530„Nu e totul să trăieşti, fie chiar şi într‑un fel interesant. Trebuie să ai răgaz pentru a-ţi contempla viaţa.“(R. Rolland)
Cu puţină vreme în urmă, în deschiderea unuia dintre cursurile pe care le susţin, am adresat participanţilor următoarea întrebare: „Cât de des vă gândiţi la ceea ce vă motivează cu adevărat în ceea ce faceţi în viaţa profesională?”.
Tăcerea a cuprins întreaga sală. Pentru câteva clipe, oamenii m-au privit cu uimire şi, tot pentru câteva clipe, unii păreau că nu înţeleg întrebarea, iar alţii păreau că nu se împacă deloc cu răspunsul pe care îl aveau. Dacă ar fi să extrapolez acest exerciţiu de sinceritate şi să vă adresez şi vouă, cititorilor mei, aceeaşi întrebare, probabil că unii dintre voi vor reacţiona precum auditoriul meu, în vreme ce alţii nici măcar nu trebuie să căute acest răspuns, îl ştiu şi îi însoţeşte permanent. Pentru unii oameni, însă, aflarea unui răspuns la întrebări legate de propriile motivaţii din viaţa profesională poate fî doar începutul unei dureri de cap prilejuită de răscolirea interiorului lor.
Construindu-ne pe noi înşine şi sensurile noastre de a fi, părem să uităm uneori de ce construim şi, mai mult decât atât, părem să uităm a ne bucura de roadele construcţiilor noastre. Revin în amintire greutăţile din trecut, sublimate şi ridicate la rangul simbolic de poveri mult mai uşor de îndurat atunci decât acum. Dar oare aşa să fie? Oare să fi fost trecutul mai uşor de gestionat decât prezentul? Oare faptul că aţi reuşit să aduceţi afacerile pe care le deţineţi sau pe care le conduceţi până în pragul zilei de astăzi să fie rodul unor eforturi mai mici decât cele necesare pentru ca ele să existe şi să fie profitabile şi de mâine încolo? Vă mai aduceţi aminte când, de unde şi cum aţi început să vă construiţi afacerile? Vă mai amntiţi zilele şi nopţile muncite fără odihnă alături de oamenii care au avut încredere în voi atunci când aţi pornit la drum? Vă revin în amintire, atunci când căutaţi răspunsuri la întrebarea mea, toate sacrificiile şi renunţările pe care aţi fost nevoiţi să le faceţi pentru ca viziunea voastră, ideile voastre, acele lucruri unice pe care le-aţi făcut împreună cu oamenii de lângă voi să capete sens şi consistenţă? Vă mai amintiţi cât de greu v-a fost? Priviţi în jur şi spuneţi dacă vremurile în care puneaţi bazele afacerilor pe care le-aţi adus până astăzi au fost mai simple, mai uşoare din punct de vedere al deciziilor strategice, dacă nu era, ca şi acum, o epocă marcată de incoerenţe şi incertitudini, vă mai amintiţi vremurile în care băncile percepeau dobânzi la împrumuturi de peste sută la sută?
Lumea modernă este caracterizată printr-un ritm al schimbărilor fără precedent. Valorile trec prin complicate procese de transformare, se schimbă şi capătă înţelesuri diferite pentru fiecare individ. Din acest motiv, toate lucrurile pe care suntem nevoiţi să le întreprindem par că aleargă, încercând să ne vlăguiască de resurse. Timpul ne lipseşte. Banii nu ne ajung. Pieţele se află într-o continuă transformare, iar cerinţele clienţilor ating limite până mai ieri de neconceput.
Cu toate astea, fiecare dintre noi găseşte în interiorul său o forţă de a merge cumva, în fiecare zi, mai departe. Puţini, însă, sunt animaţi de acea forţă care se naşte atunci când înţelegi în profunzime ceea ce te motivează cu adevărat!
Similar Posts:
0 comments
Share
Print