Industria tipografică, prinsă între criza economică şi criza hârtiei

Dacă semnalele de redresare a economiilor mondiale par a trimite o rază de speranţă comunităţii tipografice, pentru industria celulozei şi hârtiei, la sfârşitul anului trecut şi în primul trimestru al anului 2010, problemele se succed constant. Creşterea preţurilor la materii prime (celuloză, caolin etc.), cutremurul din Chile, grevele lucrătorilor din fabricile de hârtie sau a celor din port, închiderea unor facilităţi de producţie, sunt doar o parte dintre problemele grave ale industriei de profil, care vor afecta direct sau indirect şi aşa șubreda industrie tipografică.

Privind din perspectiva creşterii preţurilor hârtiei şi cartonului, în mare parte anunţate în ultimele trei-patru luni, am fi tentaţi să credem că industria celulozei şi hârtiei şi-a pus în minte să recupereze ceea ce a pierdut în ultimii ani de recesiune. Greşit ar fi să nu credem că şi preţurile hârtiei şi cartonului au „izbucnit” în ultimele luni, mai ales după tragedia generată de cutremurul din Chile, ţară care asigură aproximativ 8% din necesarul mondial de celuloză.

Încă din a doua parte a anului trecut, trendul de creştere a preţurilor hârtiei şi cartonului a fost evident, lucrurile cunoscând un ritm mai alert spre sfârşitul anului. Având în vedere că această creștere a prețurilor se petrece în mod ciclic, lucrurile nu ne miră. Dar, după semnalele pe care le primim de la distribuitorii de hârtie, lucrurile încep să devină îngrijorătoare dacă creşterea preţurilor este dublată de o „penurie” a hârtiei şi cartonului din stocuri.

Producătorii de hârtie – între ciocanul sindicatelor şi nicovala investitorilor

Cu siguranţă, primii blamaţi de tipografii pentru creşterea preţurilor sau pentru „penuria” din stocurile de hârtie şi carton sunt distribuitorii de hârtie – merchanţii. Este eronat să învinovăţim distribuitorii, ca intermediar între producători şi clienţi. Până la urmă niciun distribuitor nu poate avea inconştienţa de a creşte preţurile sau de a nu avea hârtie în stoc, atâta vreme cât acest act îi poate afecta vânzările. Problema este mult mai complexă, iar „mingea” se joacă între câteva „echipe” care se învârt în jurul unei porţi comune: fabricile de hârtie şi carton. Vorbim pe de-o parte de relaţia dintre managementul fabricilor de hârtie producători şi sindicaliştii din industria de profil, de cea dintre investorii marilor companii producătoare de hârtie şi managementul acestor companii, şi nu în ultimul rând de relaţia dintre furnizorii de materii prime şi servicii şi fabricile de hârtie. Un alt element, deloc neglijabil, ar fi trendul economiilor din diferite ţări ale lumii, mari consumatoare de hârtie şi carton, un element care însă nu influenţează decât parţial industria celulozei şi hârtiei, pe baza relaţiei cerere-ofertă. Ca element final ar trebui amintit şi interesul global al industriilor pan-continentale, între care nu ne ferim să afirmăm că există un adevărat „război”, transpus în această perioadă în obiect de diferend la nivel de organisme oficiale ale Comunităţii Europeane sau guvernului Statelor Unite – subiectul fiind importul de hârtie din China sau Indonezia.

Situaţia complexă pe care o evidenţiază industriile mondiale ale celulozei şi hârtiei nu poate fi expusă în totalitate în rândurile acestui articol, însă câteva elemente difinitorii ne pot ajuta să conturăm o imagine mai clară a adevăratei situaţii.

Mulţi dintre noi se întreabă, pe bună dreptate, de ce se închid fabrici de hârtie dacă există pe piaţă cerere de hârtie său carton? Sau, de ce cresc preţurile în loc să scadă, din moment ce asociaţiile producătorilor de hârtie declară că există o supra-producţie la nivel internaţional? Sunt doar o parte din întrebările legitime ale industriei tipografice. Să luăm un exemplu simplu. Închiderea temporară a unei fabrici mari de hârtie din cauza unei greve, generează pierderi imense, care pot ajunge la zeci de milioane de euro pe zi. Pe parcursul anilor trecuţi au existat greve în industriile hârtiei din ţările nordice care au paralizat practic, pentru mai multe săptămâni, o mare parte a livrărilor către multe ţări ale lumii.

