Grupul de campanie Zero Waste Europe (ZWE) pledează pentru o regândire a sistemelor existente, afirmând că trebuie făcute mai multe pentru a finanța gestionarea eficientă a deșeurilor. Acest lucru ar implica revenirea sistemelor la „principiile lor inițiale” prin sprijinirea, mai degrabă decât blocarea inovației, susține cercetarea.
Observăm ceea ce numim paradoxul EPR; sistemele care au fost concepute pentru a rezolva problema deșeurilor sfârșesc prin a deveni bariere instituționale în calea circularității”, a declarat fondatorul ZWE, Joan Marc Simon.
„Trebuie să ne întoarcem la principiul politic inițial al EPR, care face producătorii responsabili pentru întregul ciclu de viață al produsului, nu doar pentru sfârșitul ciclului de viață.”
Simon este autorul noului raport „Designing EPR to Foster the EU’s Competitiveness and Strategic Autonomy”, care analizează 30 de ani de implementare a EPR în întreaga UE.
Raportul este publicat în contextul în care instituțiile UE fac presiuni pentru o mai mare competitivitate și autonomie în fața tensiunilor geopolitice în creștere, a crizei climatice și a creșterii inteligenței artificiale.
ZWE a susținut anterior că Clean Industrial Deal al UE, care urmărește să asocieze inițiativele de decarbonizare cu protejarea concurenței între întreprinderi, nu face suficient pentru a debloca potențialul unei economii circulare.
În timp ce programele EPR s-au dovedit utile pentru mobilizarea resurselor în vederea gestionării produselor scoase din uz, sistemele nu și-au exploatat încă potențialul de a stimula circularitatea, susține analiza ZWE.
„Pentru a contribui la obiectivele strategice ale UE privind competitivitatea și autonomia strategică, EPR trebuie să evolueze dincolo de gestionarea deșeurilor pentru a deveni un catalizator pentru eficiența resurselor și circularitate”, concluzionează Simon.
„Viitorul EPR nu constă în perpetuarea gestionării deșeurilor, ci în facilitarea unei schimbări sistemice către o economie circulară.”
Raportul estimează că un astfel de organism, finanțat cu mai puțin de 0,5% din taxele actuale pentru EPR, ar putea reduce administrarea, îmbunătăți conformitatea.
Extinderea simultană a finanțării EPR pentru a sprijini activitățile circulare va preveni „declanșarea paradoxului EPR”, a declarat Simon. Acesta pledează pentru fonduri de reparare și reutilizare, precum și pentru taxe separate pentru gestionarea deșeurilor – la nivel național – și taxe armonizate la nivelul UE pentru tranziția către circularitate.
Politicile complementare ar putea include obiective de reducere a resurselor, interzicerea produselor problematice, taxe pentru a influența comportamentul consumatorilor și producătorilor și subvenții pentru alternative circulare.
Simon sugerează în continuare că taxele EPR conectate la nivel global ar putea sprijini gestionarea deșeurilor în afara UE, creând condiții de concurență echitabile care ar putea permite blocului să devină un importator de deșeuri de materii prime esențiale.