Default

Copiii au descoperit magia tiparului la Poligrafia Codex

• Bookmarks: 3297


După-amiază, pe la ora 14:00, într-o miercuri, pe 19 mai 2010, m-am prezentat la Poligrafia Codex din Bucureşti pentru o acţiune comună la care noi, cei de la Print Magazin, conspirasem împreună cu cei de la Augusta Papier şi de la Codex. Mai exact, pusesem la cale să aducem copiii din clasa a II-a de la Şcoala nr. 10 „Maria Rosetti” din Bucureşti în tipografie şi să le arătăm magia prin care sunt realizate tipăriturile.

Ideea a aparţinut doamnei învăţătoare Elena Colteanu şi face parte dintr-un şir mai lung de vizite pe care le-a planificat pentru copiii pe care îi are în grijă: o fabrică de ciocolată din Constanţa, o fabrică de pâine din Bucureşti şi o fabrică de sticlă din Buzău. Trebuie să lăudăm şi părinţii acestor copii, ei reacţionând foarte bine la astfel de acţiuni şi implicându-se pentru a le transpune în realitate. Aşa s-a întâmplat şi cu acţiunea comună Augusta Papier – Poligrafia Codex – Print Magazin. „Augusta Papier a donat hârtia necesară, Poligrafia Codex – tiparul, iar Print Magazin a mediatizat micul eveniment pentru că aceste iniţiative trebuie popularizate. Este important să faci lucruri bune, dar trebuie să vorbeşti oamenilor despre ele şi să le afle”, crede Adrian Veselu, General Manager Augusta Papier. Scopul acestei activităţi a fost acela ca cei mici să vadă cum sunt tipărite desenele pe care le-au realizat pe tema „vacanţă”.

Astfel, au fost câteva ore în care 20-25 de copii au fost lăsaţi să cotrobăie prin toate secţiile de tipar şi finisare, fiindu-le explicat pe înţelesul lor „how it’s made”. Ioana Isopescu, director general Poligrafia Codex, ne povesteşte etapele: „Am plecat de la procesul de scanare, să vedem cum «intră» desenele lor în calculator. Am trecut prin procesul de execuţie a plăcilor tipografice prin tehnologia CTP. Apoi, am ajuns la super magia Heidelberg SpeedMaster CD 74, deliciul grupurilor de cerneluire, rotiţe, pompiţe, clăpiţe etc. Pe finsare, practic «ne-am jucat» ca la ora lor de lucru manual, cu foarfeci, capsatoare şi lipici, numai că jucăriile noastre sunt mai mari şi mai scumpe – ghilotine, fălţuitoare, colatoare, ştanţe…”.

Aşa cum era de aşteptat, copiii au fost fascinaţi de maşinile mari şi sofisticate. Însă nu doar ei, ci şi învăţătoarea şi cei câţiva părinţi care au fost prezenţi. Concluzia acestei zile o trage tot Ioana Isopescu: „Nu ne aşteptam să fi înţeles la vârsta lor tehnologia de tipar şi finisare, însă faptul că au deschis ochii către ceva ce nu au mai văzut şi că procesul respectiv are o finalitate – un obiect perfect măsurabil – este mare lucru. Pentru asemenea inţiative, consider că oricare antreprenor (de şcoală nouă) ar trebui să contribuie măcar cu câteva ore din timpii productivi (dacă nu sunt orientaţi exclusiv şi îngust către profit) pentru o mai vastă paletă de experienţe cu care copiii să plece la drum.”

Similar Posts:

3 recommended
comments icon0 comments
0 notes
297 views
bookmark icon

Write a comment...