Fiind vorba de concerne a căror cifre de afaceri însumează multe miliarde de euro, presiunile investitorilor asupra managementului acestor companii nu întârzie să-şi spună ultimul cuvânt: profit prin restabilizarea afacerii. Iar ecuaţia nu poate fi decât una singură: decât să ai cinci fabrici care intră în grevă când îţi este lumea mai dragă şi generează pierderi enorme, mai bine rămâi cu jumătate dintre ele… Simplist, dar realist. În acelaşi timp, ca urmare a acestor pierderi, preţurile „sar”… Personal, consider că problema creşterii costurilor de producţie este doar o motivaţie de faţadă a adevăratelor probleme care se învârt în jurul pierderilor de sute de milioane de euro ale fabricilor, multe având legătură directă cu nenumăratele greve din industria hârtiei.

Exagerat spus, asistăm, nu pentru prima dată, la „un şantaj” al sindicatelor nordice din industria hârtiei şi domeniile conexe – precum greva de două săptămâni din porturile finlandeze care a generat pierderi imense economiei Finlandei.

%newline%

Aşa cum declară chiar o parte a managerilor fabricilor de hârtie şi carton din ţările nordice (în principal Suedia şi Finlanda), acţiunile sindicaliştilor afectează nu doar industria tipografică, ci şi o parte a sectoarelor economice care depind de furnizarea la timp a cartonului. Spre exemplu, greva începută pe 16 aprilie la şase fabrici de hârtie şi carton din Suedia, pe care sindicaliştii îşi propun să o extindă începând din 26 aprilie 2010 la încă alte şase fabrici, poate paraliza practic întreaga producţie a Korsnäs AB, unul dintre principalii fabricanţi europeni de carton pentru ambalaj de lapte. Acest fapt „ameninţă să provoace efecte tangibile pentru societate într-un interval foarte scurt de timp”, cităm din declaraţiile oficialilor fabricii Korsnäs.

Deşi multe dintre problemele industriei celulozei şi hârtiei, multe de natură obiectivă altele mai puţin, pot fi înţelese de către comunitatea tipografică, există şi câteva aspecte care relevă o atitudine nu tocmai corectă a producătorilor sau furnizorilor din industria de profil. Am putea spune una chiar obscură, a căror ecouri au avut recent consecinţe chiar în justiţie. În final, după cum spune o zicală românească, „turcu’ plăteşte” – ca personificare a industriei poligrafice locale şi internaţionale.

Amenzi grele pentru Stora Enso şi Metsäliitto

Nu mai demult de începutul lunii decembrie a anului 2009, Curtea Comercială din Finlanda a sancţionat printr-o hotărâre judecătorească cele două companii menţionate mai sus pentru politici anticoncurenţiale (de tip cartel) legate de comerţul cu lemn brut, obligând Cooperativa Metsäliitto la plata unei amenzi de 21 milioane de euro şi pe Stora Enso la plata unei amenzi de 30 de milioane de euro. Sancţionarea de către justiţia finlandeză a politicii celor două companii de menţinere arbitrară a preţului lemnului brut şi a schimbului de informaţii confidenţiale referitoare la comerţul cu lemn, a avut în vedere acţiuni de tip cartel, desfăşurate între 1997 şi 2004. În acelaşi timp sancţiunea s-a bazat pe rezultatele investigaţiei demarată fără preaviz la sediile Metsäliitto şi Stora Enso în primăvara anului 2009 de către Autoritatea Concurenţei din Finlanda, ca urmare a sesizării venite din partea producătorului UPM-Kymmene Oyj, afectat, se pare, de înţelegerile celor două companii citate.

Având în vedere că atât Metsäliitto, grup din care face parte şi producătorul de hârtie şi carton M-real, cât şi Stora Enso, sunt printre principalii jucători din industria celulozei şi hârtiei, pe de-o parte, cât şi faptul că cele două mari companii au decis să nu atace la Curtea Supremă decizia Curţii Comerciale, adevărul este mai mult decât evident, iar consecinţele pentru industria tipografică nu mai trebuie explicate.

