul de componente auto, dar și dezvoltarea serviciilor din domeniul alimentar sunt, în opinia lui Florin Puzdrea, oportunități pentru industria ambalajelor. Inginer TCM-ist la începutul carierei, apoi bancher, Florin Puzdrea a ales încă de acum mai bine de zece ani să activeze în domeniul producției și comerțului cu hârtie, cartoane și produse convertite. În prezent, este reprezentantul în România pentru societatea EMA LDT, companie bulgară cu peste 20 de ani de experiență în importul, distribuția și converting-ul de hârtie. În interviul acordat Print Magazin, Florin Puzdrea realizează o radiografie a actualei piețe de profil puctând posibilele evoluții ale industriei de ambalaje în perioada care urmează.
Cum ați ajuns să activați în domeniul hârtiei și ambalajelor?
Prin anul 2000, când ajunsesem la vârsta de 30 de ani, nu eram tocmai mulțumit de direcția pe care pornisem în cariera mea profesională. A apărut o ofertă din partea domnului Augustin Drăgan pentru o firmă mică de import și comerț de hârtii, cartoane și produse convertite – Axa Merchant. Din păcate, după nici doi ani am fost nevoit să schimb iarăși direcția. În 2002, am plecat de la Axa, iar după câteva luni de pauză m-am alăturat echipei domnului Andrei Luca, la Glaxo Industries, unul dintre cei mai valoroși antreprenori români din domeniu și de la care am învățat foarte multe.
În 2004 mi-am asumat o nouă provocare până în 2007, și anume poziția de director de vânzări pentru fabrica de hârtie offset a Combinatului Comceh din Călărași, aflat atunci într-un proces de reconfigurare organizațională datorită schimbării acționariatului și intrarea în grupul de firme a domnului Fabio Perini. Provocarea a fost de a revitaliza producția de hârtie de scris și pentru tipar. Din păcate, la un an și jumătate după plecarea mea din Comceh producția de hârtie tissue a fost oprită.
Până la urmă a fost o decizie corectă pentru că firma tot și-a îndeplinit misiunea de a deveni unul dintre cei mai mari producători de hârtie tissue din Europa de Sud-Est într-o piață în care o retehnologizare ar însemna aproape un milion de euro/mia de tone produse. Neexistând în acel moment în România o piață consistentă căreia să i te adresezi cu un alt produs fabricat pe aceeași mașină, decizia a fost corectă. Mai ales că hârtia are o problemă – structura de cost. În plus, de vreo zece ani este o problemă cu celuloza care se nișează foarte mult. Fiind o sursă regenerabilă relativ greu reproductibilă, interesul deținătorului de stoc de celuloză este să-și maximizeze profitul. Implicit va merge către producția de hârtie și carton cu valoare adăugată urmând tendințele industriei grafice și de producție de ambalaj. Cu alte cuvinte, o mașină care face hârtie offset are o șansă dacă reușește să livreze pe o piață de desfacere extraordinar de bine conturată și contractată minimum 400.000 de tone. Dacă noi adunăm România și țările vecine, nu cred că vom ajunge la această cifră. Ca atare, Comceh s-a oprit când trebuia.
Text și foto: Cristian Faur
Articolul complet îl puteți citi în Print Magazin nr. 40.