Peisajul presei de specialitate din industria grafică românească a fost, mai bine de 20 de ani, un teritoriu arid. Efectele se văd azi din plin, la fel ca şi lipsa învăţământului tehnic poligrafic de nivel universitar. Cele câteva iniţiative de a scoate reviste despre tipografie, design sau dtp ale unor oameni mai mult pasionaţi decât pragmatici sunt azi istorie. Acesta este motivul pentru care vreau să vă expun o problemă critică care priveşte viitorul unei prese de specialitate de calitate şi nu în ultimul rând independente.
Apariţia revistei Print Magazin în iarna acestui an a fost pentru mulţi o mare surpriză, mai ales că lansarea pe piaţă s-a suprapus cu începutul perioadei de criză economică. Inconştienţă sau curaj nebunesc? Eu îi spun oportunitate şi viziune… Piaţa avea nevoie de o publicaţie în care să regăsească şi altceva în afara unui surogat informaţional preluat copy-and-paste din comunicatele de presă. Însă pentru a ţine ştacheta la acelaşi nivel,într-o industrie care are un număr impresionant de subdomenii şi sectoare, nu este deloc simplu. Mai ales că, la fel ca şi celelalte reviste, nu neapărat de acelaşi nivel editorial, am ales să apărem gratuit. De fapt, această gratuitate costă şi ne costă…
Ca jurnalist este dificil să fii independent dar condiţionat de publicitate. Ca publicaţie de specialitate este cu atât mai greu să-ţi respecţi promisiunea editorială şi să nu superi pe cei care-ţi susţin comercial fiecare apariţie prin cumpărarea de spaţiu de reclamă.
Faptul că industria poligrafică nu are, de 30 de ani, o şcoală tehnică superioară este grav. Despre cei care ar trebui să facă presă de specialitate nici nu mai pomenesc… Iar a face azi presă în industria grafică este de 100 de ori mai greu decât acum 20-30 de ani.
Complexitatea acestei mega-industrii impune de multe ori chiar o specializare editorială. Iar pentru cei care aleg să fie barometrul informaţional al întregii industrii lucrurile sunt cu atât mai complicate. Indiferent că suntem specializaţi pe un segment sau abordăm problematica întregii industrii, problema principală a fost şi rămâne lipsa redactorilor cu suficientă pre- gătire şi experienţă care să poată trata profesionist subiecte tehnice complexe. Colaborăm cu multe companii şi specialişti – oameni foarte bine pregătiţi în domeniul lor de activita- te care, în funcţie de puţinul timp pe care-l au la dispoziţie, scriu cu pasiune dăruindu-vă dumneavoastră, cititorii noştri, o parte inestimabilă din experienţa lor. Dar, a lua un profesionist dintr-un domeniu şi a-l transforma într-un redactor este cu siguranţă foarte scump, dacă nu imposibil.
Totodată, nevoia achiziţionării de studii şi rapoarte de specialitate sau dezvoltarea lor internă implică costuri şi personal specializat. Mai ales atunci când vrei să le faci imparţial… Ce înseamnă ca o publicaţie să conducă o sesiune de testare a mai multor mărci de hârtie? Trecând peste costurile directe pe care le impune acţiunea va apărea cu siguranţă un altul, cu mult mai scump, cel al independenţei şi imparţialităţii…
În consecinţă, suntem puşi în faţa unei dileme: să rămânem la acest nivel de dragul gratuităţii sau să facem cu curaj pasul către o publicaţie cu preţ de copertă şi abonament plătit, trecând în liga profesionistă a revistelor tipografice?!… Discuţiile purtate la expoziţia IFRA de la Viena cu jurnaliştii unor publicaţii tipografice germane consacrate mi-au întărit această idee. Strategia pe care Print Magazin o va adopta în această privinţă va ţine cu siguranţă cont de nevoile şi posibilităţile celui mai important element din această ecuaţie: dumneavoastră, cititorii.