Producătorii asiatici stopaţi prin diverse metode să pătrundă pe pieţele vestice

Afectate de pierderi uriaşe, supuse la greve şi chiar creşteri ale preţurilor materiilor prime, industriile celulozei şi hârtiei din vest, atât cele din Europa, cât şi cele din Statele Unite, nu pot rămâne indiferente la pătrunderea pe pieţele controlate de ele, a producătorilor asiatici, care oferă atât preţuri mai mici, cât şi, poate, siguranţa unei constanţe a livrărilor. În ultima perioadă atât CEPIFINE (Asociaţia Europeană a Producătorilor de Hârtii Fine), din care fac parte marii producători internaţionali, cât şi companiile americane au recurs la cereri de investigare a „concurenţei neloiale”, venită din partea producătorilor din China şi Indonezia. O parte din plângeri au ca argument subvenţiile pe care producătorii asiatici le-ar primi din partea guvernelor ţărilor respective şi nu numai, practicând „preţuri de dumping”.

Având în vedere că industriile asiatice producătoare de hârtie nu sunt supuse nici la desele greve, iar multe dintre fabricile de hârtie din zona respectivă beneficiază de cele mai noi tehnologii de fabricaţie, acţiunile desfăşurate de producătorii europeni şi americani împotriva importurilor din Asia, par a nu avea la bază decât vădite motive protecţioniste. Indiferent cât sunt de justificate, reclamaţiile acestor producători, o taxare suplimentară a importurilor de hârtie din China şi Indonezia ar afecta în mod direct atât merchanţii care se bazează pe surse de aprovizionare din aceste ţări asiatice, dar mai ales tipografiile, expuse permanent la presiuni de scădere a preţurilor.

%newline%

Ce n-a reuşit recesiunea, reuşesc fabricile de hârtie şi sindicatele lor

Pentru tipografiile care au reuşit să facă faţă crizei economice, nu fără grele eforturi şi costuri, situaţia creată atât de creşterea vertiginoasă a preţurilor la hârtie şi carton, cât şi la proxima „penurie” din stocuri, naşte o întrebare legitimă: va reuşi industria hârtiei să desăvârşească ce n-a putut distruge criza economică în industria poligrafică? Distribuitorii de hârtie locali sunt alături de industria tipografică Fie că sunt parte a vreunei reţele internaţionale de distribuţie a hârtiei şi cartonului, fie că sunt independenţi, merchanţii din România sunt preocupaţi să găsească soluţii care să ajute industria tipografică locală să treacă cât mai uşor peste această „criză” a hârtiei. Antalis, ca unul dintre principalii merchanţi de hârtie din România, şi liderul european al domeniului, a declarat pentru Print Magazin prin vocea doamnei Lorett Mincu, director general, următoarele:

„Şi în România, Antalis beneficiază de pe urma sinergiilor comerciale ale Grupului dar, cu toate acestea, va trebui să ne confruntăm cu o escaladare a preţurilor hârtiei, dar şi cu posibile sincope în asigurarea stocurilor, aprovizionare.”

Despre piaţa hârtiei şi tendinţele de evoluţie, Lorett Mincu a mai declarat că „grav afectată de criza economică globală, piaţa a suferit în 2009 un declin de 11% numai în Europa, ceea ce a generat reacţii în lanţ – micşorarea sau închiderea multor capacităţi de producţie atât a materiei prime, cât şi a produselor finite, acestea având implicaţii şi în structura şi gestionarea ofertei merchanţilor. Excluzând America de Sud, condiţiile au rămas dificile în toate pieţele din Europa şi Asia. Mai mult decât atât, cutremurul din Chile, acolo unde se află 8% din producţia mondială de celuloză din lemn, dar şi grevele care afectează fabricile de hârtie din Suedia şi Finlanda, au pus o mare presiune asupra pieţei hârtiei, din punct de vedere al preţului celulozei, disponibilităţilor materiei prime, costurilor de producţie şi capacităţilor de producţie asigurate”.

În acelaşi timp, Agressione Group, cea mai mare companie privată cu capital 100% românesc din domeniul distribuţiei de hârtie, are, ca merchant independent, neafiliat niciunei reţele internaţionale, un punct de vedere puţin diferit de restul jucătorilor din distribuţia hârtiei. Din declaraţia doamnei Daiana Salagean, Foreign Relations Manager al companiei, putem trage concluzia că statutul de independent al companiei îi oferă o serie de avantaje, în special în momente de criză pentru industria de profil, atât din punct de vedere al politicii de stocuri, cât şi al surselor de aprovizionare. Redăm mai jos comunicatul remis pentru Print Magazin de oficialul Agressione Grup.

„În anul 2010 piaţa hârtiei şi a cartonului din întreaga lume a fost pusă sub semnul crizei. Este vorba de o criză a preţurilor care au suferit salturi semnificative în doar câteva luni, dar şi de o criză a volumelor disponibile.

