Piaţa de print se mişcă şi în 2011. Sfârşitul lunii august a adus două mutaţii majore în lumea tiparului: cotidianul Financiarul trece pe on-line, iar Ringier a preluat, printre altele, de la Edipresse A.S. România, grupul de publicaţii Elle, revistele Avantaje, Look!, Psychologies, Întâmplări adevărate, Povestea mea, Lucru de mână, Poveşti de viaţă şi Baby, Viva! şi Popcorn. Ca o compensaţie palidă, de la 1 septembrie este lansat lunarul Fin.ro Magazin, editat tot de Grupul Intact.
La prima vedere, piaţa tiparului se micşorează. Dispare un cotidian economic şi apare un lunar din acelaşi domeniu. Deci, se contabilizează o nouă pierdere. Revistele preluate de gigantul media elveţian Ringier ar putea fi toate păstrate în aceeaşi formulă, dar tirajele vor mai scădea mai mult ca sigur. Astfel, o nouă pierdere ar fi trecută în balanţa printului.
Criza prelungită afectează în mod clar cuvântul tipărit. Titluri importante ies de pe piaţă şi aleg informaţia pe Internet, ca ultimă soluţie. Tirajele celolalte ziare şi reviste scad într-un ritm ameţitor. Preferinţele s-au mutat pe TV şi Internet. A dispărut practic şi acea nerăbdare de a ieşi din casă pentru a cumpăra ziarul sau revista preferată de la chioşcul de la colţul străzii. Dimineaţa, în drum spre serviciu, tot mai puţini cumpără un ziar. Preferă să ajungă la locul de muncă şi, în timp ce îşi sorb cafeaua, “răsfoiesc” paginile virtuale ale ziarelor şi revistelor. Vrem, nu vrem, Internetul ne-a acaparat. Încet, încet, devenim dependenţi de un click-distanţă. De altfel, şi limbajul nostru tinde să se modifice. Nu prea mai spunem “am citit ceva”. Ne-am boierit acum, spunem senini “am văzut pe net”. Şi informaţiile din ziare, şi ştirile din sport, şi horoscopul, şi vremea, şi programul Tv…
Financiarul nu mai este. Ziarul a dispărut. Cotidianul economic în sine a dispărut. Hârtia cu care împachetam ceva după ce citeam Financiarul nu va mai fi. Rămâne doar un titlu printre multe altele pe ecranul unui PC sau al unui note-book pe care dăm click. Obsesia unui click-distanţă mă îngrijorează profund. Nu înţeleg de ce trebuie să îmi apară conţinutul succint al unui ziar sau al unei reviste pe un ecran rece. Nu înţeleg de ce trebuie să mă enerveze o reclamă care îmi apare agresivă pe ecran când vreau să deschid o pagină a unui ziar de sport, de exemplu, să citesc puţinele informaţii care mi se oferă pe Internet. Nu înţeleg, de asemenea, de ce dispare publicitatea pe print şi apare insistent pe Internet. Poate asta ar fi una dintre explicaţiile majore de închidere a Financiarului tipărit şi de teleportare în lumea virtuală. La un click distanţă!