Default

Jurnaliști de elită sau luptători în izmene?

• Bookmarks: 3660


De la statutul de portdrapel al industriei grafice, respectate cândva de întreaga comunitate din domeniu și, nu în ultimul rând, sprijinite de marii fabricanți de echipamente și consumabile să-și continue activitatea editorială decent, publicațiile de specialitate au ajuns în ultimii ani să joace rolul unor luptători în izmene, împinși în prima linie a războiului de apărare și promovare a intereselor industriei.

Recent, la întâlnirea pre-drupa organizată pentru media de organizația PrintCity Alliance la Schloss Hohenkammer, lângă München, raționamentul de mai sus mi s-a confirmat, profitând de această ocazie pentru a-mi expune punctul de vedere în fața a peste 60 de colegi de breaslă din întreaga lume și a top managerilor companiilor care formează asociația amintită. De altfel, problemele și întrebările pe care le-am adresat în timpul sesiunii de discuții cu presa directorilor unor companii precum manroland, UPM, Sappi, Kurz, M-real și alte câteva pe care nu le mai amintesc au generat o reală atmosferă de disconfort.

Mobilul interpelării mele a avut la bază câteva concluzii ale prezentării domnului Nigel Wells, unul dintre specialiștii PrintCity, și anume că „numărul revistelor lansate în 2012 în întreaga lume a crescut cu 30%”, „83% dintre persoanele cu vârsta 18-24 preferă să citească de pe hârtie decât de pe ecran” și alte câteva. Însă nu aceste date statistice, prelevate de domnul Wells din studiile unor onorabile organizații internaționale, m-au împins să spun lucrurilor pe nume, ci concluzia că „tiparul are viitor” și că publicațiile de specialitate au datoria să promoveze toate avantajele acestui vehicul de comunicare. Exemplele pe care le-am dat în fața top managerilor companiilor membre ale PrintCity prezente la întâlnirea din castelul Schloss Hohenkammer au fost, bineînțeles, legate de situația industriei din România, de zecile de publicații tipărite care s-au închis în ultimii doi-trei ani și de imposibilitatea de a promova tiparul de pe aceleași poziții din care marile agenții de publicitate îi conving pe marii clienți să-și redirecționeze bugetele de publicitate către mediul online și către audiovizual, mult mai eficiente. O luptă complet inegală, în care publicații specializate pe industria tipografică din fiecare țară duc un fel de război al surzilor. Întrebarea finală pe care am pus-o întregii audiențe a fost, citez, „cum poate convinge o presă de specialitate ajunsă în izmene o întreagă lume care se îndreaptă cu pași repezi către alte medii de comunicare?…”.

Chiar dacă o mică parte a colegilor de la diferite publicații au considerat că abordarea mea reprezintă un punct de vedere comun, majoritatea șefilor de reviste au considerat că este mai înțelept să țină batista pe țambal, sperând ca, într-o bună zi, tăcerea lor complice să fie răsplătită de câteva pagini de publicitate. Deși n-am crezut, chiar și câțiva dintre managerii unor companii din PrintCity mi-au apreciat în discuțiile purtate în particular modul curajos de a aborda problemele amintite mai sus.

Întrebările pe care le-am ridicat în fața reprezentanților publicațiilor de elită din întreaga lume și duzinei de directori ai unor mari fabricanți mondiali de utilaje și consumabile sunt întrebări pe care confrații din presa „de specialitate” din România ar trebui să și le pună 24 de ore din 24. Mai ales că, într-o perioadă în care majoritatea revistelor de specialitate din întreaga lume suferă din pricina aceleiași probleme – și anume reducerea drastică sau anularea bugetelor de publicitate de către marii producători mondiali -, cele trei reviste românești de gen rămân singurele din Europa și printre puținele la nivel internațional care apar gratuit. De altfel, nici unul dintre colegii de la publicațiile străine n-a reușit să înțeleagă din discuțiile pe care le-am purtat de-a lungul timpului care este conceptul de business minune prin care reușim să supraviețuim fără preț de copertă sau abonamente plătite. Când toți confrații de breaslă din întreaga lume se plâng nu că nu mai fac profit de ani buni, ci că sunt în pragul de a trage oblonul, noi românii ne încăpățânăm să reinventăm apa caldă. Aflați în izmene și cu vântul în față, insistența noastră de a apărea gratuit nu va atrage nici compasiunea publicului nostru, care va năvăli să plătească ceea ce refuzăm să îi cerem, nici o cantitate mai mare de reclamă, ce ne va împroșca drept în față cu stropii propriei noastre neputințe. Cât despre esența oricărei publicații tipărite, și anume conținutul de calitate, nici nu mai putem vorbi. Nu poți fi admirat în izmene…

Titi Amzăr, Redactor Șef

 

Similar Posts:

3 recommended
comments icon0 comments
0 notes
660 views
bookmark icon

Write a comment...