635Cristian FAUR
Scriam ceva despre industria noastră, dar s-a întâmplat nenorocirea din Colectiv. M-am oprit. Scriam ceva despre nenorocirea din Colectiv, dar a căzut Guvernul. M-am oprit. E greu de vorbit când se întâmplă atâtea lucruri şi totul e la cald. Rezultatele a ceea ce s-a întâmplat se vor vedea mai târziu şi sunt greu de prevăzut acum chiar şi dacă ai fi Mafalda. Sunt un consumator avid de ştiri şi comentarii din presă, dar n-am văzut pe nimeni să anunţe că se vor întâmpla lucrurile care s-au întâmplat şi cu siguranţă nu văd pe nimeni care să ne spună încotro o vom lua de acum încolo.
Chiar şi aşa, e plină media de vorbe mari, e plină opinia publică de scenarii, e plin internetul de speranţe şi de planuri, e plină lumea de aşteptare pentru un ceva greu de definit. Toţi vor schimbare, asta e clar. Iar asta e partea bună, chiar dacă nu avem încă răspunsul la întrebarea cu ce schimbăm. Până acolo, zic eu, sunt câteva învăţăminte de tras din ce s-a întâmplat zilele astea. Vrând, nevrând, ca om în secolul XXI care trăieşte în paralel pe atâtea canale de comunicare, dai de tot felul de teorii, planuri, strategii, ipoteze şi explicaţii, nu toate realiste, între noi fie vorba. Unele sunt chiar distractive.
Dar nişte fapte rămân şi din ele avem ceva de învăţat. Rămân falimentele morale de care au dat dovadă două instituţii pe care şi noi şi dumneavoastră, ca plătitori de taxe, le susţinem pentru alte scopuri, nu pentru ceea ce au făcut (sau nu au făcut) acum: TVR şi BOR. Noi vorbim des despre etică în business, despre moralitate, despre bune practici, dar ceea ce au făcut cele două instituţii numai la asta nu te duce cu gândul dacă eşti un om cu discernământ, cu bun simţ şi cu bune intenţii. Vorbim despre a-ţi face treaba cum trebuie, despre a informa publicul, despre a oferi sprijin tuturor celor care au nevoie de el, clienţi de-ai noştri sau nu.
Cu toţii avem datoria de a da ceva înapoi societăţii care ne-a dat şansa să facem ceva în viaţă. Sigur, nu e o obligaţie. Pentru unii, nici măcar impozitele sau datoriile nu sunt o obligaţie, nu? Dar eu nu pentru ei vorbesc. Vorbesc pentru cei care vor nu doar bani, nu doar protecţie din partea autorităţilor pentru banii pe care-i plătesc, nu pentru cei care cred că totul li se cuvine sau pentru cei care le ştiu pe toate. Vorbesc pentru cei care vor să evoluăm ca societate. Care doresc să fim, în primul rând, nişte oameni mai buni. Unii spun că ar trebui să schimbăm regulile. Sincer, nu văd de ce. Regulile sunt acolo, problema e că ori nu le respectăm, ori respectăm doar litera, nu şi spiritul lor. Poate e timpul să schimbăm oamenii. Inclusiv noi, printul. Că nici industria noastră nu duce lipsă de astfel de caractere.
Similar Posts:
0 comments
Share
Print