Default

Jurnalism specializat sau presă à la OTV?

• Bookmarks: 13416


Aparent, presa a pășit cu dreptul în democrație după 1989, publicațiile apărute reușind să acopere în câțiva ani întregul spectru editorial, de la cel de interes general la cel de nișă. Un singur domeniu n-a fost în măsură să beneficieze la nivel național și pe termen lung de o publicație specializată cu caracter editorial, industria tipografică. Tentative au existat, fără ca acestea să reziste în timp. Un prim demers este cazul revistei “Print & Publishing”, editată local la sfârșitul anilor ’90 împreună cu proprietarul publicației cu același nume din Austria. Având în vedere calitatea editorială a acestei publicații, apreciată de comunitatea din domeniu, ea trebuie considerată prima revistă de specialitate apărută în domeniul tipografic după 1989. Dar, după cum s-a întâmplat și cu alte lucruri care au început bine și au sfârșit prost la noi, revista “Print & Publishing” n-a supraviețuit în România, deși licențe ale acesteia există și astăzi în țările din jur.

Un alt proiect bine primit de piață a fost și revista cu tematică de DtP și prepress scoasă de Bogdan Șușală parcă prin 1999. Din păcate, această publicație n-a reușit să apară nici măcar un an. În rest, nu-mi mai amintesc vreo altă publicație editorială specializată pe domeniul tipografic apărută până în jurul anului 2005.

Pentru că veni vorba, vreau să le curm zelul celor care au scos pe piață în ultimii 20 de ani diverse publicații periodice tipografice cu caracter publicitar de a se erija în descălecători ai presei de specialitate. Cataloagele și broșurile de anunțuri nu sunt publicații editoriale…

Personal, îmi fac la fel de bine datoria să recunosc că prima revistă cu adevărat specializată pe care am răsfoit-o după 2005 a fost publicația “Universign”, echipa lui Radu Mihai străduindu-se în toți anii care au urmat să țină cât mai sus ștacheta calității editoriale, chiar dacă tematica gazetei acoperă mai mult segmentul producției publicitare. De altfel, este singura revistă pentru care am în continuare tot respectul profesional.

De altfel, se cuvine să amintim și de “Pro Raster” și “Pagini Poligrafice”, publicațiile editate de Claudiu Bănaș, care, din câte știu, azi au încetat să apară în varianta tipărită.

În februarie 2009, piața editorială s-a îmbogățit cu încă o revistă specializată, “Print Magazin”. Și pentru că revista noastră a avut succes, în toamna aceluiași an a apărut o altă revistă, “Lumea Tiparului” – transformată din publicație de anunțuri în gazetă lunară.

Sfârșitul anului 2009 a găsit pe piață un număr de 4 reviste (plus “Afaceri Poligrafice”), toate gratuite – deși unele au încercat, încă fără succes, să impună un preț de copertă și abonamente plătite.

Acum să spunem lucrurilor pe nume… Luna trecută am asistat la o încercare OTV-istă de defăimare a tuturor revistelor de specialitate din domeniul tipografic, o acțiune venită din partea unui patron de gazetă al cărui tupeu și josnicie emană dintr-o profundă frustrare profesională și din lipsa oricărei pârghii de comunicare cu colegii de breasă. Ca și Dan Diaconescu, domnul Virgiliu Hodorogea s-a întrecut pe sine în editorialul “Lumii Tiparului”, demonstrându-ne, pentru a nu știu câta oară, că manierele dumisale încă n-au trecut de linia de centură a Ploieștiului și că este incapabil să depășească stilul “jurnalistic” învățat din emisiunile OTV. Îl iertăm, deși ne cutremurăm la gândul că, mâine, poimâine, ar putea și el să candideze la Președinția Românei…

Oricine este liber să scoată pe piață ce titlu editorial poftește. Profesional vorbind – adică jurnalistic, o publicație, mai ales una specializată, înseamnă mult mai mult decât un reportofon, un aparat de fotografiat și o redacție one-man show înjghebată pe colțul mesei din bucătărie, pe modelul emisiunii lui Mircea Badea la Antena 3. O revistă înseamnă muncă de echipă și implicit costuri administrative și salarii pentru angajați. O publicație veritabilă și cu adevărat specializată într-un domeniu industrial te obligă să cunoști cât mai bine tehnologiile utilizate și, mai ales, să folosești terminologia din domeniu – chiar mai bine decât cititorii pentru care scrii. A face gazetărie înseamnă să respecți limba română și să ai habar de genurile jurnalistice. Câteodată, jurnalism de specialitate înseamnă să te implici benevol și neremunerat în viața industriei care îți plătește facturile, oferind chiar mai mult decât primești. Nu în ultimul rând, un editor de revistă știe să respecte publicațiile concurente și colegii de breaslă, chiar și atunci când unica sa șansă de a vinde publicitate rămâne cea de a împroșca cu noroi în competitori.

Titi Amzăr, redactor-șef Print Magazin

 

Similar Posts:

13 recommended
comments icon0 comments
0 notes
416 views
bookmark icon

Write a comment...