Situaţia, fără precedent pentru ultimele decade, a fost cauzată de o serie de factori care s-au suprapus: criza financiară, scumpirea continuă a celulozei (încă de anul trecut), creşterea preţului transportului, cutremurul din Chile din luna februarie care a făcut neoperaţionale capacităţile de producţie de celuloză din această ţară care acoperă 6 – 7% din producţia mondială, greva din porturile finlandeze din luna martie care a blocat o bună perioadă de timp exportul de celuloză şi hârtie din zona respectivă etc. În aceste condiţii, toţi comercianţii din domeniu, inclusiv cei din România, au fost siliţi să se adapteze noii situaţii.

Agressione Group, fiind o firmă independentă, poate aborda astfel de momente mai dificile cu flexibilitate şi o viteză mare de reacţie. Deoarece reţeaua nostră de aprovizionare se extinde pe mai multe continente, reuşim să menţinem un stoc echilibrat, atât ca structură, cât şi ca nivel de preţ.

Încercăm să facem tot posibilul pentru ca partenerii noştri să resimtă cât mai puţin efectele negative ale acestei perioade. Politica Agressione Group este de a susţine cu prioritate clienţii tradiţionali care au avut şi au un comportament bun de plată. În limita disponibilităţilor vom da curs şi solicitărilor venite din partea unor clienţi noi.”

Asociaţia Hârtiei din România are în sfârşit un punct de vedere comun

Asociaţia Hârtiei din România, formată din câţiva mari distribuitori de hârtie care activează pe piaţa locală (Antalis, Augusta Papier, Europapier România si Romanian Paper Distribution), a dorit să expună industriei tipografice româneşti prin vocea doamnei Maria Văleanu, preşedintele organizaţiei şi director general al Augusta Papier, un punct de vedere comun, foarte bine documentat, direcţionat tocmai către clarificarea obiectivă şi imparţială a situaţiei de pe piaţa hârtiei. Trebuie să amintim că acest material este printre puţinele, dacă nu singurul, comunicat oficial al asociaţiei remis de la înfiinţare.

%newline%

„Cutremurul din Chile de la sfârşitul lunii februarie a declanşat o serie de evenimente negative care au afectat în mod neaşteptat industria celulozei şi hârtiei. Suspendarea activităţii producătorilor de celuloză din zonă (Empresas CMPC Celulosa, Celulosa Arauco, Valdivia) şi invocarea stării de forţă majoră începând din 1 martie 2010, au condus la „dispariţia” temporară de pe piaţă a cca. 4.45 mil. tone celuloză(1).

La numai 3 săptămâni după cutremul din Chile, greva celor 3.000 de angajaţi din portul finlandez a blocat aproape 70% din capacitatea de export a celulozei din această regiune, contribuind în mod suplimentar la adâncirea crizei de materie primă pentru producţia europeană şi mondială de hârtie. Pe fondul acestor evenimente şi al dezechilibrului deja existent între cererea şi oferta de celuloză, a urmat o serie de majorări de preţ fară precedent în industria celulozei, care au creat la rândul lor efecte în lanț, în sensul majorării preţurilor, asupra industriei hârtiei şi până la consumatorul final – respectiv industria tipografică.

Astfel, în mai puţin de 2 luni am asistat la majorarea preţului celulozei cu 200 dolari pe tonă, întâi pe pieţele din Scandinavia, apoi şi cele din America de Nord, America de Sud şi Vestul Europei, preţul celulozei depăşind pragul psihologic de 900 euro/tonă. Ritmul foarte rapid de creştere a costurilor de producţie, în primul rând la celuloză, dar şi al altor elemente de cost (ex. combustibilul), a pus fabricile de hârtie în imposibilitatea de a gestiona această situaţie în mod independent, fără a afecta următoarea verigă din lanţul producţie – distribuţie, respectiv distribuitorii de hârtie.

Al doilea efect negativ generat de criza celulozei şi resimţit în mod acut atât de industria producătoare a hârtiei, cât mai ales de către lanţul de distribuţie este „penuria” de hârtie, provocată pe de o parte de către insuficienţa, şi în anumite situaţii chiar lipsa celulozei, iar pe de altă parte de disproporţia creată între cerere şi ofertă, ca urmare a numeroaselor închideri de capacităţi de producţie înregistrate în ultimii (doi) ani.

Fabricile de hârtie au fost nevoite să-şi adapteze şi diminueze producţia în funcţie de cantitatea de celuloză disponibilă şi astfel termenele de producţie şi livrare au depăşit în mod semnificativ nivelul firesc, ajungând la cel puţin 6 – 8 săptămâni.

Astfel, distribuitorii de hârtie se confruntă în momentul de faţă atât cu problema majorărilor de preţ, cât şi cu imperativul gestionării unor termene de livrare foarte lungi şi se află în situaţia de a transmite mai departe, către industria tipografică şi către clienţii finali, efectele create de aceste schimbări majore recente, precum şi apelul de a contribui în mod activ la restabilizarea pieţei.

Surse specializate din industria de resort(2) citează o serie de reprezentanţi ai fabricilor de hârtie şi preiau anunţurile de majorare venite din partea acestora, concluzionând că producătorii speră să gestioneze preţurile în mod optim şi să poată realiza o distribuire constantă a majorărilor de preţ în timp, dar pe de altă parte apreciază că nivelul preţurilor, cel puţin pentru hârtia offset în coala şi în rolă, nu vor putea fi susţinute şi garantate în timp, decât pentru perioade foarte scurte. Spre exemplu, Sappi Fine Paper Europe anunţa în data de 9 Februarie 2010 majorarea preţurilor cu 10% atât pentru hârtia cretată, cât şi pentru cea necretată, începând din 8 martie 2010. În data de 9 aprilie 2010 acelaşi producător revenea cu un nou anunţ de majorare a preţurilor cu 10% pentru hârtia cretată, cu aplicare din 1 iunie 2010(3). În mod similar, Arctic Paper anunţa în 18 februarie 2010 majorarea preţurilor pentru hârtia necretată cu 5% – 8% începând din 1 aprilie 2010, iar în 30 Martie 2010 revenea cu un nou anunţ de majorare cu 10% – 12%, cu aplicare din 1 iunie 2010(4).

Majorări de preţ vin şi din direcţia producătorilor de hârtie autocopiativă: Conform publicţiei Euwid din 31 martie 2010, Torras Paper anunţa majorarea preţurilor pentru hârtie autocopiativă şi pentru cea termosensibilă cu 8% – 10%, din 19 aprilie 2010.

De asemenea, Mitsubishi anunţa pe 15 martie 2010, printr-un comunicat de presă, majorarea preţurilor pentru hârtia autocopiativă şi pentru cea termosensibilă cu 10%, începând de la 1 mai 2010(5).

La rândul său, M-Real Zanders a anunţat majorarea preţurilor pentru hârtia autocopiativă cu 10% începand din 19 aprilie, iar M-Real a anunţat creşterea preţurilor cu 8% pentru toate categoriile de hârtie necretată, în bobine şi în coli, începând cu 1 martie 2010, precum şi o nouă creştere de 15%, efectivă din 15 aprilie 2010(6).

Anunţuri similare vin din partea tuturor producătorilor de hârtie care motivează creşterea preţurilor şi prelungirea termenelor de livrare în primul rând prin creşterea costurilor de producţie, criza de celuloză şi deteriorarea raportului de schimb euro-dolar.

În contextul celor de mai sus, pe fondul crizei economico-financiare generale şi al erodarii progresive a marjelor înregistrate în ultima perioadă de timp, distribuitorii de hârtie nu deţin resursele necesare pentru a diminua sau amortiza impactul produs de aceste schimbări majore şi se văd obligaţi să transmită mai departe în piaţă, către tipografii şi clienţii finali, majorările de preţ şi termene de livrare preluate de la fabricile de hârtie.

În calitate de distribuitori de hârtie, ne exprimăm speranţa că vom găsi înţelegerea necesară la clienţii noştri, faţă de situaţia obiectivă căreia suntem obligaţi să-i facem faţă împreună, bazându-ne pe sprijinul şi parteneriatul lor în efortul de a restabiliza piaţa din punct de vedere al constanţei preţurilor şi termenelor de livrare, pe întreg lanţ de producţie – distribuţie a hârtiei.”

Până la închiderea ediţiei, n-am reuşit să intrăm în posesia unor puncte de vedere din partea celorlalţi jucători importanţi din distribuţia de hârtie.

Similar Posts:

• Grevă în şase fabrici de hârtie din Suedia
• Conform CEPI, producția de hârtie a scăzut în 2012
• Mitsubishi Paper Mills, a declarat că de la 1 mai 2021 va aplica o creștere a prețurilor de 5%
• Mitsubishi HiTec Paper Europe crește prețul hârtiei autocopiative și a celei termice pentru POS-uri
• Sappi își capitalizează activitățile din sectorul cartonului ondulat